ICCJ. Decizia nr. 53/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 53/2006
Dosar nr. 16841/1//2005 (nr. vechi 4145/2005)
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 220 din 22 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4471/2002, au fost condamnaţi inculpaţii:
- C.V., la 9 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) şi art. 80 alin. (2) C. pen.;
- G.M., la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 16 din acelaşi act normativ şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. b) C. pen., şi art. 89 alin. (2) C. pen.;
- Y.M.N., la 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 111, 112 lit. e) şi art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului din România, după executarea pedepsei închisorii.
- K.B., la 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a dispus şi expulzarea acestuia din România.
- F.R., la 10 ani şi 6 luni închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- I.A.A., la 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei anterioare de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2128 din 7 august 2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, care s-a constatat a fi graţiată conform art. 1 şi 2 din Legea nr. 1543/2002.
- G.M., la 7 ani închisoare şi 4 ani durata pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- M.O., la 12 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată cu restul de un an rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 3 ani şi 6 luni închisoare din sentinţa penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, pedeapsa de executat fiind de 12 ani închisoare.
S-a dispus, în baza art. 111, art. 112 lit. e) şi art. 117 C. pen., expulzarea inculpatului de pe teritoriul României.
- M.B., la 8 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen.
S-a făcut inculpaţilor, aplicarea art. 64 – art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie, s-a computat din durata pedepselor timpul reţinerii şi arestului preventiv pentru fiecare (C.V. de la 21 mai 2002 la 5 iulie 2003, G.M. de la 21 mai 2002 la 11 martie 2003, Y.M.N. de la 23 mai 2002 la 5 iulie 2003, K.B. de la 24 mai 2002 la 5 iulie 2003, F.R. de la 24 mai 2002 la 5 iulie 2003, I.A.A. de la 12 iunie 2002 la 5 iulie 2003, G.M. de la 19 iunie 2002 la 5 iulie 2003, M.O. de la 17 iunie 2002 la zi şi M.B. de la 4 iunie 2002 la 8 iunie 2002.
S-a constatat că inculpaţii M.B., G.M., I.A.A. şi Y.M.N. sunt arestaţi în altă cauză, iar pentru cei aflaţi în stare de arest preventiv, li s-a menţinut această măsură.
S-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 20,02 gr. heroină + 125,53 gr. heroină rămase în urma analizei de laborator a cântatului electronic aflat la camera de corpuri delicte a I.G.P., cât şi a următoarelor sume de bani:
- 460 dolari S.U.A. şi 140 Euro, 19.000.000 lei şi 31.000.000 lei de la C.V.;
- 3.000.000 lei de la G.M.;
- 4.124 dolari S.U.A. de la inculpatul Y.M.N.;
- 7.660 dolari S.U.A. şi 1450 Euro de la K.B.;
- 12.000.000 lei şi, respectiv 3.600 dolari S.U.A. de la F.R.;
- 50.000.000 lei de la inculpatul I.A.A.;
- 5000.dolari S.U.A. şi 10.000.000 lei de la inculpatul M.B., toate sumele în valută, în echivalent în lei, la cursul oficial de schimb din ziua plăţii.
Au mai fost obligaţi inculpaţii la câte 10.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentinţă, conform art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea calificării juridice, conform condamnării, după cum urmează:
- pentru inculpaţii Y.M.N., C.V., K.B. şi M.O. s-a făcut aplicarea art. 10 din Legea nr. 143/2000:
- inculpaţilor F.R., M.B., I.A.A., G.M. şi P.V. (condamnat şi el în cauză) s-a înlăturat aplicarea art. 10 din Legea nr. 143/2000 şi pentru toţi inculpaţii s-au aplicat dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), privitor la forma continuată a infracţiunii;
- pentru inculpaţii G.M., I.A.A. şi G.M. s-a reţinut beneficiul tratamentului penal prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000;
- în fine, inculpatul Y.M.N. i s-au înlăturat dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie, iar inculpatului K.B. i s-au reţinut dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în locul art. 37 lit. a) C. pen., dispoziţii aplicabile şi inculpaţilor F.R., G.M. şi P.V.
