ICCJ. Decizia nr. 4930/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4930/2006
Dosar nr. 20716/3/2006
Şedinţa publică din 30 august 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 549 din 9 mai 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata A.E.M.
Instanţa a reţinut că petenta nu a făcut dovada faptului că ar suferi de o boală care o pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Astfel, prin expertiza medico-legală efectuată în cauză s-a constatat că tratarea astmului bronşic şi a stării anxioase, boli de care suferă condamnata, se poate face în reţeaua sanitară a A.N.P, iar aceasta nu se află în imposibilitatea executării în continuare a pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 516/ A din 26 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată împotriva sentinţei menţionate. S-a apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, condamnata A.E.M. a declarat recurs nemotivat în scris. În susţinerile orale, apărătorul recurentei condamnate a solicitat casarea hotărârilor şi admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, considerând că sunt aplicabile prevederile art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Din examinarea raportului de primă expertiză medico-legală efectuată în cauză a rezultat că petenta prezintă diagnosticul: astm bronşic şi stare anxioasă fond situaţional cu decompensări depresive în antecedente, boli care pot fi tratate în cadrul reţelei sanitare a A.N.P. cu respectarea indicaţiilor terapeutice. Se concluzionează că bolnava nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Având în vedere aceste constatări medico-legale, în raport cu prevederile art. 455 şi ale art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluţia de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei este legală şi temeinică, întrucât nu s-a dovedit, prin expertiză medico-legală, că aceasta suferă de o boală care o pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnată, constatând că hotărârile atacate sunt legale şi conforme probelor dosarului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta condamnată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata A.E.M. împotriva deciziei penale nr. 516/ A din 26 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4925/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 495/2006. Penal → |
|---|
