ICCJ. Decizia nr. 987/2007. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 987/2007

Dosar nr. 2640/39/2006

Şedinţa publică din 22 februarie 2007

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 118 din 3 aprilie 2006 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 4 ani închisoare; pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-au descontopit şi repus în individualitatea lor următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 661 din 02 iunie 2003 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 63 din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Suceava;

- un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 857 din 26 septembrie 2001 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 881 din 04 decembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava;

- 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 281 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava, definitivă pentru inculpat din Decizia penală nr. 4767 din 24 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 857/2001 a Judecătoriei Suceava, în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 661/2003 a Judecătoriei Suceava şi sentinţa penală nr. 281/2002 a Tribunalului Suceava, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata executată de la 04 septembrie 2001 la 03 octombrie 2001 şi de la 25 februarie 2003 la 25 ianuarie 2005.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 4563/2004 emis de Judecătoria Botoşani şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.

Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul P.C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 201 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiune prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 4 ani închisoare; pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul graţierii pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1203 din 08 iunie 1998 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin neapelare la data de 07 iulie 1998 şi s-a constatat graţiată prin Decizia penală nr. 881 din 04 decembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava.

S-au descontopit şi repus în individualitatea lor următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 661 din 02 iunie 2003 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 63 din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Suceava;

- un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 857 din 26 septembrie 2001 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 881 din 04 decembrie 2002 a curţii de Apel Suceava;

- un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 281 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 4767 din 24 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 857 din 26 septembrie 2001 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 881 din 04 decembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., s-a contopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 661 din 02 iunie 2003 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 63 din 26 ianuarie 2004 a curţii de Apel Suceava şi pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 281 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava, definitivă pentru inculpat la data de 30 iunie 2003 prin Decizia penală nr. 179 din 16 iunie 2003 a Curţii de Apel Suceava, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare pentru care s-a revocat beneficiul graţierii, în total 5 ani închisoare.

S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata executată de la 25 februarie 2003 la 01 martie 2005.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 6509/2005 emis de Judecătoria Botoşani şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.

Tot prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul R.F.A. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 81 – art. 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe timp de 5 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 06 aprilie 2003 la 04 iulie 2003.

Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul B.D.G. pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 81 – art. 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe timp de 3 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Tot prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul B.D.G. pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 3 ani închisoare; pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În temeiul art. 86¹ – art. 86² C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen., s-a pus în vedere inculpatului:

- să se prezinte la sfârşitul fiecărui semestru al anului la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Suceava;

- să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.D.G. suma de 350 RON.

Inculpaţii M.A., P.C.I. şi R.F.A. au fost obligaţi să plătească, în solidar, părţii civile SC O.R. SA Bucureşti suma de 3.568,80 RON cu titlu de despăgubiri civile, iar pe inculpatul B.D.G., în solidar cu sus-numiţii, până la concurenţa sumei de 1.984 RON din totalul despăgubirilor menţionate.

Inculpaţii M.A., P.C.I. şi R.F.A. au fost obligaţi să plătească părţii civile SC A.Ţ.A. SA Suceava, în solidar, suma de 1.002 RON despăgubiri civile.

Inculpaţii M.A., P.C.I. şi B.D.G. au fost obligaţi să plătească, în solidar, părţii civile SC M. SA Baia Mare, suma de 16.418,25 RON cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că SC S.G.R. SA Bucureşti nu s-a constituit în cauză parte civilă.

A fost obligat inculpatul R.F.A. să plătească statului 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, pe inculpaţii B.D.G. şi B.D.G. să plătească statului câte 360 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 420 RON, reprezentând onorarii avocaţi oficiu au fost avansaţi din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi, iar pe inculpatul M.A. să plătească statului 650 RON cheltuieli judiciare, din care 211,50 RON, reprezentând onorariu expert care au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Totodată a fost obligat inculpatul P.C.I. să plătească statului suma de 700 RON cheltuieli judiciare, din care 60 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu au fost avansaţi din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Suceava, iar 211,50 RON, reprezentând onorariu expert care au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 20 octombrie 2001 la Postul de Poliţie al comunei Zvorâştea s-a prezentat numitul F.R., inginer telecomunicaţii în cadrul SC M.R. SA Bucureşti, care a încunoştinţat organele de poliţie că, la data de 16 octombrie 2001, în urma deplasării la locul de amplasare a releului necesar comunicaţiilor mobile, de pe raza satului Stăncuţa din comuna Zvorâştea, judeţul Suceava a constatat că gardul din sârmă ce împrejmuia releul (compus din 18 plase, fiecare în lungime de 2,50 şi lăţime de 2 metri) fusese sustras.