Inculpatului M.O. i s-a schimbat încadrarea juridică în temeiul art. 334 C. proc. pen., în sensul reţinerii recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în locul celei postexecutorii prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 21 mai 2002, inculpatul G.M. a fost prins în flagrant având asupra sa două doze de heroină, pe care urma să i le predea inculpatului C.V.
La percheziţia domiciliară efectuată inculpatului G.M., au mai fost găsite ale 10 doze, reprezentând 166 grame heroină în amestec cu cofeină, ambele făcând parte din categoria drogurilor de mare risc.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că, începând ci anul 2001, inculpatul C.V. a derulat afaceri ilegale cu heroină cu inculpaţii K.B. şi concubina acestuia F.R., prima operaţiune constând într-un transport de 250 grame heroină, pentru care a plătit 1250 dolari S.U.A.
Ulterior, C.V. a plecat în Turcia cu inculpatul K.B., lăsându-i acestuia 1800 dolari S.U.A. pentru a cumpăra heroină; după o săptămână, conform înţelegerii F.R. i-a remis 400 grame heroină, cerându-i să mai plătească în afara celor 1800 dolari S.U.A., încă 400.
Conform recunoaşterii inculpatului şi probelor administrate în cauză, acesta a mai derulat astfel de operaţiuni şi cu coinculpaţii Y.M.N. şi concubina acestuia, inculpata M.B.
Astfel, în februarie 2002, a fost anunţat de Y.M.N. că i-a trimis un colet pe care l-a ridicat împreună cu inculpata M.B. de la autobaza firmei M. şi care conţine 70 grame heroină, ascunsă în cutii de ketchup.
Suma de 6 milioane lei şi 500 dolari S.U.A., reprezentând preţul a fost remisă lui M.B. prin intermediul inculpatului I.A.A.
În luna mai 2002, inculpatul C.V. a mai primit de la Y.M.N. 250 grame heroină, plătind 250 dolari S.U.A. prin intermediul inculpatului G.M. ca deţinător al acestei cantităţi ce urma a fi distribuită pe piaţă.
Inculpatul Y.M.N. a recunoscut că întreaga cantitate trimisă în ţară provine de la inculpatul K.B. pentru concubina acestuia F.R., iar banii primiţi de la C.V. i-a remis lui K.B.
În februarie 2002, inculpatul O.M. i-a lăsat în păstrare lui Y.M.N. – 80 grame heroină, iar 50 grame din aceasta lui I.A.A. pentru a o vinde, dar a fost restituită, nefiind corespunzătoare din punct de vedere calitativ.
În luna martie 2002, a mai primit de la K.B. 100 grame heroină pentru inculpatul C.V., disimulat într-un pepene verde.
Cercetările au mai stabilit că în perioada 2001 – mai 2002, inculpatul I.A.A. a preluat diverse cantităţi de heroină de la inculpatul C.V. pe care l-a porţionat şi comercializat prin intermediul inculpatului G.M. la preţul de 2.500.000 lei – 300.000 lei doza.
În iarna anului 2001, inculpaţii I.A.A. şi G.M. s-au întâlnit cu inculpatul M.O., căruia i-au predat suma de 10.000 dolari S.U.A. pentru a aduce droguri din Turcia, dar operaţiunea nu s-a mai realizat.
La începutul anului 2002, Y.M.N. şi M.O. i-au dat lui I.A.A. o doză de heroină care nu era de calitate, dar fiind criză pe piaţă, a luat totuşi 50 grame din care nu a reuşit să vândă decât 5 grame.
S-a mai reţinut că inculpata M.B. a vândut 200 gr. heroină cu suma de 12.000.000 lei, remisă ulterior inculpatului F.R., iar apoi, 500 g heroină, suma de 3000 dolari S.U.A. fiind remisă aceleiaşi inculpate.
La începutul anului 2002, M.B. a intermediat vânzarea a 25 g heroină între inculpaţii M.O. şi C.V., primind în schimb 1000000 lei.
Din examinarea cauzei, rezultă că inculpatul M.O. a mai desfăşurat operaţiuni de trafic de droguri şi cu inculpatul P.V., fiind organizatorul acestei activităţi, heroina fiind adusă din Turcia de un cetăţean cunoscut sub numele de A., relaţia infracţională dintre cei doi fiind evidentă aşa cum rezultă din convorbirile telefonice a căror transcriere se află în vol. II şi III ale dosarului de urmărire penală.
