ICCJ. Decizia nr. 2956/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2956/2007
Dosar nr. 2411/1/2007
Şedinţa publică din 1 iunie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2411/1/2007 din 12 martie 2007, contestatorul T.L.D. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 434 din 25 ianuarie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 15874/1/2006.
În motivarea contestaţiei condamnatul a arătat că împotriva sa s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, invocând în acest sens prevederile art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 434 din 25 ianuarie 2007, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare de contestatorul T.L.D., împotriva deciziei penale nr. 5547 din 26 septembrie 2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În motivarea acestei hotărâri rămasă definitivă, s-a reţinut că în cauză nu este incident cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., prin Decizia nr. 5547 din 26 septembrie 2006 fiind respins, ca nefondat, recursul declarat de contestator împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 389/P/2005 al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Totodată, s-a constatat că acest caz de contestaţie în anulare operează în situaţia în care autoritatea de lucru judecat este violată prin aceea că împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive, pentru aceeaşi faptă, situaţie neregăsită în cazul de faţă.
Împotriva Decizia penală nr. 434 din 25 ianuarie 2007, contestatorul a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Ca urmare cauza a fost înregistrată pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul 15874/1/2006, fiind fixat termen la data de 20 aprilie 2007, când cauza a fost amânată pentru lipsa dosarului nr. 15874/1/2006, în care a fost pronunţată Decizia contestată, şi ulterior la data de 1 iunie 2007.
Concluziile reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în detaliu, în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând contestaţia în anulare formulată de în raport cu motivele invocate ce au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte apreciază ca aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta.
În conformitate cu art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (l) lit. f) – i) cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Conform art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea penală, invocarea motivelor pe care se sprijină prevăzute de art. 386 C. proc. pen., sus enunţate, precum şi invocarea dovezilor în susţinerea căii extraordinare de atac depuse la dosarul cauzei.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior admiterii în principiu a acesteia, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
În atare situaţie, înalta Curtea, constatând că contestaţia nu se sprijină pe unul din motivele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., că nu se invocă şi nu se depun dovezi în sensul unor motive din cele prevăzute expres şi limitativ de art. 386 C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.L.D. împotriva deciziei penale nr. 434 din 25 ianuarie 2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 15874/1/2006.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2955/2007. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2959/2007. Penal. Conflict de competenţă... → |
|---|
