ICCJ. Decizia nr. 362/2007. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.362/2007
Dosar nr. 4033/1/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2007
Examinând plângerea de faţă constată: La data de 23 aprilie 2007, petiţionarul A.l. a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei din 23 februarie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în dosarul nr. 252/P/2007, susţinând că prin rezoluţia dată s-au soluţionat abuziv mai multe plângeri, iar rezoluţia înserează o serie de falsuri pentru a fi protejaţi infractori.
A fost ataşat dosarul nr. 252/P/2007 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică ,din analiza căruia rezultă că prin rezoluţia dispusă la data de 23 februarie 2007 s-a dispus în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de S.E.A., procuror în cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică şi V.A., fost procuror şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică reţinându-se că nu rezultă nici un indiciu în sensul că magistraţii şi-ar fi încălcat atribuţiile sau ar fi dispus soluţii partinice.
Nemulţumirea subiectivă a petiţionarului faţă de modul de soluţionare a plângerilor sale nu poate constitui un argument pentru angajarea răspunderii penale a celor care i-au soluţionat plângerile.
Rezultă, de asemenea, că plângerea formulată de petiţionar, conform art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 4063/1409/2007 dispusă la data de 19 martie 2007 de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că din actele dosarului rezultă că în cauză nu există indicii în sensul săvârşirii de către cei doi magistraţi a faptelor sesizate, aceştia îndeplinindu-şi în mod corect atribuţiunile de serviciu, fără a cauza o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
S-a mai reţinut că emiterea de către procuror a unei soluţii cu respectarea normelor procedurale nu constituie faptă penală, iar simpla împrejurare că petentul este nemulţumit de soluţia adoptată într-o cauză sau alta, nu constituie temei pentru antrenarea răspunderii penale a magistraţilor care au dispus-o.
Rezoluţia procurorului şef de secţie a fost comunicată petiţionarului la data de 27 martie 2007.
În raport de această dată plângerea formulată la 23 aprilie 2007 este tardivă, fiind depusă după expirarea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Aşa fiind, conform art. 2781 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă, ca tardivă, iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petiţionarul A.l. împotriva rezoluţiei nr. 252/P/2007 din 23 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 417/2007. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3087/2007. Penal → |
---|