În ziua de 21 mai 2002, când inculpatul C.V. a fost surprins în flagrant, au fost depistaţi şi inculpaţii Y.M.N. pe Aeroportul Otopeni (Henri Coandă), iar la punctul de frontieră Vama Veche, inculpaţii K.B. şi F.R.
Cei trei inculpaţi aveau asupra lor sume importante de bani şi bijuterii. Y.M.N. suma de 4124 dolari S.U.A., iar ceilalţi doi 7660 dolari S.U.A., 1450 Euro şi bijuterii.
S-a stabilit astfel că inculpaţii au organizat activităţi de trafic de droguri de mare risc pe filiera Turcia – Bulgaria – România – comercializând în românia cantităţi importante de heroină, drog de mare risc.
Faptele săvârşite au fost dovedite cu procesele-verbale de percheziţie domiciliară, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile de depunere a cântarului şi heroină la Camera de corpuri delicte, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice între inculpaţi, legal înregistrate conform art. 911 C. proc. pen. coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, procesele-verbale de confruntare şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii C.V., G.M., Y.M.N., K.B., I.A.A., P.V., G.M., M.O., M.B. şi F.R.
Prin Decizia penală nr. 438/ A din 31 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Considerând nelegală şi netemeinică Decizia curţii de apel, inculpaţii M.O., G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N., K.B. şi F.R. au declarat recurs.
La termenul de judecată din 9 ianuarie 2006, constatând că în cauză au fost acordate mai multe termene datorate lipsei de procedură cu inculpatul K.B. care este în imposibilitate de a fi prezent la judecată, datorită stării de sănătate, se va dispune disjungerea judecării recursului acestuia, în cauză fiind îndeplinite cerinţele art. 38 C. proc. pen., asigurându-se astfel o judecată echitabilă şi operativă în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi.
Examinând motivele de recurs formulate de inculpaţi, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.
1. În recursul declarat de inculpaţii G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N. şi G.M., aceştia au solicitat casarea sentinţei, având ca temei dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepsei.
Critica este nefondată.
Împreună cu ceilalţi coinculpaţi, aceştia au organizat şi participat o perioadă mare de timp la operaţiuni ilegale cu droguri de mare risc, fapte ce prezintă un ridicat grad de pericol social, dedus de altfel şi din limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000.
Cantitatea mare de droguri comercializată, gravitatea pe care o prezintă consumul de droguri prin urmările avute asupra sănătăţii şi vieţii persoanei, conduce la necesitatea aplicării unui regim sancţionator sever, pedepsele aplicate de instanţa de fond, corespunzând criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen.
2. Inculpatul M.O. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. a) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune, iar în subsidiar, reducerea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată de instanţa de fond, invocând ca temei, dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
A susţinut că, prin activitatea sa, i-a indus în eroare pe ceilalţi inculpaţi, comercializând făină şi nu heroină.
Probele administrate în cauză însă, dovedesc faptul că inculpatul a traficat droguri de mare risc, împrejurarea că acestea erau de o calitate inferioară şi nu au putut fi vândute în totalitate, nefiind de natură a duce la concluzia că a existat inducerea în eroare, ca element constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, în scopul obţinerii de foloase materiale.
A traficat droguri şi prin intermediul coinculpatului P.V. care nu a contestat iniţial că distribuia heroină, iar preţurile obţinute, substanţiale dovedesc faptul că, în realitate, era vorba de droguri şi nu substanţe inofensive.
Din convorbirile telefonice existente în dosarul de urmărire penală, rezultă fără dubiu că în cauză s-a comercializate heroină, sumele reprezentând contravaloarea fiind substanţiale, iar referirea se făcea la „substanţa maro" mergea „numai pe nas" sau „Ca injecţie".
Din ansamblul probator nu rezultă că vreunul din inculpaţi să fi reclamat inducerea în eroare, sau să existe „reclamaţii" adresate acestora de către cumpărători, în sensul că ar fi cumpărat făină în loc de heroină.
