ICCJ. Decizia nr. 517/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.517/2006
Dosar nr. 22142/1/2005
(nr. vechi 6692/2005)
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1247 din 22 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, s-a respins, ca nefondată, cererea pentru întreruperea executării pedepsei formulată de condamnatul S.F.
A fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200.000 lei.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că din ancheta socială nu rezultă împrejurări speciale care să justifice întreruperea executării pedepsei.
Petiţionarul a declarat apel pentru netemeinicia sentinţei, solicitând a fi desfiinţată şi în fond a i se admite cererea pentru întrerupere a executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat apreciind că prin continuarea executării pedepsei nici condamnatul şi nici familia acestuia nu suportă grave consecinţe în sensul legii penale, astfel încât soluţia instanţei de fond, de respingere a cererii de întrerupere este corectă.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs condamnatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând susţinerile din cererea iniţială şi a solicitat casarea hotărârilor şi pe fond admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul nu este întemeiat.
Ancheta socială efectuată în cauză a concluzionat în sensul că mama condamnatului, S.S., în vârstă de 52 ani, pensionată medical, dispune de o pensie lunară de 140 RON şi locuieşte într-o casă proprietate personală, compusă din 3 camere şi dependinţe, alături de fratele condamnatului şi familia acestuia, gospodărindu-se împreună.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate reţine existenţa unor consecinţe grave pentru familia condamnatului, în cazul în care acesta îşi continuă executarea pedepsei privative de libertate, în sensul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Ca urmare hotărârile instanţelor de fond şi de apel prin care s-au respins cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei şi respectiv apelul declarat sunt legale şi temeinice astfel că recursul condamnatului apare ca nefondat şi va fi respins, ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 809/ A din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 514/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 518/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
