ICCJ. Decizia nr. 786/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 786/2006
Dosar nr. 23634/1/2005
(nr. vechi 7442/2005)
Şedinţa publică din 07 februarie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 506 din 30 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.G., la o pedeapsă de 20 ani închisoare şi 5 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 3 ani închisoare, în total să execute 23 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul executat preventiv începând cu data de 29 iunie 2005.
A fost respinsă acţiunea civilă formulată de S.E., privind obligarea inculpatului la despăgubiri civile, ca nefondată.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 4.500.00 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din care 1.000.000 lei, onorariu avocat din oficiu.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările dosarului, respectiv procesul verbal de cercetare a locului faptei, raportul de necropsie medico-legală, planşele foto împreună cu procesele verbale, raportul de expertiză medico-legală, declaraţiile martorilor, coroborate cu declaraţiile inculpatului care recunoaşte comiterea infracţiunilor, a arătat că reţine următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul S.G. a fost căsătorit cu numita P.A., în perioada 1989 – 2001, şi au locuit în domiciliul acesteia, în imobilul situat pe raza comunei Puchenii Mari, judeţul Prahova, unde mai locuiau fiica sa, S.E., soţul şi cei doi minori.
Ca urmare a unor neînţelegeri, cei doi s-au despărţit, iar după divorţ, inculpatul a căutat să reia viaţa de familie cu victima, însă la refuzul acesteia o ameninţa că o va omorî, fapt pentru care a sesizat şi organele de poliţie.
În seara zilei de 28 iunie 2005, inculpatul a luat rezoluţia infracţională de a ucide pe fosta soţie, P.A., sens în care a luat asupra sa un briceag şi s-a deplasat în comuna unde locuia aceasta şi, realizând că nu este acasă a aşteptat-o în apropiere.
În jurul orelor 1,00, când toate luminile de la locuinţă s-au stins, inculpatul a pătruns în curte şi apoi a încercat să deschidă cu o cheie, uşa de acces în imobil, însă s-a rupt în broască, după care a pătruns în interior pe geamul de la bucătăria din spatele imobilului.
Zgomotul produs a fost auzit de victimă, care se afla în dormitor, şi întrebând cine este şi neprimind răspuns a realizat că este inculpatul, a fugit, însă, în verandă a fost prinsă şi lovită de mai multe ori cu un briceag în zona cervicală, astfel că, în urma leziunilor suferite, la scurt timp a decedat.
Inculpatul, după aceea, a adunat fân şi paie din grădină, le-a depozitat în bucătărie şi le-a dat foc, iar apoi a deschis robinetul de la bucătărie şi butonul aragazului, fără să le aprindă, în scopul de a se produce o deflagraţie, însă, datorită faptului că paiele nu au luat foc a aprins lenjeria din dormitor, după care a părăsit imobilul pe unde a intrat.
Bunurile din dormitor au ars mocnit, iar fumul degajat a pătruns în camera unde dormea familia fiicei victimei, care s-a trezit şi încercând să deschidă şi uşa dormitorului unde se afla victima, precum şi celelalte uşi, a fost găsită aceasta.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie, a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe acute, prin secţionarea vaselor mari ale gâtului, consecinţa producerii a trei plăgi produse prin înţepare-tăiere.
În contextul situaţiei de fapt, s-a apreciat că inculpatul a comis trei infracţiuni în concurs real, respectiv omor calificat deosebit de grav, violare de domiciliu şi distrugere prin incendiere, sub încadrarea juridică menţionată mai sus, precum şi sub agravanta prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen., întrucât acesta a mai fost condamnat pentru infracţiunea de omor, texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul.
În interpretarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a apreciat că o pedeapsă de 23 de ani închisoare, ca pedeapsă rezultantă, este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Reţinând că nu au încetat împrejurările care au dus la arestarea inculpatului, că ele se menţin în continuare, respectiv art. 143 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul executat preventiv.
Referitor la latura civilă a cauzei, aceasta a fost respinsă pe considerent că, fiul victimei nu a făcut dovada pretenţiilor solicitate şi nefiind întrunite cerinţele înscrise la art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., cererea acestuia a fost respinsă, ca nedovedită.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, invocând ca motiv greşita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, în raport de poziţia sinceră manifestată pe parcursul procesului penal.
Curtea de Apel Ploieşti a examinat apelul inculpatului sub aspectul criticii invocate, a actelor şi dovezilor de la dosar, a sentinţei pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. şi, prin Decizia nr. 441 din 16 noiembrie 2005, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins, ca nefondat.
S-a arătat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, întrucât în cauză s-a făcut o justă şi corectă interpretare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât pedeapsa pe care urmează să o execute este de natură să atingă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs, invocând aceeaşi critică ca şi în apel, referitoare la greşita individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa de 23 de ani închisoare, este mare, faţă de poziţia sinceră şi plină de regret pe care a manifestat-o pe tot parcursul procesului penal, solicitând reducerea acesteia.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, de cazul de casare înscris la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă, este nefondat şi se va respinge, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
În cauză, instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, juste drepte şi conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, cum şi a tragerii la răspundere penală, prin durata pedepsei aplicate.
Nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, chiar dacă inculpatul a recunoscut şi regretat comiterea faptei, având în vedere gradul de pericol social mărit al faptelor comise, împrejurările şi modul cum au fost săvârşite, constând în aceea că inculpatul în urma rezoluţiei luate s-a deplasat la domiciliul victimei unde a aşteptat-o şi când a realizat că poate pătrunde în locuinţa acesteia, pentru a-şi atinge scopul a intrat, i-a aplicat trei lovituri cu un briceag, în zone vitale şi de intensitate mărită, ceea ce a avut drept rezultat decesul victimei la scurt timp, iar pentru a ascunde urmele infracţiunii a incendiat imobilul, punând în pericol şi pe ceilalţi membri ai familiei, ceea ce constituie circumstanţe agravante de fapt şi de text, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt între 15 ani închisoare şi 25 ani închisoare, că a comis trei infracţiuni în concurs real, cu un pericol social ridicat, precum şi datele personale ale acestuia, care aşa cum rezultă din fişa de cazier de la dosar, acesta a mai suferit o condamnare de 14 ani închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de omor în anul 1976.
În raport de elementele redate, se apreciază că pedeapsa de 23 de ani închisoare nu este mare, ea reflectă gravitatea faptelor, vinovăţia inculpatului, perseverenţa sa infracţională, ceea ce presupune un pericol social sporit, astfel că, motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare, potrivit pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., iar potrivit pct. 3 de la acelaşi articol, nu se constată cazuri de casare din oficiu şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G., împotriva deciziei penale nr. 441 din 16 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 29 iunie 2005, la 07 februarie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 782/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 794/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
