ICCJ. Decizia nr. 164/2007. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 164/2007
Dosar nr. 252/1/2007
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2007
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 8 ianuarie 2007, pronunţată în dosarul nr. 625/64/2006, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a dispus, printre alte măsuri, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului K.Z.R., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 24 din 15 august 2005 emis de Tribunalul Covasna, cu măsura preventivă a obligării de a nu prăsi localitatea Racoşul de Sus, judeţul Covasna, fără încuviinţarea instanţei de judecată, cu excepţia datelor la care inculpatul trebuie să se prezinte la judecarea prezentei cauze.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, a impus inculpatului respectarea următoarelor obligaţii:
a) să se prezinte la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Postul de Poliţie Racoşul de Sus, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de către acesta;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu se apropie de martorul H.D., de ceilalţi martori, de membrii familiilor acestora şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.
A dispus comunicarea prezentei hotărâri inculpatului, Postului de Poliţie Racoşul de Sus, Jandarmeriei, Poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră.
A atras atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor de impuse, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
A dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:
Verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului K.Z.R., Curtea a constatat că a fost privat de libertate la data de 15 august 2005 [(mandat arestare preventivă nr. 24, emis de Tribunalul Covasna), pentru săvârşirea, la data de 14 august 2005, a infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., reţinându-se ca temeiuri dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., în vigoare la acea dată) în prezent, urmare a modificărilor legislative realizate prin Legea nr. 356/2006, devenit lit. f)].
Măsura preventivă a fost prelungită în faza de urmărire penală, iar apoi menţinută succesiv de prima instanţă şi de Curtea de Apel Braşov, investită cu soluţionarea apelului declarat în cauză de inculpat.
Analizând temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în vigoare în prezent, ţinând seama de intervalul mare de timp scurs de la data comiterii faptei până în prezent, de stadiul în care se află judecarea cauzei, Curtea a apreciat că rezonanţa socială a infracţiunii imputată inculpatului s-a diluat odată cu trecerea timpului, astfel încât în prezent nu se mai poate susţine că, prin lăsarea sa în libertate, inculpatul ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Ca atare, se constată că au intervenit schimbări în privinţa motivelor care au justificat privarea de libertate a inculpatului.
Totodată, sunt avute în vedere mijloacele de probă administrate în faţa instanţei din care rezultă indicii cu privire la o stare de fapt ce poate fi diferită de aceea reţinută în rechizitoriu şi de către prima instanţă.
De asemenea, Curtea a avut în vedere şi durata mare de timp care s-a scurs din momentul luării măsurii preventive (mai mult de un an), impusă de necesitatea administrării şi de către instanţa de apel a unor probatorii suplimentare în vederea înlăturării oricărui dubiu în prezenta cauză, astfel încât, în raport de jurisprudenţa C.E.D.O. şi de dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din C.A.D.O.L.F., se impune punerea în libertate a inculpatului.
Cum încă procedurile judiciare pornite împotriva numitului K.Z.R. sunt în curs de derulare, pentru a se asigura desfăşurarea în bune condiţii a judecării cauzei, în raport de dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. pen., în cauză se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând-o sub aspectul greşitei înlocuiri a măsurii arestării preventive.
Parchetul consideră că în cauză sunt întrunite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 143 C. proc. pen., existând probe în sensul vinovăţiei inculpatului în raport de faptul că sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., se impunea menţinerea arestării preventive faţă de inculpat.
Examinând hotărârea sub aspectele invocate de parchet, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat de Parchet nu este fondat, măsura dispusă de curtea de apel fiind legală şi temeinică.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că intimatul inculpat K.Z.R. a fost trimis în judecată în stare de arest şi condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., reţinându-se, în fapt, că în dimineaţa zilei de 14 august 2005 pe str. Principală din satul Racoşul de Sus, jud. Covasna, pe fondul unor conflicte anterioare, i-a aplicat victimei L.S. o lovitură cu un ciob provenind de la o sticlă, în zona antebraţului stâng, care a avut ca urmare secţionarea arterei axilare şi decesul acesteia ca urmare a exangvinării.
În cursul cercetării judecătoreşti, măsura arestării preventive a fost menţinută succesiv la toate termenele de judecată, instanţa de apel dispunând înlocuirea acestei măsuri cu aceea de a nu părăsi localitatea.
Temeiul juridic care a stat la baza luării măsurii arestării preventive este cel reglementat de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. în vigoare.
Potrivit acestui text de lege măsura arestării preventive poate fi luată dacă inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ori, în cauză, instanţa de apel corect a apreciat că potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., schimbându-se temeiurile care au determinat arestarea preventivă, se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 C. proc. pen.
Instanţa de apel a dispus administrarea de noi probe, probe care după cum se prefigurează, pot conduce la stabilirea unei situaţii de fapt diferită de cea reţinută de către prima instanţă.
Se constată că instanţa de apel a prorogat admisibilitatea unor probe ştiinţifice (test ADN pentru a se stabili dacă sângele de pe cămaşa martorului B.A. aparţine victimei şi o expertiză criminalistică referitoare la urmele papilare de pe corpul delict) după administrarea probei cu martori, în vederea stabilirii, mai presus de orice îndoială, a vinovăţiei inculpatului.
Eventualitatea administrării de noi alte probe poate conduce la prelungirea în timp a procesului, ceea ce ar fi avut ca urmare încălcarea garanţiei instituită de art. 5 paragraful 3 din C.E.D.O. referitoare la judecarea într-un termen rezonabil a persoanei arestate, mai ales că intimatul este arestat din august 2005, iar până în prezent nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare.
Se constată că în cauză nu mai există probe care să demonstreze că prin punerea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, mai ales că din datele cauzei şi din trecerea timpului rezultă că rezonanţa socială a infracţiunii imputate s-a diminuat şi la momentul actual inculpatul nu mai poate crea un sentiment de temere şi insecuritate în rândul societăţii civile.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi faptul că s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (mai subzistă doar cerinţa referitoare la cuantumul pedepsei), Înalta Curte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de parchet.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva încheierii din 8 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 625/64/2006, privind pe inculpatul K.Z.R.
Onorariul în sumă de 60 lei pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 1595/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 31/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
