ICCJ. Decizia nr. 449/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 66/ F din 20 octombrie 2005, Curtea de Apel Pitești a respins plângerea formulată de petiționara R.R.M. împotriva rezoluției din data de 30 iunie 2005, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 172/P/2005, precum și împotriva rezoluției nr. 1093/II/2/2005 din 9 august 2005, emisă în același dosar.
A obligat pe petiționară la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanța de judecată a reținut că petiționara R.R.M. a formulat plângere împotriva notarului public C.G., care funcționează în municipiul Pitești și are domiciliul în comuna Moșoaia, județul Argeș, solicitând să fie supusă cercetărilor și trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 246,art. 288,art. 289 și respectiv, art. 291 C. pen.
în motivarea plângerii, petiționara a arătat că notarul public C.G., prin exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu a întocmit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3564 din 5 iulie 2002, prin care vânzătorul R.D., din comuna Albota, județul Argeș a vândut SC A. SRL Pitești un teren în suprafață totală de 13.000 mp., fără să verifice actele de proprietate și fără să stabilească dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru redactarea actului și astfel, a săvârșit faptele penale reclamate.
Prin rezoluția din 30 iunie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 172/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cu motivarea că notarul public, C.G. nu a săvârșit nici o faptă penală cu ocazia întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, întrucât, prin redactarea și autentificarea actului, notarul public a luat act de voința părților, iar documentele prezentate de vânzător au fost de natură să dovedească dreptul de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul vânzării.
împotriva acestei rezoluții, petiționara R.R.M. a formulat plângere, în temeiul art. 2781C. proc. pen., arătând, în esență că, vânzătorul nu a prezentat nici un act de proprietate cu privire la terenul pe care l-a vândut, iar notarul public nu a făcut nici o verificare a actelor prezentate pentru a se constata că o parte dintre acestea sunt false, motive pentru care a solicitat restituirea dosarului la organele de urmărire penală, în vederea completării cercetărilor și trimiterea în judecată a notarului public C.G., care se face vinovată pentru comiterea faptelor penale reclamate.
Curtea de Apel Pitești, analizând actele dosarului și motivele invocate de petiționară, a apreciat plângerea formulată de aceasta, neîntemeiată, reținând că organele de urmărire penală au efectuat în cauză acte premergătoare și au stabilit că vânzătorul R.D. a dobândit imobilul descris în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3564 din 5 iulie 2002, prin lichidarea SA C. din comuna Albota, județul Argeș, lichidare efectuată în baza hotărârii judecătorești din 4 aprilie 1997, iar bunurile i-au fost atribuite prin procesul-verbal din 5 aprilie 1997, pe baza inventarului de mijloace fixe din 15 februarie 1995, precum și pe baza inventarului de obiecte și materiale din 15 februarie 1995, toate cuprinse în balanța de lichidare a societății.
S-a apreciat de către instanță că în aceste condiții, în mod corect, s-a stabilit de către organele de urmărire penală că notarul public C.G. nu a săvârșit nici o faptă penală, întrucât, în virtutea sarcinilor sale de serviciu a luat act de convenția intervenită între părți și a efectuat autentificarea actului de înstrăinare a imobilului.
S-a reținut, totodată că, deși un asemenea act, autentificat în condițiile menționate, poate da naștere unui litigiu civil, nu există posibilitatea reținerii unei activități infracționale și ca urmare, în baza art. 2781alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea.
în termenul legal, petiționara R.R.M. a declarat recurs împotriva sentinței penale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 9, pct. 10, pct. 171 _i pct. 18 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și restituirea cauzei pentru continuarea cercetărilor.
în motivarea recursului petiționara a susținut, în esență că, atât instanța de fond cât și organul de urmărire penală nu au analizat și nu au avut în vedere materialul probator și actele ce au însoțit plângerea, cu privire la autentificarea de către notarul public C.G. a contractului nr. 3564 din 05 iulie 2002, în baza unor acte de proprietate nule din punct de vedere juridic.
în acest sens, a susținut că la autentificarea contractului de vânzare cumpărare, notarul public a încălcat dispozițiile art. 6,art. 38,art. 43,art. 45 alin. (1) și (5), art. 49 pct. g, art. 51 alin. (1) și (2) b, art. 52 s.a. din Legea notarilor publici nr. 36/1995, deoarece vânzătorul R.D. nu a prezentat nici un act care, din punct de vedere juridic, să reprezinte titlul de proprietate legal, valabil, asupra terenului în suprafață de 13000 m2, pe care l-a vândut cumpărătoarei SC A. SRL Pitești, cu ajutorul notarului public C.G., terenul fiind revendicat de petiționară în baza legii fondului funciar și validată reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceasta.
