ICCJ. Decizia nr. 495/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 495/2006
Dosar nr. 22220/1/2005
(nr. vechi 6731/2005)
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92 din 14 aprilie 2005 a Tribunalului Olt, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 111/2005, au fost condamnaţi inculpaţii, după cum urmează:
G.S.N., la:
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, în vederea executării, în cea mai grea, 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A.D.D., la:
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.;
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, în vederea executării, în cea mai grea, 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că inculpatul era arestat în altă cauză.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii, o zi, respectiv, 3 noiembrie 2004.
S-a luat, de asemenea, act că părţile vătămate S.S. şi P.E.M. nu s-au constituit părţi civile.
S-a luat act că martorul cumpărător Ţ.M.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ziua de 1 noiembrie 2004, în jurul orei 12,30, inculpaţii, ameninţând-o pe partea vătămată S.S., au deposedat-o de suma de 50.000 lei şi de telefonul mobil.
Tot în aceeaşi, zi 1 noiembrie 2004, în jurul orelor 19,30, inculpaţii i-au aplicat victimei P.E.M. (care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 3-4 zile îngrijiri medicale) câte un pumn în zona ochilor şi, profitând de neputinţa acestuia de a se apăra, i-au luat telefonul mobil.
Împotriva acestei sentinţe inculpaţii au declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Craiova, secţia minori şi familie, prin Decizia penală nr. 70 din 25 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A.D.D. şi G.S.N., menţinând în totalitate hotărârea primei instanţe ca legală şi temeinică.
Împotriva sus-arătatei decizii, în termen legal, inculpaţii A.D.D. şi G.S.N. au declarat recurs.
Premergător începerii dezbaterilor, având cuvântul la cerere, inculpatul A.D.D. a declarat că îşi retrage recursul; retragerea recursului de către inculpatul minor a fost încuviinţată de tatăl său, A.F., parte responsabilă civilmente.
Apărătorul inculpatului G.S.N., în susţinerea recursului, a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, hotărârile fiind, în opinia sa, lovite de nulitate absolută deoarece inculpatul nu a fost supus unei expertize psihiatrice, iar în subsidiar, a solicitat reducerea mai accentuată a pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune.
Înalta Curte, în raport cu declaraţia inculpatului A.D.D. (cu încuviinţarea tatălui său, A.F.), în sensul retragerii recursului, în baza art. 385 4 alin. (2), cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 70 din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recursul inculpatului G.S.N. împotriva sus-arătatei decizii este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 117 C. proc. pen., „expertiza psihiatrică este obligatorie în cazul infracţiunilor de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului". În cauza de faţă, inculpatul nu se găsea în nici unul din cazurile prevăzute de lege; totodată, la dosarul cauzei există referate de evaluare, întocmite pentru cei doi inculpaţi de organul competent, astfel că primul motiv de recurs nu poate fi primit.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, şi anume reducerea mai accentuată a pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a acestor pedepse în raport cu faptele săvârşite, cu gradul de pericol social al acestora, cu împrejurările în care au fost comise şi urmările produse, precum şi în raport cu atitudinea sa procesuală pozitivă şi cu lipsa antecedentelor penale; oricum, în lipsa unor circumstanţe atenuante judiciare (care nu s-au acordat în precedentele faze ale procesului, iar în recurs nu s-au cerut), pedepsele nu pot fi mai mici de 3 ani şi 6 luni închisoare, cuantum ce reprezintă minimul special determinat potrivit art. 211 alin. (21), raportat la art. 109 alin. (1), teza a II-a C. pen.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului inculpatului minor A.D.D., cu încuviinţarea părţii responsabile civilmente A.F., declarat împotriva deciziei penale nr. 70 din 25 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul minor G.S.N. împotriva sus-arătatei decizii.
Obligă pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON (1.000.000 lei), se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4930/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4958/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
