ICCJ. Decizia nr. 1595/2007. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1595/2007
Dosar nr. 4665/42/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr. 245 din 1 iunie 2006, a condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., inculpatul R.T., la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 43 din 27 ianuarie 2004 a Judecătoriei Vălenii de Munte şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentinţă urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă şi pentru aceeaşi infracţiune au mai fost condamnaţi şi inculpaţii:
- S.G., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., părţi vătămate T.C. şi G.V. dar şi, la pedeapsa de un an închisoare, pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., parte vătămată S.I.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai agrea de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- G.M., la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., părţi vătămate T.C. şi G.V. dar şi la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai agrea de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., li s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare va rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepselor.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedepse arestarea preventivă a acestora de la 3 august 2005 la zi, pentru inculpaţii R.T. şi S.G. iar pentru inculpatul G.M. de la 27 noiembrie 2005 la zi.
Rezolvând şi latura civilă a cauzei inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumelor de 1.500 lei RON daune materiale şi 3.500 lei RON daune morale către partea civilă T.C. şi la plata sumelor de 40.000 lei RON daune materiale şi 90.000 lei RON daune morale către partea civilă G.V.
De asemenea, inculpatul S.G. a fost obligat la plata sumei de 1000 lei daune morale şi 1000 lei daune materiale către partea civilă S.I.
La rândul său inculpatul G.M. a fost obligat la plata sumei de 917,10 lei daune materiale către partea civilă S.I., reprezentând contravaloarea reparaţilor la autoturism.
Inculpaţii au mai fost obligaţi în solidar la plata sumelor de 783, 05, lei RON cu dobânda legală către C.A.S. Prahova, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată T.C. şi la plata sumei de 31.203,21 lei RON cu dobânda legală către C.A.S. Bucureşti, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată G.V.
Inculpaţii au mai fost obligaţi în solidar la plata sumei de 1000 lei RON către partea civilă G.V., reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu avocat) şi fiecare inculpat la câte 500 lei RON cu acelaşi titlu.
S-a dispus ca onorariul în sumă de 100 lei RON pentru avocat din oficiu pentru inculpatul R.T., să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa o atare sentinţă, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate în cauză, în esenţă următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 31 iulie 2005, inculpatul R.T., împreună cu vărul său inculpatul S.G. şi cu inculpatul G.M., au mers la barul „Buzduganul" din comuna Gura Vitioarei, jud. Prahova unde au vizionat un meci de fotbal, consumând bere.
Mai târziu, aproape de miezul nopţii inculpaţii s-au deplasat acasă la martorul L.O., cunoscut în localitate cu porecla C., cu intenţia de a-l bate, aruncând spre casă cu pietre şi o sticlă de bere după care au plecat.
Inculpaţii intuind că L.O. zis C. s-ar putea ca în noaptea respectivă să fie prin vreo discotecă din oraşul Vălenii de Munte, s-au hotărât să meargă acolo, distanţa fiind de cca. 2-3 Km.
Înainte să plece cei trei inculpaţi s-au înarmat cu bucăţi din lemn iar dintr-un gard au smuls câteva scânduri.
După ce au parcurs cca. 30 metri inculpaţii au ajuns la intersecţia cu drumul ce vine dinspre Slănic, moment în care de pe acest drum se apropia un autoturism Dacia 1310 în care se aflau părţile vătămate G.V. la volan, pe locul din faţă dreapta partea vătămată S.I. iar pe canapeaua din spate partea vătămată T.C. Tot pe canapeaua din spate se mai aflau două boxe şi o combină muzicală.
Când autoturismul a ajuns la intrarea în intersecţie, a fost oprit pentru acordarea de prioritate situaţie în care inculpaţii s-au apropiat de autoturism şi au cerut să fie luaţi până în oraşul Vălenii de Munte.
Şoferul-partea vătămată G.V. le-a răspuns că se deplasează în sens invers spre satul Făget iar partea vătămată S.I., le-a răspuns că nu mai este loc în autoturism deoarece canapeaua din spate este ocupată.
Inculpaţii au fost nemulţumiţi de aceste răspunsuri şi au început să le adreseze injurii iar unul dintre ei a tras şi de oglinda retrovizorie exterioară.