Cauza a figurat cu autori necunoscuţi până la data de 6 aprilie 2003 când, fiind audiat, inculpatul R.F.A. a relatat că, în cursul lunii octombrie 2001 s-a deplasat împreună cu inculpaţii M.A. şi P.C.I. în satul Poiana din comuna Zvorâştea la bunicul său, pentru a-l ajuta să culeagă bureţi din pădure, loc în care au descoperit releul de telecomunicaţii, împrejurare în care, şi de comun acord, au hotărât să sustragă plasele de gard care-l înconjurau. În acest sens, au revenit la domiciliul bunicului inculpatului R.F.A. de unde, fără ştirea acestuia au luat mai multe chei, iar pe timpul nopţii s-au deplasat la releul de telecomunicaţii unde, au început să desfacă plasele de sârmă. După ce le-au demontat de pe stâlpi au transportat plasele la cel mai apropiat drum, iar inculpatul R.F.A. a sunat de pe telefonul mobil la un număr găsit în rubrica anunţuri dintr-un ziar local, o persoană care efectua transporturi. Au contactat acel cetăţean rămas neidentificat şi au stabilit ca acesta să vină cu un camion la intrarea în satul Poiana.

După sosirea autocamionului, cu toţii au încărcat plasele în autovehicul şi s-au deplasat până în cartierul Burdujeni din municipiul Suceava, unde au depozitat plasele în apropierea unei spălătorii auto, situată lângă Piaţa Agroalimentară a cartierului. Au achitat şoferului suma de 500.000 lei.

A doua zi, au vândut plasele din sârmă unui cetăţean de etnie rromă, găsit ocazional, cu suma de 2.400.00 lei. Banii au fost împărţiţi în mod egal de cei trei.

Prejudiciul cauzat SC M.R. SA, în sumă de 1.800 dolari S.U.A. a rămas nerecuperat.

La data de 11 decembrie 2001 inculpatul R.F.A. şi inculpaţii P.C.I. şi M.A. s-au deplasat în comuna Salcea, judeţul Suceava, cu un autoturism marca Dacia, condus de inculpatul B.D.G. (cu care acesta făcea taximetrie). În comuna Salcea s-au oprit la un bar unde primii trei au consumat băuturi alcoolice, după care au hotărât să revină în municipiul Suceava. Pe traseu, la întoarcere, au observat un stand cu butelii aparţinând SC B.V. SRL Salcea, iar inculpatul M.A. i-a cerut inculpatului B.D.G. să oprească autoturismul la o distanţă mică de locul unde era standul cu butelii.

Inculpatul R.F.A. a forţat lacătul asigurat cu un levier, după care, împreună cu P.C.I. şi M.A. au sustras 10 butelii, pe care le-au pus în portbagajul autoturismului şi pe bancheta din spate a acestuia. Au ajuns în municipiul Suceava, unde P.C.I. s-a deplasat la locuinţa martorului N.C., solicitându-i cheia de la garaj. Martorul a relatat că inculpatul i-a spus că a cumpărat câteva butelii de la vecinii săi care şi-au pus gaz metan şi nu avea unde să le depoziteze. Martorul i-a dat cheia fără a se deplasa să vadă despre ce este vorba. A doua zi cei trei au vândut buteliile cu suma de 350.00 lei/bucată.

Prejudiciul cauzat SC B.V. SRL Salcea nu a fost recuperat fiind evaluat de către administratoarea P.V. la suma de 6.000.000 lei. Aceasta însă, în declaraţia dată la dosar a arătat că nu se constituie parte civilă în dosar.

Învinuitul B.D.G. nu a recunoscut participarea la comiterea acestui furt, iar cu ocazia efectuării confruntărilor cu ceilalţi autori a avut aceeaşi poziţie procesuală. Cei trei însă l-au indicat ca fiind persoana care i-a transportat în comuna Salcea, de unde au revenit cu buteliile sustrase.

La data de 9 ianuarie 2002, inculpatul R.F.A. împreună cu inculpaţii P.C.I., M.A. şi B.D.G. cu autoturismul condus de ultimul, s-au deplasat în satul Poiana, comuna Zvorâştea, judeţul Suceava, după ce primii trei consumaseră băuturi alcoolice.

