ICCJ. Decizia nr. 5363/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5363/2006
Dosar nr. 3712/2/2006
Şedinţa publică din 19 decembrie 2006
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din data de 15 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Călăraşi faţă de inculpaţii O.L., M.T. şi M.C. a fost pronunţată următoarea sentinţă penală:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţii O.L., M.T. şi M.C.
A dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., a condamnat pe inculpaţii O.L., M.T. şi M.C. la un an şi 6 luni închisoare (fiecare).
În baza art. 81 – art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate pe o durată de 3 ani şi 6 luni, termen de încercare pentru fiecare dintre inculpaţi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a admis în parte cererea de despăgubiri formulată de A.N.I.F., sucursala Olt Argeş şi a constatat prejudiciul acoperit prin restituirea cupoanelor de fier sustrase (în valoare de 420,64 lei).
S-a admis cererea expertului T.L. şi s-a suplimentat onorariul cu 1.000.000 lei ROL, sumă ce a fost suportată de inculpaţi.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen., a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul M.T., a unui dispozitiv de sudură autogen + furtun) bunuri depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Călăraşi, conform dovezii B 10605 din 13 mai 2005.
Tribunalul Călăraşi a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 06 mai 2005, în baza unei înţelegeri prealabile, inculpaţii O.L., M.C. şi M.T. s-au deplasat la staţia de irigaţii de pe raza localităţii Gurbăneşti, jud. Călăraşi (unde observase un hidrofor de 30 m3) şi cu ajutorul unui aparat de tăiat autogen, au tăiat cinci bucăţi din piesa respectivă (dimensiunile exacte fiind indicate în expertiză).
Au reuşit să încarce în auto „Dacia" numai una dintre bucăţi, fiind surprinşi de către lucrătorii de poliţie din localitate, sosiţi la faţa locului în două autoturisme şi însoţiţi de alte persoane din localitate.
După ce, iniţial au încercat să scape, cei trei inculpaţi au oprit şi au fost conduşi la sediul poliţiei din localitate.
A.N.I.F., sucursala Olt - Argeş s-a constituit parte civilă cu suma de 226.800.000 lei, reprezentând valoarea reactualizată a hidroforului (grad de uzură 25 %).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi care a criticat sentinţa penală sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice din art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen.
Curtea, examinând sentinţa pronunţată de Tribunalul Călăraşi, din punct de vedere al motivelor de apel invocate cât şi din oficiu, a constatat că prima instanţă a stabilit bine situaţia de fapt însă a reţinut că părţile metalice găsite la inculpaţi nu constituie componentă a sistemului de irigaţii motiv pentru care s-a schimbat încadrarea juridică.
Şi în opinia Curţii piesele, subansamblele, componentele metalice sustrase de inculpaţi erau părţi componente ale sistemului de irigaţii şi care atrage încadrarea juridică cu care inculpaţii au fost trimişi în judecată.
S-a constatat că fapta inculpaţilor este gravă atâta vreme cât în mod frecvent sistemele de irigaţii din ţară sunt descompuse, devalizate pentru a refolosi metalul sustras în schimbul unui folos material, astfel o pedeapsă privativă de libertate poate să-şi îndeplinească rolul coercitiv dar şi preventiv şi educativ.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 356/A din 28 aprilie 2006, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi împotriva sentinţei penale nr. 25/15 februarie 2006 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. 747/P/2005.
A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând pe fond:
A înlăturat aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpaţii O.L., M.T. şi M.C. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare fiecare.
A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Onorariul avocat din oficiu în sumă de 100 lei RON pentru fiecare inculpat s-a suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii O.L., M.C. şi M.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs, susţinute oral, inculpaţii au criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei cât şi sub aspectul pedepsei aplicate, solicitând casarea acestei hotărâri şi menţinerea dispoziţiilor sentinţei pronunţate de tribunal.
