ICCJ. Decizia nr. 5250/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5250/2006
Dosar nr. 2186/44/2006
Şedinţa publică din 13 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor şi materialului aflat în dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 160 din 7 aprilie 2006, Tribunalul Brăila, secţia penală, a respins, ca nefondată, contestaţia contra executării sentinţei penale nr. 442 din 18 octombrie 2005 a aceleiaşi instanţe formulată din P.M.S. Brăila de către condamnatul J.V.L., fiind obligat acesta la plata sumei de 80 lei (RON) cheltuieli judiciare.
Hotărând astfel, prima instanţă a constatat că motivele invocate de condamnat privind reaprecierea probatoriilor şi a conduitei procesuale avute la judecata în fond cu consecinţa schimbării pedepsei definitive a detenţiunii pe viaţă aflată în curs de executare exced cazurilor de contestaţie la executare limitativ prevăzute în art. 461 alin. (1) C. proc. pen.
Apelul declarat de condamnat cu solicitarea de a se reexamina motivele invocate în sensul admiterii contestaţiei, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 164/ A din 14 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, fiind obligat la plata sumei de 140 lei (RON) cheltuieli judiciare statului.
Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către condamnat invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., privind aplicarea greşită a legii penale având ca finalitate urmărită, admiterea contestaţiei la executare.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri.
a) când s-a pus în executare o hotărâre care era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire, cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Motivele invocate de condamnat exced cazurilor de contestaţia avute anterior întrucât se referă la reaprecierea probatoriilor şi a conduitei procesuale avute la judecata în fond cu consecinţa schimbării pedepsei definitive a detenţiunii pe viaţă, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, aflată în curs de executare.
Ca atare soluţia adoptată în primă instanţă privind respingerea contestaţiei la executare ca nefondată, menţinută în apel prin hotărârea recurată este legală şi temeinică, aflându-se în deplină concordanţă cu prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În consecinţă, recursul condamnatului se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., fiind obligat acesta în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 220 lei din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul J.V.L. împotriva deciziei penale nr. 164 din 14 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă condamnatul să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5243/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5363/2006. Penal → |
|---|