La intrarea în satul Poiana, autoturismul a rămas înzăpezit astfel că au coborât cu toţii şi s-au deplasat la releul de unde fuseseră sustrase anterior plasele de gard. Ajunşi la releu, inculpatul P.C.I. având asupra sa mai multe chei şi un patent într-o pungă, a forţat tabla uşii de acces, creând o gaură, iar ulterior, prin forţarea uşii au reuşit să o deschidă. Folosindu-se de chei, în interior au demontat şi au sustras un ventilator de la instalaţia de aer condiţionat şi un calorifer, pe care le-au transportat la autoturismul lui B.D.G. Pe drumul spre Suceava, pe raza satului Călugăreni au fost opriţi pentru control de organele de poliţie, fapt care i-a speriat, motiv pentru care au abandonat bunurile sustrase, inclusiv trusa de scule folosită, în pădure.

Prejudiciul creat în dauna SC M.R. SA este în sumă de 1.050 dolari S.U.A. şi a rămas nerecuperat.

Ulterior, B.D.G. a condus organele de poliţie la locul unde au fost abandonate bunurile, fiind descoperit doar setul de chei.

La data de 28 martie 2002 organele de poliţie au fost sesizate de către numitul Ş.I.D., administrator la SC Ş. SRL din satul Ilişeşti, comuna Ciprian Porumbescu, cu privire la faptul că, în dimineaţa aceleiaşi zile a constatat că din standurile cu butelii au fost sustrase un număr de 18 butelii de aragaz.

În urma cercetării la faţa locului, s-a constatat că standul de butelii al societăţii este situat pe partea dreaptă a DN 17 Suceava - Gura Humorului, în loc public. Procedându-se la examinarea standului de unde s-au sustras bunurile s-au constatat urme de forţare a lacătelor. În urma verificărilor întreprinse de organele de poliţie au fost identificaţi autorii furturilor ca fiind inculpaţii R.F.A., P.C.I. şi M.A. Aceştia, în după amiaza zilei de 27 martie 2002, s-au întors din oraşul Gura Humorului cu un autoturism de ocazie, iar în timp ce treceau prin staul Ilişeşti, comuna Ciprian Porumbescu, au observat un stand cu butelii amplasat lângă şoseaua principală. Conform propriilor declaraţii cei trei ajunşi în municipiul Suceava au luat hotărârea ca în cursul nopţii să se deplaseze în satul Ilişeşti pentru a sustrage buteliile. În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în seara zilei de 27 martie 2002, R.F.A. s-a deplasat la martorul P.O., proprietarul unui autoturism taxi, pe care l-a rugat să facă o cursă. Datorită faptului că martorul avea probleme personale, acesta a dat curs rugăminţii inculpatului, însă, la ora stabilită a trimis autoturismul condus de martorul P.S.

P.S. s-a deplasat în jurul orelor 18,00 cu autoturismul la punctul de întâlnire din cartierul Burdujeni, loc în care s-a întâlnit cu M.A. Acesta i-a comunicat şoferului că vor efectua o cursă, însă peste o oră sau două, când va trebui să revină.

Potrivit declaraţiilor martorului P.S., la ora fixată, în maşină au urcat R.F.A., P.C.I. şi M.A. care i-au cerut să-i transporte în comuna Salcea. S-au deplasat în această localitate unde i s-a cerut să oprească în faţa unei case. Şoferul a rămas în autoturism. După un timp cei trei au revenit la maşină şi i-au cerut şoferului să se deplaseze în satul Ilişeşti, comuna Ciprian Porumbescu. În această localitate au cerut martorului P.S. să oprească autoturismul într-un anumit loc.

Inculpatul R.F.A. a declarat că nu i-a comunicat şoferului ce intenţionau să facă, spunându-i acestuia doar că au de luat nişte butelii de aragaz de la o persoană. După ce au coborât din autoturism, inculpatul R.F.A. şi P.C.I. au forţat lacătele de la standul de butelii şi au revenit cu 10 butelii pe care le-au pus în autoturism, cerându-i şoferului să-i transporte în municipiul Suceava unde s-au deplasat la garajul martorului N.C. P.C.I. i-a solicitat acestuia cheile de la garaj, spunându-i că are de depozitate nişte butelii pe care le-a cumpărat de la vecinii săi care şi-au montat instalaţii de gaz metan. Martorul i-a dat cheia fără a coborî să vadă ce face inculpatul. Cei trei au depozitat buteliile de aragaz în garajul martorului, după care au cerut şoferului să mai efectueze o cursă în localitatea Ilişeşti, spunându-i că mai au de luat butelii. La insistenţele celor trei acesta a acceptat, astfel că din acelaşi stand au mai fost sustrase încă 8 butelii, depozitate în acelaşi garaj. A doua zi, în jurul orelor 8,00, martorul a fost căutat de inculpatul P.C.I. pentru a lua buteliile din garajul lui N.C. Patru din butelii au fost vândute de cei trei inculpaţi la Staţia P. din cartierul Burdujeni, iar un număr de 14 au fost vândute unor angajaţi de la SC B. din acelaşi cartier.

