Neagravarea situației inculpatului în propriul apel. Rejudecare
| Comentarii |
|
Dacă în primul ciclu procesual instanța de apel a admis apelul declarat numai de inculpat și a redus pedeapsa aplicată acestuia prin sentința pronunțată de către prima instanță, după casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, instanța de apel nu poate să respingă apelul și să mențină sentința pronunțată de către prima instanță, întrucât ar agrava situația inculpatului în propriul apel, contrar prevederilor art. 372 C. proc. pen., aplicabile și în cazul rejudecării cauzei după casarea cu trimitere.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 3626 din 7 Iunie 2006
Prin sentința nr. 941 din 28 iunie 2005, Tribunalului București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Prin decizia nr. 686 din 12 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală nr. 941 din 28 iunie 2005 și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani la 5 ani închisoare, celelalte dispoziții ale sentinței fiind menținute.
Prin decizia penală nr. 498 din 26 ianuarie 2006, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul inculpatului, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel București.
înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanța de apel nu a motivat decizia pronunțată în raport cu toate criticile formulate de inculpat, rezumându-se la aprecieri cu caracter general, ceea ce echivalează cu o nesoluționare a primei căi ordinare de atac.
Rejudecând, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 157 din 28 februarie 2006, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Rejudecând apelul declarat de inculpat, Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 157 din 28 februarie 2006, a încălcat principiul non reformatio in pejus și i-a agravat inculpatului situația în propria cale de atac.
Respingând apelul inculpatului, s-a menținut sentința primei instanțe prin care acesta fusese condamnat la 6 ani închisoare.
Or, posibilitatea verificării soluției primei instanțe de către instanța superioară în grad a fost deschisă exclusiv de inculpat, prin exercitarea căii de atac a apelului, împrejurare în care instanța de apel din primul ciclu procesual i-a și redus pedeapsa la 5 ani închisoare.
în aceste condiții, constatând că în rejudecarea apelului inculpatului i s-a creat o situație mai grea, recursul inculpatului a fost admis și s-a dispus casarea deciziei atacate și a sentinței nr. 941 din 28 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la cuantumul pedepsei, precum și reducerea pedepsei aplicate inculpatului de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
| ← Folosirea interpreților. Condiții. Audierea martorilor... | Furtul de bunuri în scopul însușirii lor pe nedrept. Furtul... → |
|---|
