ICCJ. Decizia nr. 1395/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1395/2007
Dosar nr. 3539/35/2006
Şedinţa publică din 13 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 596 din 25 octombrie 2006, Tribunalul Satu Mare a dispus, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului B.M., la o pedeapsă de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., potrivit art. 65 C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare.
În baza art. 33 şi 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în baza art. 65 C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestului preventiv, de la 1 aprilie 2005, la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., coroborat cu dispoziţiile art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de daune materiale şi a sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale cuvenite părţii civile B.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în fapt, că, pe fondul unui consum exagerat de băuturi alcoolice, în seara zilei de 1 aprilie 2005, între inculpat şi victima B.M., au avut loc discuţii contradictorii, aceştia, începând să se certe, inculpatul aplicându-i victimei o lovitură cu un cuţit pe care îl luase, cu câteva ore înainte, de la martorul H.I. După ce cuţitul s-a rupt în braţul stâng al victimei, inculpatul a continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele, cauzându-i, în final, decesul.
După comiterea faptei, respectiv, după lovirea repetată a victimei, pe care a lăsat-o în agonie, căzută la pământ, inculpatul s-a deplasat la domiciliul său, de unde a plecat la casa la care locuiesc martorii R.C. şi B.G., care au văzut că inculpatul avea pete de sânge pe haine şi încălţăminte şi care, întrebându-l, au aflat de la el că s-a bătut, cu victima.
Din cuprinsul raportului medico-legal de autopsie, efectuat în cauză, s-a reţinut că moartea victimei a fost violentă, datorându-se şocului traumatic şi hemoragic consecutiv multiplelor echimoze, hematoame, excoriaţii, plăgi contuze şi tăiate, fracturi piramido-nazale şi traumatismului forte toracic, cu fracturi multiple costale, unele dislocate, rupturi pleuro-pulmonare şi hemitorace stâng şi că aceste leziuni s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri contondente şi cu un corp înţepător, posibil, cuţit.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi inculpatul B.M., considerând-o netemeinică şi nelegală.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul neobligării inculpatului şi la plata despăgubirilor lunare pe seama celor trei minore, instanţa de fond omiţând să se pronunţe asupra acestora, deşi acţiunea civilă s-a exercitat din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) C. proc. pen.
Inculpatul, prin apelul declarat a solicitat desfiinţarea sentinţei, în sensul de a i se aplica o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere persoana sa, fără antecedente penale precum şi împrejurarea că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că suferă de o afecţiune psihică.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 1/ A din 10 ianuarie 2007, în baza art. 379 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi inculpatul B.M. împotriva sentinţei penale nr. 596 din 25 octombrie 2006 a Tribunalului Satu Mare, pe care a desfiinţat-o, în sensul că:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în pedepsele individuale.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., text de lege, în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
A contopit pedeapsa menţionată, cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în pedeapsa cea mai grea şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani închisoare, ca pedeapsă principală, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În baza art. 14 cu referire la art. 17 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul apelant B.M. să plătească părţii civile intimate B.M., pe seama celor trei minore B.N., B.L. şi B.G., suma de câte 50 lei, cu titlul de despăgubiri civile periodice lunare, începând cu data de 1 aprilie 2005 şi până la majoratul acestora.
A menţinut restul dispoziţiunilor sentinţei apelate, care nu contravin prezentei sentinţe.
S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv.
Inculpatul a fost obligat să plătească Baroului de Avocaţi Bihor suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu C.R., care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Curtea a constatat că sentinţa este netemeinică şi nelegală şi apelurile declarate, în cauză, sunt fondate şi urmează a fi admise, ca atare, potrivit dispozitivului menţionat.
Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, susţinută de materialul probator administrat, cu referire la declaraţiile inculpatului, ale părţii vătămate, procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, probele dovedind, în mod cert, vinovăţia inculpatului.
