ICCJ. Decizia nr. 679/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 679/2006
Dosar nr. 23390/1/2005
(nr. vechi 7320/2005)
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 872/ A pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, la 11 noiembrie 2005, în dosarul nr. 3494/2005, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1258 pronunţată la 22 septembrie 2005, în dosarul nr. 5857/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul B.D., la 8 ani de închisoare, pentru comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Prin aceeaşi sentinţă au fost aplicate în cauză prevederile:
- art. 71 şi 64 C. pen.;
- art. 350 C. proc. pen., în baza cărora a fost menţinută starea de arest a inculpatului, şi
- art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), în sensul deducerii din pedeapsă a duratei reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, calculate cu începere de la 17 iunie 2004.
Totodată, instanţa a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă şi l-a obligat pe inculpat la plata de cheltuieli judiciare în valoare de 6 milioane de lei (vechi).
Apelul declarat ulterior de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia penală nr. 872/ A pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, la 11 noiembrie 2005, în dosarul nr. 3494/2005.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri, instanţa de fond şi cea de apel au reţinut, în esenţă că, la 15 iunie 2004, între inculpat, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, şi mama sa, victima B.F., a avut loc un conflict spontan în cursul căruia B.D. a lovit-o în mod repetat pe victimă provocându-i leziuni traumatice care au provocat decesul acesteia, intervenit la 16 iunie 2004, aspect constatat printr-un raport medico-legal.
Starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a inculpatului a fost avută în vedere de cele două instanţe în raport cu o condamnare, la pedeapsa de 3 ani de închisoare aplicată acestuia, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat şi aplicată prin sentinţa penală nr. 1159/1999 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.
În considerentele deciziei s-a reţinut şi faptul că o altă expertiză medicală, psihiatrică, efectuată în cauză a stabilit că, în pofida unor tulburări de comportament, inculpatul a avut discernământul păstrat la data comiterii infracţiunii, conchizându-se că este lipsită de temei cererea, adresată de B.D. instanţei de apel, de restituire a cauzei la procuror, în vedere completării materialului probatoriu referitor la acest aspect.
Aceeaşi instanţă a verificat hotărârea de fond în raport cu prevederile art. 52 şi 72 C. pen., apreciind că prin sentinţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul B.D., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia penală, cu numărul de dosar 7320/2005.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 3959 14 C. proc. pen., a fost formulată o singură critică susţinându-se că pedeapsa aplicată recurentului este prea severă date fiind problemele de sănătate cu care acesta se confruntă, atitudinea sinceră şi constantă de regret pe care a manifestat-o pe tot parcursul procesului şi faptul că are un copil minor.
Recursul este nefondat.
Curtea constată astfel că, într-adevăr, pe parcursul procesului inculpatul şi-a exprimat de mai multe ori regretul pentru fapta comisă, fiind de asemenea de necontestat că acesta are un copil minor.
Existenţa problemelor medicale severe cu care inculpatul se confruntă a fost, de asemenea, dovedită, chiar dacă respectivele suferinţe nu i-au alterat discernământul.
Alături de aceste aspecte instanţele au avut în vedere însă şi alte împrejurări pe care inculpatul nu le-a contestat şi în raport cu care o diminuare a pedepsei deja stabilite nu şi-ar avea justificare:
- faptul că la data comiterii infracţiunii inculpatul nu realiza venituri fiind practic întreţinut de victimă;
- relaţia de rudenie de gradul I dintre inculpat şi victimă sa.
- faptul că raportul medico-legal de necropsie a atestat că victimei i-au fost aplicate multiple lovituri.
Faptul că inculpatul era recidivist în condiţiile art. 37 lit. b) constituie un alt aspect de care instanţele erau obligate să ţină seamă, ceea ce în speţă s-a şi întâmplat dându-se deplină eficienţă criteriilor de individualizare definite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi cerinţelor art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei.
Aşa fiind, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocate ca temei legal al recursului.
De asemenea, Curtea constată că în cauză nu îşi găsesc aplicarea nici acele prevederi ale art. 3859 care, conform alin. 3 ale acestui text, se iau în considerare şi din oficiu.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Întrucât recurentul inculpat s-a aflat, fără întrerupere, în stare de reţinere şi apoi de arestare preventivă cu începere de la 17 iunie 2004 şi până la judecarea recursului, perioada menţionată va fi dedusă din durata pedepsei conform art. 38516 alin. (2) raportat la art.381 alin. (1) şi la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs, cu menţiunea că onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a-l asista pe inculpat va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 872/ A din 11 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 17 iunie 2004 la 2 februarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 655/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 688/2006. Penal. Conflict negativ de... → |
|---|
