ICCJ. Decizia nr. 982/2007. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 982/2007
Dosar nr. 8605/1/2006
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 20 iulie 2005, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pe inculpatul P.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. şi art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
Totodată, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 999 C. civ., a fost respinsă acţiunea civilă formulată de Spitalul de Urgenţă Petroşani.
Pentru a dispune achitarea, s-au reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a fost trimis în judecată inculpatul P.G. pentru infracţiunile prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen. şi art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., reţinându-se că, la data de 2 noiembrie 2001 a condus un autoturism pe DN 66 şi încălcând axul şoselei, a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autocamionul condus regulamentar de numitul B.V. şi provocând răsturnarea în râul Jiu a autocamionului, soldată cu decesul numitului L.G. şi vătămarea corporală a lui P.N., care a necesitat pentru vindecare un număr de 85-90 zile de îngrijiri medicale.
Pentru a pronunţa achitarea, instanţa de fond a reţinut că din expertizele tehnice efectuate în cauză nu rezultă cu certitudine locul producerii impactului şi culpa inculpatului constând în depăşirea axului drumului.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 16 din 26 aprilie 2006, admiţând apelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, a desfiinţat sentinţa şi, rejudecând, a dispus condamnarea inculpatului, la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. şi, la 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat că pedepsele aplicate sunt graţiate în întregime.
Totodată, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din legea sus-menţionată, a căror nerespectare ar avea drept urmare revocarea graţierii condiţionate.
S-a admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul de Urgenţă Petroşani şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.849.058 lei cu titlul de cheltuieli de spitalizare, la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitului.
Prin recursul declarat, inculpatul susţine că Decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică, întrucât se bazează pe o cercetare superficială şi defectuoasă a locului faptei, în cadrul căreia nu s-au luat măsuri pentru conservarea urmelor producerii accidentului, măsurătorile nu relevă cu exactitate locul unde a avut loc impactul, precum şi alte date din sectorul de drum unde a avut loc accidentul, iar completarea ulterioară nu s-a efectuat cu respectarea legii, şi, deci, nu are valoare probatorie, astfel că trebuia menţinută sentinţa de achitare a instanţei de fond.
Recursul este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au pronunţat cele două hotărâri, bazându-se, fiecare, pe un material probator incomplet, în raport de care nu poate fi menţinută nici soluţia instanţei de fond de achitare, şi nici soluţia instanţei de apel, de condamnare.
Într-adevăr, cercetarea superficială şi defectuoasă a locului accidentului sub aspectele arătate au impus efectuarea unui număr de patru expertize, care însă nu au reuşit să stabilească cu certitudine adevărul referitor la modul şi împrejurările concrete în care a avut loc accidentul.
Necesitatea de a se afla adevărul a determinat instanţa să dispună efectuarea unei noi cercetări prin comisia rogatorie.
Examinând modul cum a fost efectuată cercetarea de către comisia rogatorie, precum şi constatările acesteia, Înalta Curte constată că rezultatele acesteia sunt deficitare sub aspectele corect relevate, amănunţit de inculpat prin scrisorile şi concluziile scrise depuse şi existente la dosar.
Dacă instanţele ar fi examinat atent constatările acestei comisii, ar fi trebuit să dispună efectuarea unei noi expertize tehnice care să stabilească cu certitudine poziţiile celor două autovehicule în momentul impactului şi, în raport de aceste poziţii, să se determine mecanismul şi cauzele producerii accidentului.
Sub acest aspect sunt de admis obiecţiile arătate punctual de inculpat în scrisoarea adresată Curţii Militare de Apel, după pronunţarea deciziei atacate, înaintată de acesta pentru a fi avute în vedere la judecarea recursului.
Toate aceste obiecţii amănunţit prezentate şi explicate de inculpat relevă lacune ale cercetării locului accidentului, neclarificate de cele 4 expertize, care trebuiau elucidate de către instanţe, pentru a se stabili cu certitudine cauzele şi condiţiile concrete ale producerii accidentului, în vederea pronunţării unei soluţii temeinice şi legale.
Neprocedând în acest mod, instanţele au pronunţat cele două hotărâri, contradictorii sub aspectul soluţiilor, fără ca anterior să stabilească cert starea de fapt din momentul producerii accidentului.
Pentru aceste considerente, se impune casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru a se dispune o nouă expertiză tehnică, care să lămurească toate contrazicerile din celelalte expertize anterioare şi să ofere instanţei adevărul privitor la dinamica, mecanismul şi cauzele accidentului, aşa cum de altfel, a susţinut, prin concluziile puse, inclusiv reprezentantul Ministerului Public.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat P.G. împotriva deciziei nr. 16 din 26 aprilie 2006 a Curţii Militare de Apel Bucureşti.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 111 din 20 iulie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2906/2007. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 952/2007. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
