ICCJ. Decizia nr. 4907/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4907/2006
Dosar nr. 12365/1/2006
Şedinţa publică din 23 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la 8 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 37902/3/2005, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a apelantului inculpat G.S. arestată în baza MAP nr. 328/ UP din 18 august 5 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5206/2005.
Onorariu apărătorului din oficiu, în sumă de 40 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost încuviinţată cererea formulată de apărătorul din oficiu al apelantului inculpat G.S. privind acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.
S-a amânat judecata şi a fost acordat termen pentru soluţionarea apelului, la data de 22 septembrie 2006, pentru când se vor cita apelanta inculpată G.S. la locul de detenţie şi intimatul parte civilă R.S. la adresa corectă.
Pentru a se dispune astfel, instanţa de apel, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că prin rechizitoriul nr. 3362/P/2005 din 08 septembrie 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaţilor G.S. şi C.C.F.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 9 mai 2005, l-au vizitat la domiciliu pe partea vătămată R.S. şi, după ce l-au adormit, i-au sustras suma de 4500 RON, 130 dolari S.U.A. şi un telefon mobil marca Nokia.
Cu privire la inculpata C.C.F.C., curtea de apel a constatat că aceasta a fost pusă în libertate, la data de 07 noiembrie 2005, prin Decizia penală nr. 1816/2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 3514/2005, fiind respins recursul declarat de parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă din 31 octombrie 2005 dată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5530/2005 (37902/3/2005).
Din ansamblul materialului probator administrat la urmărirea penală şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa de apel a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei G.S. continuă să existe şi în această fază procesuală, având în vedere regimul sancţionator stabilit de lege pentru infracţiunea imputată, pericolul concret ridicat pe care lăsarea lui în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, pericol ce a rezultat din natura şi gravitatea infracţiunii, din modalitatea de săvârşire, frecvenţa şi amploarea acestui fenomen infracţional, precum şi din datele referitoare la persoana inculpatului, constatând că sunt îndeplinite şi condiţiile impuse de art. 143 C. proc. pen., în sensul existenţei probelor de natură să contureze participaţia sa la săvârşirea faptei penale.
În consecinţă, curtea de apel a apreciat că pentru buna desfăşurare a procesului penal se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatei, astfel că s-a menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de aceasta, conform art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b C. proc. pen.
Asupra apelului, având în vedere lipsa de procedură constatată cu intimatul parte civilă R.S., în vederea îndeplinirii procedurii de citare conform art. 291 C. proc. pen., şi pentru a da posibilitatea apărătorului din oficiu al apelantei inculpate G.S. să pregătească apărarea a fost acordat un nou termen.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termenul legal, recurs inculpata G.S., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentei inculpate, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă atacată, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive.
Concluziile procurorului, precum şi poziţia recurentei inculpate, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpata G.S. prin prisma dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatei declarat împotriva încheierii de şedinţă de la 08 august 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin sentinţa penală nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 5530/2005 (37.902/3/2005), în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) – art. 76 lit. b) C. pen., fost condamnată inculpata G.S., la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 17 august 2005 la zi şi în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnată şi inculpata C.C.F.C.
Totodată în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., art. 1003 C. civ., art. 191 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpata G.S. l-a cunoscut în cursul lunii aprilie 2005 pe cetăţeanul străin R.S., întreţinând cu acesta raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani. După mai multe întâlniri, cei doi au început să-şi petreacă o parte din timp împreună frecventând baruri, cazinouri şi restaurante, ocazie cu care inculpata a observat că partea vătămată dispune de importante sume de bani. Cu ocazia întâlnirii celor doi, inculpata G.S. i-a făcut cunoştinţă şi cu inculpata C.C.F.C.
Văzând că partea vătămată cheltuieşte importante sume de bani fără a acorda importanţă, inculpate G.S. i-a relatat acest aspect inculpatei C.C.F.C. şi numitului A. hotărând toţi trei să-i fure banii părţii vătămate.
Pentru a pune în aplicare rezoluţia infracţională, inculpatele împreună cu A. au stabilit ca acesta să le procure somnifere, iar ele să i le administreze într-o băutură părţii vătămate şi după ce acesta adormea să fure din casă bunuri de valoare şi bani.
În seara zilei de 09 mai 2005, în jurul orelor 22,00, având asupra lor somniferele date de A. cele două inculpate s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate, după ce în prealabil au anunţat-o telefonic că o vor vizita.
Ajunse în apartamentul părţii vătămate, aceasta le-a oferit de băut sucuri neacidulate şi băuturi alcoolice, dar pentru a vedea dacă are în casă bani, inculpata G.S. i-a solicitat părţii vătămate că ar dori să consume câte o doză de red-bull (energizant).
Inculpata G.S. s-a deplasat la un chioşc din apropierea imobilului şi a cumpărat 3 doze de red-bull, timp în care coinculpata C.C.F.C. a rămas împreună cu partea vătămată. După ce inculpata G.S. a revenit în apartamentul părţii vătămate 3 cutii de red-bull. În paharul părţii vătămate s-a turnat numai red-bull în timp ce în paharele inculpatelor s-a turnat cola.
Profitând de neatenţia părţii vătămate inculpata C.C.F.C. a pus somniferul în paharul acesteia. După ce partea vătămată a consumat conţinutul paharului, în jurul orelor 24,00, a adormit în sufragerie timp în care inculpata G.S. a mers în dormitorul unde ştia că este portofelul acestuia, i-a luat toţi banii din portofel, respectiv suma de 36.000.000 lei şi 40 dolari S.U.A., iar din sufragerie i-a luat telefonul mobil marca Nokia. Imediat inculpatele au părăsit apartamentul şi luând un taxi s-au deplasat în zona Matei Basarab la apartamentul închiriat unde erau aşteptate de numitul A.
Sumele de bani au fost împărţite în mod egal între cei trei, iar telefonul mobil a fost vândut de inculpata G.S. împreună cu numitul A. pentru suma de 8.000.000 lei, banii fiind împărţiţi de cei doi în mod egal.
Efectuându-se cercetarea la faţa locului de pe paharele aflate în sufragerie s-au ridicat urme papilare care în urma efectuării unor expertize dactiloscopice s-a concluzionat că urmele ridicate de pe paharele cu cola aparţin celor două inculpate. De asemenea, din paharul părţii vătămate au fost ridicate probe de substanţă şi în urma constatării tehnico-ştiinţifice s-a concluzionat că în compoziţia lichidului este prezent midazolamul care este o substanţă tranchilizantă şi face parte din clasa bezodiazepinelor având efect hipnotic (induce somnul).
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri inculpatele G.S. şi C.C.F.C., apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 37902/3/2005 la data de 26 iulie 2006.
În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b.
Totodată, art. 160b C. proc. pen., modificat prin acelaşi act normativ arătat stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte consideră că în mod corect şi temeinic motivat, instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 143, 148 lit. h), art. 136 alin. ultim C. proc. pen., chiar dacă sentinţa pronunţată în cauză nu este definitivă, inculpata G.S. fiind condamnată, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru o infracţiune de o gravitate ridicată.
De asemenea, verificarea menţinerii măsurii arestării preventive a inculpata G.S. a fost făcută în concordanţă şi cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menţinută pe baza condamnării pronunţată de un tribunal competent şi în cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 08 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 37902/3/2005 prin care s-a menţinut arestarea preventivă a apelantei inculpate G.S. este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.S. împotriva încheierii din 08 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 37902/3/2005.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.S. împotriva încheierii din 08 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 37902/3/2005.
Obligă pe recurenta inculpată să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4903/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4925/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
