ICCJ. Decizia nr. 5242/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5242/2006
Dosar nr. 4474/2/2006
Şedinţa publică din 13 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionara M.A. a formulat plângere penală împotriva judecătorului B.T.M., preşedintele Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pentru că nu şi-a îndeplinit cu ştiinţă îndatoririle de serviciu cu prilejul primirii şi repartizării spre soluţionare, în ziua de 10 mai 2005, a cererii petentei, prin care solicita să i se facă dovada repartizării aleatorii a plângerii depuse de acesta la data de 4 mai 2005, susţinând că prin aceasta i-au fost vătămate interesele sale legale şi i s-a produs o pagubă materială importantă.
Prin rezoluţia din 16 martie 2006, procurorul N.O. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 1108/P/2005 al aceluiaşi parchet, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistratului pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală.
Se motivează că menţiunea făcută de preşedintele instanţei în adresa de comunicare către petentă în sensul că „dacă într-adevăr aveţi curiozitatea modului aleatoriu de repartizare a cauzelor vă puteţi adresa persoanei responsabile de la registratura instanţei" nu poate fi apreciat ca un act de dispreţ faţă de petentă şi drepturile sale la informare aşa cum se susţine în plângerea penală.
Plângerea petentei împotriva rezoluţiei din 16 martie 2006, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia din 5 aprilie 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
După respingerea plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petiţionara s-a adresat conform art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată.
Prin sentinţa penală nr. 95 din 31 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.A. împotriva rezoluţiei din 5 aprilie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 1108/P/2005.
Se motivează în esenţă că, din probele administrate (situaţia repartizării dosarelor din 4 mai 2005) rezultă că repartizarea cauzei la care se referă petenta a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionara M.A., susţinând că hotărârea nu este motivată în drept pe fondul respingerii plângerii, nu au fost luate în considerare susţinerile sale şi soluţia pronunţată de instanţă este rezultatul unei erori grave de fapt, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinţei, admiterea plângerii şi să se dispună trimiterea cauzei la procuror.
Criticile sunt nefondate.
Din examinarea dosarului cauzei se constată că prima instanţă a făcut o analiză judicioasă a tuturor aspectelor cauzei şi a tras concluzii corecte.
Astfel, pe justificat temei instanţa a constatat că procurorul în rezoluţie a reţinut că faptele indicate de petentă nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu întrucât nu există obligaţie de serviciu stabilită de lege sau regulamentul de funcţionare al instanţelor de a introduce în prezenţa părţii datele referitoare la cererea depusă şi de a face dovada modului cum funcţionează sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor în sistemul pe calculator aplicat de instanţele de judecată.
De asemenea, în mod corect prima instanţă a reţinut că repartizarea cauzei, la care se referă petiţionara a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor din regulamentul de ordine interioară a instanţelor.
În consecinţă, corect procurorul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei fapte penale şi a dispus neînceperea urmăririi penale.
Motivarea sentinţei este completă şi convingătoare.
Sentinţa fiind deci legală şi temeinică, iar criticile nefondate, urmează a se respinge recursul în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara M.A. împotriva sentinţei penale nr. 95 din 31 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurenta petiţionară să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5236/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5243/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