Cât priveşte încadrarea juridică dată faptei s-a reţinut că aceasta constituie un omor calificat deoarece s-a comis într-un loc public însă nu poate fi considerat şi deosebit de grav, neexistând probe din care să rezulte că inculpatul ar fi dorit să chinuiască victima sau să-i provoace suferinţe deosebit de mari sau prelungite, în timp, înainte de a o ucide. Este motivul pentru care se va proceda la schimbarea încadrării juridice în sensul arătat, urmând ca inculpatul să fie condamnat pentru infracţiunea reţinută.
La individualizarea pedepsei, Curtea va lua în considerare, pe lângă limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei comise, dar şi persoana inculpatului, fără antecedente penale, aflată la primul contact cu legea penală, care, aşa cum rezultă din expertiza medico-legală psihiatrică, are o inteligenţă medie inferioară şi o tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, precum şi de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, pe fondul consumului de alcool. De asemenea, se va avea în vedere că inculpatul regretă sincer fapta.
Pedeapsa aplicată urmează a fi contopită cu pedeapsa aplicată inculpatului, pentru comiterea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în pedeapsa cea mai grea, dispunând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea împreună cu pedeapsa complementară.
Cât priveşte latura civilă a cauzei, Curtea reţine că prima instanţă a dispus obligarea inculpatului doar la plata daunelor materiale şi morale în favoarea părţii civile B.M., soţia victimei, neacordând despăgubiri periodice civile în favoarea celor trei copii minori ai victimei, cu motivarea că nu a fost stabilită pensie de urmaş pentru minore, condiţii în care nu se poate pune problema acordării de rente lunare.
Or, acţiunea civilă, în procesul penal, trebuie să aibă izvorul în acelaşi fapt material ca şi acţiunea penală, iar apărarea intereselor societăţii impune ca acţiunea civilă pentru cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, să se exercite din oficiu. Chiar dacă nu există constituire de parte civilă, instanţa se pronunţă, deci, din oficiu, asupra daunelor, când cel vătămat este minor şi legea dă posibilitatea procurorului să susţină în faţa instanţei acţiunea civilă pornită de persoana vătămată.
Acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală.
Este în afară de orice discuţie, că persoana care, potrivit Codului familiei primea efectiv, întreţinere de la defunct, este îndreptăţită să obţină despăgubiri de la autorul infracţiunii de omor, în cadrul acţiunii civile alăturate celei penale.
Cum prestaţia constituie o despăgubire şi nu o pensie de întreţinere, criteriul stării materiale a plătitorului nu poate fi reţinut, astfel că în urma admiterii apelului declarat de parchet, se va dispune obligarea inculpatului la plata, în favoarea părţii civile intimate B.M., pe seama celor trei minore, B.N., B.L. şi B.G., sumele de câte 50 lei, cu titlu de despăgubiri periodice lunare, începând cu data săvârşirii faptei, respectiv, 1 aprilie 2005 şi până la majoratul acestora.
Faţă de cele ce preced, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se vor admite apelurile penale declarate şi se va desfiinţa sentinţa, în sensul arătat, menţinându-se măsura arestării preventive a acestuia, deducându-se arestul preventiv executat şi obligându-se inculpatul la plata onorariului, pentru apărarea din oficiu.
Împotriva acestei din urmă soluţii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.M., fără a-l motiva în scris.
În şedinţa publică de azi 13 martie 2007, prezent în faţa instanţei, inculpatul prin apărătorul său, numit din oficiu, a invocat în admiterea recursului, temeiul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii şi redozarea pedepsei principale, în sensul reducerii acesteia.
Recursul este nefondat.
Analiza hotărârii atacate, pe baza criticii formulate dar şi a probelor aflate în dosarul cauzei, relevă că, aceasta este temeinică şi legală, în speţă, făcându-se o corectă individualizare a pedepsei stabilite şi aplicate inculpatului, ţinându-se, astfel, seama, de toate principiile de individualizare a pedepsei, rezultate din prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul B.M. ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 16 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 1 aprilie 2005 la 13 martie 2007.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1337/2007. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 1426/2007. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