A mai arătat că, potrivit Legii nr. 36/1995, notarul public C.G. trebuia să ia act de voința părților dar și de natura juridică reală a actelor prezentate de vânzător, să verifice forma și fondul acestor acte și să constate că nu sunt întrunite condițiile legale de încheiere a tranzacției.
S-a motivat că documentele prezentate de vânzătorul R.D., care au stat la baza întocmirii în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare nr. 3564 din 5 iulie 2002, nu au caracter de titlu de proprietate și nu dovedesc dreptul de proprietate al vânzătorului asupra terenului din contract.
în acest sens, recurenta petiționară a arătat:
A. Protocolul nr. 84 din 26 februarie 1992 încheiat între Comisia de lichidare a C.A.P. Albota și SA C., nu este act valabil din punct de vedere juridic, din următoarele considerente:
a) nu este act autentic și astfel încalcă dispozițiile art. 46 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar și prin urmare, fiind un înscris lovit de nulitate cu privire la transmiterea proprietății funciare, rezultă că SA C., prin acest contract, nu a dobândit terenul și nu a avut în proprietate terenul în discuție;
b) Comisia de lichidare a C.A.P. Albota nu era abilitată să atribuie teren în proprietate, singura instituție abilitată prin lege în acest sens fiind C.L.F.F. Albota;
c) R.D. a plătit, cu chitanțele aflate la dosar fond, în nume propriu, prețul prevăzut în contract pentru construcțiile și terenul cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare, neautentic, din data de 22 februarie 1993, deși, parte contractantă în acest contract era SA C. și nu R.D.;
C. R.D. și ceilalți membrii asociați în SA C. (înființată în baza Legii nr. 36/1991, privind societățile agricole), nu a avut titlu de proprietate pentru terenul din Protocolul nr. 84 din 26 februarie 1992, nici după încheierea protocolului, nici după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, neautentic, din 22 februarie 1993, încheiat între Comisia de lichidare C.A.P. Albota și SA C.
S-a arătat că, potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și Legii societăților agricole nr. 36/1991, asociații trebuie să fie proprietari de teren agricol, pe care să-l aducă în asociație pentru a fi exploatat în comun, în perimetrul societăți agricole.
D. încheierea judecătorească din 04 aprilie 1997 a Judecătoriei Pitești constată doar dizolvarea SA C., conform dispozițiilor Legii nr. 36/1991 și nu hotărăște să rămână în proprietatea lui R.D. terenul de 13000 m2 (care ulterior, a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 3564 din 05 iulie 2002 autentificat de notarul public C.G.), deoarece în baza dispozițiilor art. 4 și 6 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole, la dizolvarea acestora, membrii asociați își iau înapoi terenurile proprietate individuală pe care le-au exploatat în comun și pentru care au titluri de proprietate funciară individuale și numai pentru patrimoniul societății, bunuri mobile, se procedează la compensări și despăgubiri; Or, R.D. și ceilalți membrii asociați nu aveau titlu de proprietate.
Rezultă astfel că, încheierea judecătorească din 04 aprilie 1997 a Judecătoriei Pitești nu este act de proprietate al lui R.D. pentru terenul de 13.000 m2, deoarece nu dispune nici un transfer de proprietate cu privire la teren sau alte bunuri; singurul lucru consemnat în textul hotărârii fiind că în raport cu dispozițiile Legii nr. 36/1991, se constată dizolvată SA C.
E. Procesul verbal din 05 aprilie 1997, încheiat doar de unul dintre cei doi lichidatori ai SA C., V.N. și un contabil al cărui nume nu a mai apărut niciodată în documentele societății, P.M., nu poartă nici un însemn de document oficial, cum ar fi ștampilă, număr de înregistrare la una dintre autoritățile abilitate, cum ar fi Judecătoria, notarul public au Comisia de fond funciar și deci, nu poate produce consecințe juridice.
Procesul verbal din 05 aprilie 1997 menționează că lui R.D. îi revine patrimoniul SA C., inclusiv terenul de 13000 m2 în baza hotărârii judecătorești din 04 aprilie 1997, ceea ce este fals și ilegal deoarece încheierea din 04 aprilie 1997 a Judecătoriei Pitești nu îi atribuie teren sau alte bunuri lui R.D.
Mai mult, în acest proces verbal se afirmă mincinos, a doua zi după pronunțare (respectiv în data de 05 aprilie 1997) că hotărârea din 04 aprilie 1997 a rămas definitivă, când avea termen de contestare de 30 de zile, menționat în texul hotărârii.
S-a mai susținut de către recurenta petiționară că, prin faptul că a redactat și autentificat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3564 din 05 iulie 2002, știind că nici unul dintre "documentele de proprietate" prezentate de vânzătorul R.D. nu sunt acte legal valabile și deci, că acesta nu era proprietar, notarul public C.G. se face vinovată de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute de art. 246,art. 288,art. 289 și art. 291 C. pen.
