ICCJ. Decizia nr. 794/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 794/2006
Dosar nr. 23574/1/2005
(nr. vechi 7412/2005)
Şedinţa publică din 07 februarie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
G.E. s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind tragerea la răspundere penală a intimatului făptuitor P.N., ofiţer în cadrul Poliţiei municipiului Deva, sub aspectul infracţiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.
S-a susţinut că numitul P.N., în calitate de ofiţer, instrumentând o cauză în care ea figura în calitate de parte vătămată, privind tragerea la răspundere penală a soţului său G.P. şi fratele acestuia G.M., a făcut propunerea de a nu se începe urmărirea penală, astfel că, cei doi nu au fost traşi la răspundere penală sub aspectul comiterii infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208 raportat la art. 210 C. pen., precum şi mărturie mincinoasă.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a efectuat acte premergătoare şi prin rezoluţia din 30 mai 2005, a dispus neînceperea urmăririi penale, sub aspectul infracţiunii de favorizare faţă de P.N., ofiţer în cadrul Poliţiei municipiului Deva, pe motiv că soluţia propusă de acesta în dosarul 668/2001, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva este în concordanţă cu prevederile legale.
S-a formulat plângere de către petiţionară, potrivit art. 278 C. proc. pen. şi Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin rezoluţia din 16 iunie 2005 adoptată în dosarul nr. 677/II/2/2005, a menţinut-o ca legală şi temeinică, fiind respinsă plângerea.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petiţionara s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Alba Iulia, pe motiv că soluţia dispusă de către parchet, cu privire la făptuitorul intimat P.N., este vădit nelegală şi esenţial netemeinică, deoarece acesta, cu ocazia instrumentării dosarului 668/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, l-a favorizat pe soţul său G.P. şi a propus soluţia de neînceperea urmăririi penale, cu trimiterea dosarului cauzei la Judecătoria Deva, sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 210 C. pen., astfel că, nu au fost traşi la răspundere penală nici el şi nici fratele său, care a comis infracţiunea de mărturie mincinoasă.
Curtea de Apel Alba Iulia a examinat plângerea petiţionarei şi prin sentinţa penală nr. 52 din 11 octombrie 2005 a respins plângerea, ca nefondată, în conformitate cu art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen. şi a menţinut rezoluţia din 30 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, pe motiv că lucrătorul de poliţie nu a comis nici o faptă de natură penală, în sensul să fi favorizat pe fratele fostului soţ, sub aspectul infracţiunii de mărturie mincinoasă şi nici pe soţul său în ceea ce priveşte infracţiunea de furt, întrucât acesta şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, fapta pentru care se plângea partea vătămată revine instanţei de judecată, fiind din cele înscrise la art. 279 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, potrivit art. 2781 pct. 10 C. proc. pen., a fost atacată cu recurs de către petiţionară, invocând aceleaşi critici ca şi la instanţa de fond, Curtea de Apel Alba Iulia.
Examinând recursul declarat, în raport de critica invocată, de actele şi lucrările de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru următoarele considerente.
Petiţionara-recurentă a formulat plângere împotriva soţului său G.P. şi a fratelui acestuia, G.M., sub aspectul infracţiunii de furt şi respectiv mărturie mincinoasă.
Lucrătorul de poliţie P.N., în calitate de ofiţer în cadrul Poliţiei municipiului Deva, a fost desemnat să facă acte de cercetare penală cu privire la faptele comise de către cei doi, astfel că, în urma referatului întocmit de către acesta de neînceperea urmăririi penale în dosarul 668/P/2001, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva, a înaintat instanţei cauza, Judecătoriei Deva, ca fiind competentă potrivit art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.
Judecătoria Deva a dispus achitarea numitului G.M., prin sentinţa penală nr. 413 din 14 martie 2003, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Având în vedere cele expuse, se constată că atât soluţiile pronunţate de către parchet cât şi cea pronunţată de către prima instanţă, sunt legale şi temeinice, deoarece, pentru fapte de natura celor pentru care a făcut plângere partea vătămată şi a format obiectul dosarului nr. 668/P/2001, al parchetului de pe lângă Judecătoria Deva şi înscrise la art. 279 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., plângerea se adresează direct instanţei.
Ca atare, lucrătorul de poliţie, ofiţerul P.N., prin soluţia propusă şi confirmată de către parchet nu a făcut nimic altceva, decât să interpreteze şi să respecte o prevedere legală, astfel că, cele susţinute de către recurentă, cum că ar fi comis infracţiunea de favorizare a infractorului, nu se confirmă, nefiind indicii în acest sens.
În consecinţă, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara G.E., împotriva sentinţei penale nr. 52 din 11 octombrie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 80 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 786/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 806/2006. Penal → |
|---|