În consecinţă, încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpatul M.O. este corectă, din probe rezultând că acesta a comis infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în condiţiile agravantei prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000, şi anume organizat, împreună cu ceilalţi inculpaţi, probele fiind concludente în acest sens.
Având în vedere gravitatea faptei comise, implicarea inculpatului într-o activitate organizată, de durată, cât şi situaţia sa de recidivist, pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată, corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen.
3. Inculpatul C.V. a invocat în susţinerea recursului cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 2, 6, 9, 12 şi 18 C. proc. pen.
S-a susţinut că actul de sesizare este lovit de nulitate, întrucât cercetarea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rechizitoriul întocmit de acelaşi parchet şi confirmat de procurorul ierarhic superior, iar dosarul a fost trimis instanţei de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Motivul este neîntemeiat.
Conform dispoziţiilor art. 209 alin. (3) C. proc. pen., procurorul efectuează urmărirea penală şi în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 27 pct. 1 lit. b) – e) C. proc. pen., şi anume infracţiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri.
Conform art. 209 alin. (5)1 C. proc. pen., când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul este depus confirmării procurorului ierarhic superior, în speţă procurorul şef de secţie, nulitatea invocată de recurent intervenind numai în măsura în care aceste dispoziţii procedurale nu sunt respectate.
Împrejurarea că adresa de înaintare a dosarului către tribunalul competent să judece cauza este semnat de prim-procurorul parchetului de pe lângă tribunal nu are nici o semnificaţie pe plan procedural, aceasta având caracterul unei măsuri administrative.
Un alt motiv de recurs se referă la împrejurarea că inculpaţii C.V. şi G.M., recurent, la rândul lor au avut acelaşi apărător, deşi aveau interese contradictorii, în sensul că ultimul l-a denunţat pe primul, beneficiind astfel de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Pe parcursul judecării în primă instanţă, inculpatul nu a invocat această împrejurare care echivalează cu o nulitate relativă, acceptând acelaşi avocat care a asistat şi pe inculpatul G.M., recunoscând mijlocit că nu au interese contrare, astfel că motivul invocat nu este fondat.
Se mai susţine, ca motiv de recurs şi împrejurarea că instanţa de apel nu a motivat suficient Decizia, nerăspunzând tuturor motivelor invocate de recurent.
Din examinarea deciziei, rezultă însă contrariul; în apel inculpatul C.V. a solicitat achitarea sa, invocând lipsa de probe în ceea ce-l priveşte, precum şi reducerea pedepsei.
Instanţa de apel a motivat însă vinovăţia inculpatului, făcând trimitere la actele dosarului, percheziţiile domiciliare la care s-a găsit heroină, declaraţiile coinculpaţilor, martorilor şi declaraţia inculpatului, astfel că şi acest motiv de recurs este nefondat.
Pe fond, a solicitat, de asemenea, achitarea inculpatului în baza fie a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fapta nu este săvârşită de inculpat, fie în baza dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii.
Probele administrate în cauză însă stabilesc, fără dubiu, vinovăţia inculpatului, la domiciliul acestuia găsindu-se heroină, iar la data de 21 mai 2002 a fost surprins în flagrant în timp ce făcea trafic cu acest drog.
Declaraţiile inculpatului sunt edificatorii, el arătând în amănunt modalitatea de săvârşire a infracţiunilor cât şi persoanele implicate, împrejurarea că ulterior a revenit, nefiind justificată în nici un mod, cu atât mai mult cu cât se coroborează cu celelalte probe administrate, în principal discuţiile cu ceilalţi coinculpaţi, interceptate în mod legal.
Din conţinutul acestora rezultă preocuparea inculpatului de a-şi procura prin şi de la cetăţeni turci „roşii", „mere", „castraveţi", „blănuri", „pături" acestea din urmă evaluate în kilograme deşi nu aceasta era unitatea de măsură, din dosar nerezultând că îşi desfăşura vreo activitate comercială cu astfel de produse.
În context, în mod corect s-a reţinut vinovăţia sa şi s-a aplicat o pedeapsă just individualizată, care reflectă gradul ridicat de pericol social al faptei comise şi persoanei inculpatului, care a mai suferit anterior condamnări.