Partea vătămată S.I. a coborât din autoturism i-a întrebat de ce adresează injurii iar pe inculpatul S.G. l-a îndepărtat de autoturism, împingându-l cu pieptul.
Partea vătămată a fost lovită în cap de alt inculpat, a căzut la pământ, iar atunci au coborât din autoturism şi celelalte părţi vătămate T.C. şi G.V. pentru a-l apăra.
Din acel moment inculpaţii S.G. şi R.T. cât şi G.M. acţionând conjugat au declanşat un atac furibund asupra celor trei părţi vătămate, lovindu-le cu bucăţile din lemn smulse din gard, majoritatea loviturilor vizând capul părţilor vătămate, care nefiind înarmate nu au avut posibilitatea să se apere devenind victime sigure.
Actele de violenţă au fost într-un singur sens, astfel că actele medico - legale şi fotografiile judiciare arătând că cele trei părţi vătămate au suferit o multitudine de lovituri şi leziuni astfel cum se pot observa la file din dosar, în timp ce inculpaţii nu au prezentat asemenea leziuni.
În acel scandal inculpatul G.M., cu o sticlă de bere şi cu un lemn a spart geamul autoturismului provocându-i şi alte avarii.
Când toate cele trei părţi vătămate au rămas jos în şosea, în stare de şoc, inculpaţii au plecat pe un drum lateral unde au întâlnit un grup de tineri format din S.E., M.I., G.C. şi D.N.
Inculpatul S.G. când i-a observat pe tinerii respectivi a alergat după aceştia ca să-i bată fiind prins S.E., care a fost lovit de inculpaţii R.T. şi S.G.
În acelaşi timp G.M. l-a întrebat dacă a văzut fugind vreun băiat dintr-o Dacie spunând că s-au luat l-a bătaie cu unul dintr-o astfel de maşină iar la plecare inculpaţii l-au avertizat „nu ne-ai văzut, nu te-am văzut".
Cele trei victime au fost ridicate din şosea şi transportate la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti apoi s-a procedat la cercetarea locului faptei.
Cu privire la situaţia medico-legală a celor trei părţi vătămate s-a constatat că victima G.V. a suferit: traumatism cranio – cerebral grav; comă gradul 8; dilacerarea cerebrală temporo - occipitală stânga; fracturi craniene multiple, cominutive, parieto-occipitale bilateral; plagă delabrantă de scalp parieto-occipital stâng fiind operat de urgenţă.
Din raportul medico - legal rezultă că aceste leziuni traumatice au putut fi produse prin loviri active, repetate, cu corp dur, posibil scândură, la nivelul extremităţii cefalice şi pot data din noaptea de 31 iulie spre 1 august 2005 şi necesită 90-100 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie.
În timpul urmăririi penale nu a fost posibilă comunicarea cu această victimă fiind cu deficit neurologic major, prezintă disfazie şi este dezorientat în timp şi spaţiu.
Victima T.C. a suferit la rândul ei dublă fractură craniană, frontală şi occipital stâng iar din raportul de constatare medico – legală a rezultat că aceste leziuni traumatice au putut data din 31 iulie 2005 şi necesită 40-45 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare fiindu-i pusă viaţa în primejdie.
În ceea ce o priveşte pe victima S.I., aceasta a primit îngrijiri medicale fără a rămâne internată în spital şi din certificatul medico - legal a rezultat că a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
S-a constatat că la data sesizării cauza era cu autori necunoscuţi, prima persoană identificată fiind G.M. care l-a momentul respectiv nu s-a cunoscut calitatea procesuală a acestuia, spunând că nu a participat la scandal.
Ulterior s-a stabilit că a participat efectiv la săvârşirea faptei însă nu a mai fost găsit pentru a fi cercetat deoarece s-a sustras de la urmărirea penală.
În atare situaţie, iniţial instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 710/P/2005 numai cu privire la inculpaţii R.T. şi S.G. motiv pentru care materialul de urmărire penală privind faptele comise de G.M. au fost disjunse întocmindu-se ulterior un nou dosar înregistrat sub nr. 1009/P/2005, deoarece între timp inculpatul a fost reţinut şi arestat la datat de 27 noiembrie 2005.
