Individualizarea pedepselor. Circumstanțe atenuante judiciare
| Comentarii |
|
Dacă infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită asupra unui minor, într-un loc public și în timpul nopții, prin agresiuni fizice și constrângere morală, persistența în obținerea de bani și bunuri de la victimă reflectând temeritatea inculpaților, împrejurarea că aceștia nu au fost anterior condamnați și că prejudiciul material a fost parțial reparat nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 1015 din 16 Februarie 2006
Prin sentința penală nr. 564 din 11 octombrie 2005, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul minor S.R. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., iar pe inculpații minori V.A., A.V. și P.I. la câte 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni.
Instanța a reținut că, la 4 mai 2005, în jurul orelor 22.00, în timp ce partea vătămată L.F. se afla într-o stație de autobuz, inculpații au înconjurat-o, iar inculpatul S.R. i-a cerut suma de 10.000 de lei. Fugind către autobuz, partea vătămată a fost ajunsă din urmă de către cei 4 inculpați, prinsă de haine și împiedicată să urce în autobuz. După plecarea autobuzului, inculpații au dus partea vătămată în spatele unui magazin din apropiere, au ținut-o de haine și de mâini și i-au luat din buzunarele hainelor suma de 50.000 de lei și telefonul mobil în valoare de 2.300.000 de lei. Pentru a-i înapoia telefonul, inculpații i-au cerut părții vătămate pantofii și suma de 300.000 de lei, însă partea vătămată, profitând de neatenția inculpaților, a fugit. Ulterior, unul dintre inculpați a dat telefonul mobil martorului K.M., cerându-i să-l predea poliției.
Prin decizia penală nr. 239 din 15 noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins apelurile inculpaților.
Recursurile declarate de inculpați, prin care au solicitat, între altele, reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, sunt nefondate.
Infracțiunea de tâlhărie, în varianta agravată pentru care au fost condamnați inculpații, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 de ani.
Având în vedere starea de minoritate a inculpaților la data săvârșirii infracțiunii, potrivit art. 109 C. pen., limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, în cauză limitele astfel reduse fiind de la 3 ani și 6 luni la 10 ani închisoare.
Prima instanță a aplicat inculpatului S.R. o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu 6 luni peste minimul special de 3 ani și 6 luni, reținând contribuția mai importantă a acestuia la săvârșire infracțiunii, iar celorlalți inculpați le-a aplicat câte o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, egală cu minimul special al pedepsei reduse conform art. 109 C. pen.
Reducerea pedepsei sub aceste limite ar fi fost posibilă numai prin reținerea în favoarea inculpaților a unor circumstanțe atenuante. Or, instanțele nu au constatat împrejurări care să justifice reținerea acestora ca circumstanțe atenuante.
Modul concret în care au conceput și au săvârșit infracțiunea, persistența în obținerea de bani și bunuri de la partea vătămată, minor în vârstă de 17 ani, reflectă temeritatea celor 4 inculpați, agresarea fizică, dar mai ales intensitatea constrângerii morale exercitate asupra victimei nejustificând, cum în mod corect au constatat instanțele, reținerea circumstanțelor atenuante.
Simpla împrejurare că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și că prejudiciul material a fost parțial reparat nu justifică o soluție contrară celor dispuse de instanțe.
în consecință, recursurile inculpaților au fost respinse.
| ← Contestație în anulare. Decizie pronunțată în recurs... | Confiscare specială. Dare de mită. Sume de bani oferite uneia... → |
|---|