De altfel, instanţa i-a aplicat circumstanţe atenuante, ţinând cont de împrejurarea că in cursul judecăţii a furnizat date şi despre alte persoane ce efectuează operaţiuni interzise cu droguri, întocmindu-se dosarul penal nr. 573/P/2004 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/20002, privind protecţia martorilor, se constată netemeinicia acesteia.
Inculpatul nu are şi calitatea de martor în cauză, cu privire la care se aplică dispoziţiile legale invocate, el putând beneficia eventual de aceste dispoziţii într-o altă cauză în care are această calitate şi poate da relaţii cu privire la vinovăţia unor persoane cercetate pentru infracţiuni, în măsura în care se dovedeşte că viaţa sau integritatea sa corporală sunt periclitate.
4. Inculpata F.R. a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că a participat la săvârşirea infracţiunii; un alt motiv se referă la împrejurarea că la judecarea cauzei, după audierea inculpatei, cauza a fost repartizată spre soluţionare unui alt complet, care trebuia să dispună reaudierea sa, astfel că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Un alt motiv se referă la împrejurarea că inculpata nu mai este recidivistă, întrucât, prin sentinţa penală nr. 2896 din 5 octombrie 2005 a Judecătoriei Focşani, judeţul Vrancea s-a dispus reabilitarea cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 42 din 11 ianuarie 1995, pentru infracţiunea de proxenetism.
Motivul invocat nu este întemeiat; în conformitate cu dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), există recidivă în situaţia în care, după executarea unei pedepse mai mari de 6 luni închisoare cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Ori, la data săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri, 2001 – 2002 nu se împlinise termenul de 5reabilitate pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei, astfel că în mod corect instanţele au reţinut că aceasta este recidivistă în condiţiile art. 37 lit. b) C. proc. pen., intervenţia unei hotărâri de reabilitate în cauză neinfluenţând situaţia.
Cu privire la motivul vizând greşita sa condamnare, instanţa constată că probele administrate în cauză dovedesc vinovăţia sa, declaraţiile martorilor audiaţi atât la urmărirea penală cât şi de instanţa de fond, fiind edificatorii, coroborându-se cu declaraţiile coinculpaţilor şi cu conţinutul convorbirilor interceptate în condiţiile art. 911 C. proc. pen., coroborate cu recunoaşterile inculpatei.
Nefondat este şi motivul potrivit căruia instanţa trebuie să o reaudieze pe inculpată după schimbarea completului de judecată.
Instanţa a preluat dosarul în faza în care se găsea, iar din Codul de procedură penală, prevede că o nulitate a hotărârii subzistă în care dezbaterile au loc în faţa altui complet decât cele care pronunţă hotărârea.
În fine, pedeapsa aplicată inculpatei F.R. este corespunzătoare activităţii infracţionale ample desfăşurată de aceasta, a participării sale la trafic organizat, a pericolului social grav al infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc cât şi al persoanei inculpatei, condamnată anterior pentru proxenetism.
Faţă de motivele enunţate, recursurile inculpaţilor M.O., G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N., C.V., G.M. şi F.R., vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se motive care, examinate din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor.
Se va deduce prevenţia pentru inculpatul M.O. de la 17 iunie 2002 la 9 ianuarie 2006, constatând că ceilalţi inculpaţi sunt arestaţi în altă cauză.
Cheltuielile de judecată se vor suporta conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.O., G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N., C.V., G.M. şi F.R. împotriva deciziei penale nr. 438/ A din 31 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.O., timpul arestării preventive de la 17 iunie 2002 la 9 ianuarie 2006.
Constată că inculpaţii G.M., I.A.A., M.B. şi Y.M.N. sunt arestaţi în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi C.V. şi G.M. la plata sumelor de câte 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurenţii inculpaţi M.O., G.M., I.A.A., M.B., Y.M.N. şi F.R. la plata sumelor de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Disjunge judecarea recursului declarat de inculpatul K.B. împotriva deciziei penale nr. 438/ A din 31 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie la termenul de judecată din 20 februarie 2006, cu citarea acestuia.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 528/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 536/2006. Penal → |
|---|
