ICCJ. Decizia nr. 4965/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4965/2006
Dosar nr. 12523/1/2006
Şedinţa de Cameră de consiliu din 30 august 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 14 august 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2207/46/2005 (număr în format vechi 303/P/2005), au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii P.V.S. şi I.E.G., deţinuţi în Penitenciarul Colibaşi.
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenţie formulate de inculpaţii S.L., B.C., S.V. şi P.I.F., toţi deţinuţi în Penitenciarul Colibaşi.
S-au admis în întregime probele cu martori formulate de inculpaţi astfel: pentru inculpatul D.I., s-a dispus citarea martorilor B.M. – Poliţia municipiul Deva şi F.O.; pentru inculpatul I.O. s-a dispus citarea martorilor N.M. şi D.A.; pentru inculpatul D.A. citarea martorului B.F.; pentru inculpatul D.M. citarea martorului Ş.C.B.; pentru inculpatul B.M. citarea martorului B.M.; pentru inculpatul P.F. citarea martorului M.V.; pentru inculpatul M.C. citarea martorului D.L.; pentru inculpatul S.G.R. citarea martorului Z.C.
A fost admisă cererea privind audierea inculpatului P.V.S., cu privire la documentele ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare. În acest sens, se va proceda la reaudierea inculpatului la termenul de judecată din data de 4 septembrie 2006.
S-a amânat cauza, la data de 4 septembrie 2006, pentru când se citează în continuare, în vederea audierii, martorii din acte cu mandate de aducere cu însoţitor.
S-a dispus citarea inculpaţilor, părţilor vătămate şi părţilor civile, lipsă la acest termen de judecată.
Pentru a se dispune astfel, curtea de apel, cu privire la cererile formulate de inculpaţii P.V.S. şi I.E.G. de liberare provizorie sub control judiciar şi cele de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenţie formulate de inculpaţii S.L., B.C., S.V. şi P.I.F. a reţinut că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii P.V.S. şi I.E.G. respectă condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că prevede pentru infracţiunile reţinute în actul de sesizare în sarcina celor doi inculpaţi o pedeapsă ce nu depăşeşte 12 ani.
Referitor la acelaşi text de lege trebuie să se aibă în vedere faptul că liberarea provizorie sub control judiciar nu este un drept al inculpaţilor şi numai o vocaţie pe care aceştia o au. Acest aspect a rezultat în mod clar din formularea dată de legiuitor conform căreia „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda". În speţă, instanţa a constatat că cei doi inculpaţi care au formulat cererea de liberare provizorie sub control judiciar, nu au vocaţia unui asemenea beneficiu conferit de legiuitor, având în vedere ansamblul probelor administrate până în prezent în această cauză şi natura faptelor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare.
Curtea de apel a constatat, totodată, că nu sunt îndeplinite în totalitate condiţiile prevăzute de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că există date din care a rezultat că, în situaţia în care vor fi puşi în libertate, inculpaţii vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului într-una din modalităţile prevăzute de textul de lege.
În consecinţă, instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite în totalitate condiţiile de lege pentru admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar şi, prin urmare, în baza dispoziţiilor art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar, ca nefondate.
În legătură cu cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenţie, cereri formulate de inculpaţii S.L., B.C., S.V. şi P.I.F., instanţa a constatat că sunt neîntemeiate.
Potrivit dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., măsura preventivă poate fi înlocuită cu o alt măsură de prevenţie atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat aplicarea acesteia.
În cauza de faţă, cu referire la inculpaţii mai sus nominalizaţi, curtea de apel a apreciat că temeiurile avute în vedere la aplicarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat în urma probelor administrate până în prezent în faza de cercetare judecătorească.
Măsura arestării preventive s-a impus a fi menţinută pentru fiecare dintre inculpaţii mai sus arătaţi, având în vedere că există probe certe potrivit cărora lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 139 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenţie.
Curtea de apel a constatat că nu este încălcată nici o normă procedurală dacă se dă posibilitatea inculpaţilor să propună probe în apărare la acest termen de judecată şi la termenele următoare. Procedând în acest fel, s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 24 din Constituţia României care consacră dreptul fundamental la apărare, dispoziţii care sunt reluate şi dezvoltate în Codul de procedură penală.
De asemenea, instanţa nu s-a pronunţat asupra admiterii cererii de probatoriu formulate de inculpaţi folosind criterii cantitative, cum ar fi acela al unui număr de martori limitat pentru fiecare inculpat. Singurele criterii pe care le-a avut în vedere instanţa în situaţiile în care se va pronunţa asupra cererilor de administrare a unor probe formulate de inculpaţi sau, după caz, de reprezentantul parchetului, vor fi caracterul concludent, utilitatea şi pertinenţa probelor propuse pentru a fi administrate.
