ICCJ. Decizia nr. 412/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1027 din 25 august 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă contestația formulată de condamnatul B.C.A. la executarea sentinței penale nr. 360/2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, prin care i-a fost aplicată, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a reținut că cererea condamnatului de aplicare a dispozițiilor legii penale mai favorabile, respectiv a art. 191și art. 192din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 nu poate fi luată în considerare, întrucât respectivele norme vor intra în vigoare, de la 1 septembrie 2006.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 717/ A din 26 septembrie 2005, a respins apelul declarat de condamnat împotriva hotărârii primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul că trebuia să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 522/2004.
Astfel, instanța de control judiciara constatat că normele penale mai favorabile invocate de condamnat nu au intrat în vigoare și că astfel contestația la executare a condamnatului a fost corect respinsă de tribunal.
împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul B.C.A., care a susținut că în mod greșit nu i-au fost aplicate dispozițiile legii penale mai favorabile și a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
Recursul declarat nu este întemeiat.
în conformitate cu dispozițiile art. 458 alin. (1) și (2) C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută, instanța de executare ia măsuri de aplicare, după caz, a dispozițiilor art. 12, 14 sau 15 C. pen.
Prin contestația formulată, condamnatul aflat în executarea unei pedepse privative de libertate de 3 ani închisoare, aplicată în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 prin sentința penală nr. 360/2003 a Tribunalului București, a solicitat să îi fie aplicate dispozițiile art. 191_i art. 192din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 potrivit cărora pentru consumatorul de droguri se pot lua măsuri de internare într-un program integrat de asistență, existând posibilitatea să nu i se aplice nici o pedeapsă sau să se amâne pedeapsa și numai în cazul nerespectării programului să se aplice pedeapsa prevăzută de lege.
Or, potrivit art. II din Legea nr. 522/2004 coroborate cu cele ale O.U. nr. 58/2005 dispozițiile art. 191_i 192 din Legea nr. 143/2000 urmează a intra în vigoare la data intrării în vigoare a noului Cod penal, care a fost stabilită pentru 1 septembrie 2006.
întrucât nu există o lege penală mai favorabilă, soluția instanței de control judiciar de confirmare a hotărârii tribunalului de respingere a contestației condamnatului este corectă.
Față de considerentele ce preced, constatând nefondată critica formulată de recurent, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca neîntemeiat, recursul condamnatului B.C.A., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
S-a stabilit ca onorariul pentru apărătorul din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 508/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 451/2006. Penal → |
|---|
