ICCJ. Decizia nr. 346/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 346/2007
Dosar nr. 14400/1/2006
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 620 din 23 noiembrie 2005, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul S.D., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 74 lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. şi, la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C. pen.
Conform art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 387/1997 a Tribunalului Hunedoara şi a dispus să execute această pedeapsă pe lângă pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare, astfel că, în final va executa 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., conform art. 65 C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A constatat că parte partea civilă M.V. nu a formulat pretenţii civile, prejudiciul de 6.800.000.000 ROL fiind recuperat prin compensare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
În cursul lunii mai 2001, D.C., condamnat în cauză, a fost contactat telefonic de inculpatul S.D., patron al firmei SC S.I. SRL Iaşi, societate înscrisă la registrul comerţului în anul 1996, care i-a solicitat să ia legătura cu martorul P.I. căruia să i se prezinte ca venind în numele său în vederea derulării unei afaceri.
Inculpatul S.D. i-a comunicat lui D.C. că martorul P.I. urma să îl pună în legătură cu partea civilă M.V., administrator la SC R.G. SRL Satu Mare pentru a derula o afacere cu rulmenţi, ce urmau a fi livraţi firmei sale SC S.I. SRL, plata urmând a se face prin compensare.
Inculpatul a cerut lui D.C. să se prezinte sub alt nume, să declare că este administrator la SC S.I. SRL, întrucât M.V. nu ar fi acceptat să facă afaceri direct cu el, dat fiind că era de etnie romă, iar rulmenţii ce făceau obiectul afacerii să fie valorificaţi.
Conform înţelegerii, D.C. s-a întâlnit cu M.V., căruia i s-a prezentat sub nume fals, P.L., administrator la SC S.I. SRL şi a convenit să i se livreze rulmenţi în valoare totală de 6.800.0000.000 lei, iar compensarea să se realizeze în termen de 60 de zile de la data recepţionării.
Conform înţelegerii, M.V. a expediat două transporturi de rulmenţi, la 14 iunie 2001 şi 24 iunie 2001, rulmenţi ce au fost depozitaţi în curtea firmei SC S. SRL Iaşi, de unde au fost ridicaţi de către inculpatul S.D., care ulterior a dispărut, neefectuând compensarea, astfel că M.V. a fost păgubit cu suma de 6.800.000.000 lei.
După începerea cercetărilor s-a sustras urmăririi penale, dispunându-se arestarea sa în lipsă.
Contractul comercial a fost semnat în numele SC S.I. SRL de D.C. sub numele de P.L. şi pe el aplicându-se şi ştampila firmei.
S-a reţinut că inculpatul S.D. a comis infracţiunea de înşelăciune întrucât cu intenţie l-a ajutat pe D.C., iar sub prezentarea unei identităţi false, să inducă în eroare pe M.V., cu ocazia încheierii contractului, producându-i un prejudiciu de 6.800.000.000 lei, cât şi infracţiunea de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât i-a pus la dispoziţie actele firmei SC S.I. SRL, precum şi ştampila acesteia.
Împotriva sentinţei, inculpatul S.D. a declarat apel, solicitând achitarea sa, întrucât fapta nu există, el necunoscând că D.C. se va prezenta sub identitate falsă, iar cererea pe care i-a adresat-o privea încheierea unei operaţiuni comerciale licite.
Împrejurarea că nu a avut loc compensarea la momentul stabilit nu îi poate fi imputabilă, întrucât în cadrul litigiului comercial, efectuarea cu întârziere a compensării este posibil care de altfel s-a şi făcut ulterior.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 78/ A din 18 aprilie 2006, a admis apelul inculpatului şi în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru ambele infracţiuni.
S-a motivat de către instanţa de apel că inculpatul nu a cunoscut împrejurarea că D.C. se va prezenta sub un nume fals, cererea lui fiind doar pentru a intermedia compensarea rulmenţilor pentru firma SC S.I. SRL, având în vedere refuzul lui M.V. de a încheia direct afacerea, iar pe de altă parte şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale astfel încât nu există prejudiciu şi ca urmare nici intenţia de înşelăciune.
Împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a declarat recurs, motivând pe dispoziţiile art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen., criticând Decizia sub aspectul greşitei achitări a inculpatului, întrucât probele administrate au demonstrat inducerea în eroare a părţii civile prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase.
Astfel, s-a motivat că inculpatul S.D. a fost cel care a conceput modalitatea de inducere în eroare a părţii civile M.V., între el şi D.C. existând înţelegerea în sensul de a se prezenta sub o identitate falsă.
Recursul parchetului este fondat.
Din examinarea cauzei rezultă că la solicitarea inculpatului S.D., D.C., prin intermediul martorului P.L. şi sub o identitate falsă a convenit cumpărarea rulmenţilor pentru firma SC S.I. SRL, urmând ca plata să se facă prin compensare.
Esenţial în reţinerea vinovăţiei inculpatului S.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în sensul inducerii în eroare cu prilejul încheierii contractului sunt câteva elemente:
- societatea SC S.I. SRL nu mai avea activitate din anul 1995;
- S.D. şi-a protejat identitatea, determinându-l pe D.C. căruia i-a dat actele firmei, să încheie contractul;
- după procurarea rulmenţilor în cauză i-a ascuns la Băicoi la firma SC A. SRL BĂICOI pentru a nu mai putea fi găsiţi şi eventual restituiţi.
- compensarea a fost făcută după începerea urmăririi penale de către soţia inculpatului S.D. şi anume în cursul lunii ianuarie 2003, la două luni după emiterea mandatului de arestare a inculpatului.
Este evidentă intenţia de a induce în eroare pe M.V., prin ajutorul dat lui D.C. (condamnat în altă cauză penală pentru această faptă) în scopul obţinerii de foloase materiale, astfel că în mod temeinic şi legal prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului S.D.
Faţă de aceste motive, recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea urmează a fi admis în baza art. 38515 lit. a) C. proc. pen., a se casa Decizia penală nr. 78/ A din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Oradea şi în rejudecare, se va respinge apelul inculpatului declarat împotriva sentinţei penale nr. 620 din 23 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare, sentinţă pe care o va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 78/ A din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul S.D.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi rejudecând:
Respinge apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 620 din 23 noiembrie 2005 a Tribunalului Satu Mare, pe care o menţine.
Obligă intimatul inculpat să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea apelului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 31/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 458/2007. Penal → |
|---|