Examinând recursul declarat potrivit motivelor de recurs arătate, care au constituit și critici formulate de petiționară prin plângerea adresată instanței de judecată împotriva rezoluțiilor atacate, a actelor și lucrărilor de la dosar, a sentinței penale pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit alin. (3) al. art. 3859C. proc. pen., se constată că recursul este fondat și atrage după sine casarea sentinței, cât și desființarea rezoluțiilor emise de parchet, cu trimiterea cauzei pentru completarea cercetărilor la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
1. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 3, coroborat cu cele ale art. 62 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările în care au fost comise (precum și la persoana făptuitorului), obiectiv care se realizează prin activitatea organelor judiciare, care sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.
Iar, potrivit art. 224 alin. (1) din același cod, în vederea strângerii datelor necesare pentru începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
2. Revenind la cauză, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, atât instanța de judecată cât și organul de urmărire au reținut că au fost efectuate acte premergătoare și s-a stabilit că vânzătorul R.D. a dobândit terenul în suprafață de 13000 m2 descris în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3564 din 5 iulie 2002, prin lichidarea SA C. din comuna Albota, județul Argeș, lichidare efectuată în baza hotărârii judecătorești din 4 aprilie 1997, iar bunurile i-au fost atribuite prin procesul-verbal din 5 aprilie 1997, pe baza inventarului de mijloace fixe din 15 februarie 1995, precum și pe baza inventarului de obiecte și materiale din 15 februarie 1995, toate cuprinse în balanța de lichidare a societății.
în aceste condiții, s-a apreciat că notarul public C.G. nu a săvârșit nici o faptă penală și că în virtutea sarcinilor sale de serviciu a luat act de convenția intervenită între părți și a efectuat autentificarea actului de înstrăinare a imobilului.
Se constată însă că, în plângerile sale, recurenta petiționară a susținut că înscrisurile prezentate la notar de către vânzătorul R.D. din comuna Albota, județul Argeș, nu erau de natură să ateste calitatea sa de proprietar asupra terenului în suprafață de 13000 m2, pe care l-a vândut cumpărătoarei SC A. SRL Pitești; că niciunul din documentele ce au stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare de către notarul public C.G. nu reprezintă titlul de proprietate legal valabil pentru vânzătorul R.D., arătând punctual de ce nu li se pot atribui asemenea valențe juridice, și că toate aceste aspecte trebuiau observate de către notarul public, căruia, la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare îi revenea prin lege responsabilitatea consemnării actelor și faptelor juridice, așa cum sunt și în conformitate cu legea.
De asemenea, recurenta petiționară a arătat că potrivit sarcinilor sale de serviciu, notarul public trebuia să ceară părților documentele justificative și autorizațiile necesare pentru încheierea actului sau trebuia să obțină el documentația necesară.
Or, în cauză, actele premergătoare efectuate nu au clarificat toate aceste aspecte invocate de petiționară la organul de urmărire penală, pe care ulterior, le-a reluat în plângerea adresată instanței de judecată, precum și în această fază procesuală, prin motivele de recurs, mai sus redate.
Pentru lămurirea tuturor acestor aspecte și în vederea aflării adevărului, Curtea constată că în cauză este necesară completarea cercetărilor, prin administrarea de noi probe cu martori și înscrisuri, pe baza cărora să se stabilească în mod complet, cu referire la fiecare document dintre cele ce au stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 3564 din 5 iulie 2002 și în raport de prevederile legale ce au incidență în speță, dacă criticile formulate de petiționară, referitoare la inexistența unui titlu de proprietate legal valabil pentru vânzătorul R.D., precum și la încălcarea dispozițiilor legale de către notarul public C.G., sunt ori nu întemeiate, cu finalitatea începerii sau neînceperii urmăririi penale.
întrucât, în acest scop se impune completarea cercetărilor, se va restitui cauza organului de urmărire penală pentru completarea materialului probator în sensul celor de mai sus.
De asemenea, pentru înlăturarea oricărui dubiu sau a unor împrejurări echivoce, precum și pentru verificarea tuturor susținerilor și apărărilor formulate în cauză, organul de urmărire penală poate dispune și administra și alte mijloace de probă din oficiu sau la cererea părților.
în consecință, secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție, a admis recursul declarat de petiționara R.R.M., a casat sentința penală nr. 66/ F din 20 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești, a admis plângerea formulată de aceasta, în sensul că a desființat rezoluțiile nr. 172/P/2005 din 30 iunie 2005 și nr. 1093/II/2/2005 din 9 august 2005 emise în dosarul nr. 172/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a trimis cauza pentru completarea cercetărilor la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
| ← ICCJ. Decizia nr. 451/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 405/2006. Penal → |
|---|