În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpaţi prin intermediul apărătorilor ca instanţa să se pronunţe asupra legalităţii interceptării şi transcrierii convorbirilor telefonice de către organul de urmărire penală, instanţa a reamintit dispoziţia din încheierea precedentă, potrivit căreia se va pronunţa asupra legalităţii acestei probe odată cu examinarea în fond a cauzei, în contextul verificării legalităţii administrării tuturor probelor din această cauză. Nu există nici o dispoziţie legală care să oblige instanţa să se pronunţe asupra legalităţii unei probe administrate în faza de urmărire penală în timpul cercetării judecătoreşti. De altfel, în această fază a procesului penal, când urmează să fie administrate şi alte probe este dificil să se aprecieze cu caracter definitiv asupra legalităţii administrării unei probe în faza de urmărire penală.
S-a constatat că se impune a se acorda un nou termen de judecată pentru lipsa martorilor din acte, astfel că se vor relua procedurile de citare a acestora cu mandate de ducere cu însoţitor, cu excepţia celor care au acte la dosar privind imposibilitatea prezentării la instanţă.
S-a constatat ca fiind pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei probele cu martori solicitate de inculpaţi, astfel că în baza art. 67 C. proc. pen., au fot admise în întregime, astfel: citarea martorilor propuşi de inculpatul D.I., respectiv B.M. – Poliţia municipiului Deva şi F.O.; pentru inculpatul I.O., citarea martorilor N.M. şi D.A.; pentru inculpatul D.A., citarea martorului B.F.; pentru inculpatul B.M., citarea martorului B.M.; pentru inculpatul P.F. se va cita martorul M.V.; pentru inculpatul M.C., citarea martorului D.L.; pentru inculpatul S.G.R., citarea martorei Z.C. În ceea ce priveşte solicitarea de a fi audiaţi şi alţi martori din acte care cunosc aspecte legate de activitatea inculpatului S.G.R., curtea de apel a constatat că aceştia au fost deja audiaţi la termenele anterioare, iar pentru alţii nu există posibilitatea până în prezent prezentării lor la instanţă.
Având în vedere rezilierea contractelor de asistenţă juridică încheiate de avocat P.A. cu inculpaţii M.C. şi B.I. s-a dispus pentru aceşti inculpaţi desemnarea unui avocat din oficiu, sens în care s-a emis adresă către Baroul Argeş.
A fost admisă cererea formulată de inculpatul P.V.S., prin intermediul apărătorului său şi, în consecinţă, la termenul următor va fi interogat inculpatul P.V.S., obiectul suplimentului de declaraţie constând în aspecte privind documente ridicate de la inculpat cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în faza de urmărire penală.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul P.V.S., fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi pe fond admiterea cererii de liberare provizorie a inculpatului.
Concluziile procurorului, precum şi poziţia recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de recurentul inculpat P.V.S. prin prisma dispoziţiilor art. 1609 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de şedinţă de la 14 august 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că prin rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, emis la data de 28 decembrie 2004, au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv mai mulţi inculpaţi, printre care şi inculpatul P.V.S., agent la Poliţia municipiului Deva pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1), raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 264 C. pen., art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, în fapt, că inculpatul P.V.S. a aderat din anul 2003 la grupul infracţional organizat condus de inculpaţii B.I. şi S.V., grup în care a acţionat în mod coordonat pentru obţinerea de foloase materiale injuste prin săvârşirea de infracţiuni de şantaj în formă continuată, precum şi de a ajuta membrii grupului infracţional prin zădărnicirea urmăririi penale pentru faptele săvârşite şi a sustras plângeri, reclamaţii şi sesizări ale cetăţenilor depuse la Poliţia municipiului Deva, precum şi acte din dosare penale.
Cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Piteşti.
Înalta Curte consideră că în mod corect şi motivat instanţa de fond, în baza materialului probator administrat până în prezent a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., în raport cu natura infracţiunilor reţinute şi pretins a fi săvârşite de către inculpatul P.V.S. în actul de sesizare, a modalităţii concrete de comitere, a calităţii avute de acesta, precum şi a existenţei datelor că odată pus în libertate, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 14 august 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, prin care prin care a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.V.S. este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.S. împotriva încheierii din 14 august 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2207/46/2005.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.S. împotriva încheierii din 14 august 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2207/46/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 august 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4962/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4966/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