Ulterior în instanţă, cu ocazia cercetării judecătoreşti, s-a dispus conexarea celor dosare şi reţinându-se vinovăţia inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată s-a dispus condamnarea acestora la pedepsele arătate mai înainte.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii R.T., S.G. şi G.M., invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, inculpatul - apelant R.T., prin apărător din oficiu a criticat sentinţa ca fiind netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei pe care consideră prea aspră, solicitând desfiinţarea în parte a acesteia, reţinerea circumstanţelor atenuante personale prevăzute de art. 71 – art. 76 C. pen. şi reducerea acesteia deoarece a dat dovadă de sinceritate pe parcursul cercetărilor.
Aceeaşi critică a invocat-o şi inculpatul - apelant S.G., care a solicitat redozarea pedepsei, deoarece a recunoscut şi regretat fapta, este căsătorit, are în întreţinere un copil minor şi este infractor primar.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.M., în principal a solicitat achitarea, considerând că nu se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată, că a intervenit pentru aplanarea conflictului şi nu există probe certe în ceea ce-l priveşte, în sensul că ar fi participat la săvârşirea infracţiunilor.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 350 din 27 noiembrie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R.T., S.G. şi G.M., deţinuţi în Penitenciarul Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 245 din 1 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Prahova.
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-au dedus din pedepsele aplicate, arestarea preventivă de la 3 august 2005 la zi pentru inculpaţii R.T. şi S.G. iar pentru inculpatul G.M. de la data 27 noiembrie 2005 la zi.
Cei trei inculpaţi, în termen legal, nemulţumiţi şi de această hotărâre, au declarat recursurile de faţă, reluând motivele invocate şi prin apelurile lor, respectiv au cerut reducerea pedepselor aplicate, apreciindu-le prea severe.
Recursurile sunt nefondate.
Verificându-se hotărârea atacată în raport de critica adusă precum şi din oficiu, Curtea reţine că pedepsele aplicate fiecărui inculpat recurent, au fost temeinic apreciate şi diferenţiate, în raport de participarea efectivă la infracţiunile pentru care fiecare a fost trimis în judecată, dar şi faţă de elementele ce caracterizează diferit, persoana fiecărui făptuitor în parte.
Astfel, inculpatul R.T. este recidivist după o condamnare anterioară de un an şi cu suspendarea condiţionată a acesteia şi cu toate acestea nu s-a îndreptat ci în cadrul termenului de încercare a comis fapta deosebit de gravă (omor deosebit de grav în forma tentativei) ce face obiectul dosarului de faţă, în timp ce ceilalţi doi inculpaţi recurenţi unul e fără antecedente penale (inculpatul S.G.) iar G.M. are antecedente penale fără însă a fi recidivist.
Apoi, se mai constată că pedepsele au fost stabilite, la un cuantum, ce reprezintă limita medie de sancţiune faţă de prevederile textelor ce incriminează, faptele comise şi recunoscute în cele din urmă de recurenţi.
În acelaşi timp trebuie de observat că, deşi faptele sunt concurente, inculpaţilor S.G. şi G.M. în cadrul operaţiei de contopire a pedepselor nu li s-a aplicat nici un spor de sancţiune, după cum era posibil şi legal, dar nu şi obligatorie iar pentru inculpatul R.T., deşi recidivist post condamnatoriu, în baza art. 37 lit. a) şi art. 39 alin. (1) C. pen., de asemenea, i se putea aplica un spor de sancţiune, dar nu i s-a dat, pentru că nu este obligatoriu. Ca atare, pedepsele aplicate au fost judicios stabilite şi nu reprezintă o apreciere excesivă şi de natură a nu se putea realiza, reeducarea făptuitorilor dar şi prevenţia generală.
În consecinţă, recursurile declarate urmează a fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi menţinute hotărârile atacate.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 381 şi 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi R.T., S.G. şi G.M. împotriva deciziei penale nr. 350 din 27 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat G.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 noiembrie 2005 la 23 martie 2007.
Deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi R.T. şi S.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 august 2005 la 23 martie 2007.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 350 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1541/2007. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 164/2007. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
