ICCJ. Decizia nr. 508/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea formulată la data de 3 ianuarie 2005, petentul S.M. a solicitat desființarea rezoluției nr. 2658/P/2004 de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Petentul a susținut că intimata M.L., judecător la Tribunalul București, secția I penală, a consemnat în considerentele sentinței penale nr. 770 din 7 iunie 2004, fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, urmărind să-i agraveze situația și să-i aplice o pedeapsă pentru o infracțiune mai gravă și, astfel, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 289 și 249 C. pen.
Inițial, Curtea de Apel București a respins plângerea, ca nefondată, prin încheierea din 25 octombrie 2005, motivând că verificarea temeiniciei și legalității unei hotărâri judecătorești este un atribut al instanței de control judiciar, în cadrul căilor de atac.
înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 2508 din 14 aprilie 2005, a admis recursul petentului, a casat încheierea sus-menționată și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că hotărârea prin care instanța soluționează o cauză în primă instanță este întotdeauna o sentință, și nu o încheiere.
Ulterior, după casare, Curtea de Apel București, prin sentința penală nr. 102 din 5 septembrie 2005, a respins plângerea petentului, reținând că acesta nu a respectat dispozițiile art. 78 alin. (3) C. proc. pen., în sensul de a se adresa, în prealabil, procurorului ierarhic superior celui care a adoptat soluția.
Recursul declarat de petent împotriva acestei ultime hotărâri este nefondat.
în urma examinării lucrărilor dosarului, rezultă că, într-adevăr, petentul S.M. a nesocotit prevederile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că nu s-a adresat mai întâi cu plângere la procurorul ierarhic superior celui care a adoptat soluția, ci a formulat plângere direct la instanță.
Această constatare impunea respingerea plângerii petentului, ca inadmisibilă, însă, s-a avut în vedere că această soluție nu poate fi pronunțată decât prin încălcarea principiului, deoarece cauza a ajuns în rejudecare, în urma casării, ca urmare a recursului declarat chiar de către petent.
Curtea a constatat că recursul petentului a fost nefondat și, în consecință, a fost respins, ca nefondat, și obligat acesta la cheltuieli judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 471/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 412/2006. Penal → |
|---|