În drept, inculpaţii şi-au întemeiat recursurile pe dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., referitor la greşita încadrare juridică dată faptei, şi, respectiv, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greşita individualizare a pedepselor aplicate.
Examinând hotărârea atacată sub aspectele invocate de inculpaţi, cât şi prin prisma cazurilor de casare menţionate, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt fondate, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate recurenţilor.
Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpaţi de către instanţa de apel este corectă.
În drept, se reţine că faptele inculpaţilor O.L., M.C. şi M.T., care în seara zilei de 6 mai 2005 au sustras de pe raza comunei Gurbăneşti, bucăţi de metal de la un bazin hidrofor, componentă a staţiei de irigaţii S.P.P. 201 Gurbăneşti, aparţinând A.N.I.F., sucursala Olt - Argeş, în valoare de 22.680.000 lei, prin tăiere cu un aparat de sudură autogen, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi alin. (3) lit. b) C. pen.
În art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., este inclusă, în sfera infracţiunilor de furt calificat, sustragerea de componente ale sistemelor de irigaţii.
Pentru ca fapta de învinuire pe nedrept a uneia sau mai multor componente dintr-un sistem de irigaţii, să fie susceptibilă de a fi încadrată în agravanta prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., este necesar ca respectivele componente să fie integrate efectiv într-un sistem de irigaţii aflat sau nu în funcţiune.
Ori, în cauză, din adresa părţii civile A.N.I.F. R.A., sucursala Olt - Argeş, rezultă că „ bazinul hidrofor de 30 m3 de la SPP 201 este parte componentă a sistemului de irigaţii, având rol de protecţie la variaţiile de presiune a apei în reţeaua de conducte".
Se mai arată de către partea civilă că fără hidrofor, staţia respectivă nu poate funcţiona, iar la momentul săvârşirii faptei, staţia se afla în conservare.
Împrejurarea reţinută de prima instanţă că părţile metalice găsite asupra inculpaţilor, reunite cu bucata rămasă la staţie, nu reconstituie hidroforul în întregime, nu poate conduce la înlăturarea agravantei prevăzută de art. 208 alin. (3) lit. b) C. pen., în condiţiile în care sintagma „sustragerea" componentelor sistemelor de irigaţii vizează sistemul de irigaţii în întregul său, mai ales în condiţiile în care integrarea componentelor într-un astfel de sistem le conferă valoarea deosebită impusă de posibilitatea de a fi folosite numai asamblate potrivit destinaţiei lor specifice.
Relevant în acest sens este menţiunea părţii civile din care rezultă că hidroforul este parte componentă a sistemului de irigaţii, iar mai mult decât atât în lipsa hidroforului, staţia nu este funcţională.
În concluzie, încadrarea juridică dată faptei de către instanţa de apel este corectă, însă, după cum s-a menţionat recursurile inculpaţilor sunt fondate sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor aplicate.
Astfel, în raport de circumstanţele personale ale inculpaţilor, care sunt tineri, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi au recunoscut şi regretat fapta comisă, Înalta Curte apreciază că simpla aplicare a pedepselor constituie o garanţie a faptului că recurenţii nu vor mai săvârşi alte fapte prevăzute de legea penală.
În raport de aceste circumstanţe personale, pozitive, se apreciază că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., se poate realiza chiar fără executarea efectivă a pedepselor aplicate.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile formulate de inculpaţii M.T., O.L. şi M.C. împotriva deciziei penale nr. 356/A/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o va casa în parte, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor.
Având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate recurenţilor, pe termenul de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen.
Conform art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitor la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepselor.
În condiţiile art. 71 alin. (4) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii, prevăzute de art. 71 – art. 64 lit. a) C. pen., aplicate de instanţa de apel.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii M.T., M.C. şi O.L. împotriva deciziei penale nr. 356/ A din 28 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală sus-menţionată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor.
În baza art. 81 şi 82 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor de câte un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni, pentru fiecare inculpat.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitor la suspendarea condiţionată a executării pedepselor.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (4) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5250/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 5370/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