Martorul P.S. a declarat că a fost plătit pentru cursele efectuate cu suma de 700.000 lei şi un plin de benzină la autoturism, iar în cursul aceleiaşi seri a fost căutat la domiciliu de cei trei autori care i-au cerut să nu spună nimănui despre ce au făcut ei. Ulterior, martorul a ajutat organele de poliţie să identifice pe autorii furtului.

Din prejudiciul cauzat SC Ş. SRL în sumă de 15.000.000 lei au fost recuperate 4 butelii.

Fiind audiat, Ş.I.D. a declarat că a mai rămas de recuperat suma de 11.500.000 lei, însă nu a înţeles să se constituie parte civilă.

În cursul lunii decembrie 2002, într-o după amiază, într-una din zilele dinaintea Sărbătorilor de Crăciun, inculpaţii P.C.I. şi M.A. s-au deplasat cu un taxi la sediul SC C. SA din cartierul Burdujeni, din municipiul Suceava şi sub pretextul că intenţionează să caute fier vechi în incinta societăţii, au discutat cu agentul de pază B.D.G. (angajat al SC R.G.S. SRL Suceava ce efectua serviciu de pază în acel loc) să le permită intrarea în depozit pentru a căuta fier vechi.

În calitate de agent de pază, inculpatul B.D.G. avea ca atribuţiuni de serviciu, asigurarea pazei punctului încredinţat; cunoaşterea locului şi punctelor vulnerabile din perimetrul postului şi răspundea nemijlocit de asigurarea ordinii şi liniştii, de integritatea bunurilor date în consemn, oprirea şi legitimarea persoanelor despre care există indicii că au săvârşit infracţiuni, iar în cazul infracţiunilor flagrante să predea poliţiei pe făptuitori, bunurile sau valorile care fac obiectul infracţiunii, luând măsuri pentru conservarea ori paza lor, întocmind totodată proces-verbal despre luarea acestor măsuri, atribuţii care-i conferă calitatea de funcţionar, conform art. 147 alin. (2) C. pen.

Iniţial agentul de pază a refuzat să le permită accesul, însă cei doi inculpaţi i-au promis o sumă de bani, fapt care l-a determinat pe acesta să le permită intrarea în incintă. Inculpaţii au intrat în incinta depozitului şi au ajuns într-un loc unde se aflau mai multe bucăţi metalice. Cei doi inculpaţi au susţinut în declaraţiile date că agentul de pază nu a mai fost de acord să le permită luarea acelor bucăţi metalice, întrucât s-ar fi creat urme pe zăpadă.

La întoarcerea spre punctul de acces, inculpaţii au sesizat că lanţul de la uşa unui depozit prevăzut cu lacăt metalic, nu era bine fixat, astfel că, prin deschiderea parţială au văzut în interiorul acelui depozit, aparţinând SC B.M. Baia Mare, mai multe cutii cu produse, astfel că i-au propus agentului de pază să le permită să sustragă bunuri din depozit, promiţându-i o sumă de bani.

Agentul de pază a fost de acord şi toţi trei au venit la punctul de acces unde B.D.G. a luat cheile de pe panou, s-a întors la uşa depozitului şi prin folosirea acelor chei a constatat că una a descuiat lacătul de la uşa depozitului. A revenit la poartă şi a comunicat celor doi învinuiţi că o cheie s-a potrivit, la care cei doi i-au spus că vor reveni în aceeaşi seară pentru a sustrage marfă, fapt care s-a întâmplat în jurul orelor 22,00 la poarta de acces nr. 1 de la SC C. SA aşteptându-i agentul de pază care s-a deplasat la uşa depozitului, a descuiat lacătul şi a revenit la poartă. În continuare, P.C.I. şi M.A. au mers la depozit, după ce în prealabil i-au spus agentului că în scurt timp va veni o maşină pentru a ridica marfa şi să-i permită accesul până la depozit.

Inculpaţii au început să scoată pe rampa din exterior, baxuri cu produse. După cca. 30 minute la poarta de acces a venit martorul N.C. la volanul unui autovehicul tip dubă (cu care inculpaţii P.C.I. şi M.A. au vorbit în prealabil şi i-au comunicat cu au de efectuat un transport al unor produse din acel loc ce le aparţineau).

Conform înţelegerii, agentul de pază a permis intrarea în incinta SC C. SA a autovehiculului condus de martorul N.C. Inculpaţii P.C.I. şi M.A. au încărcat în maşină cutiile şi baxurile sustrase din depozit, au urcat şi ei în autovehicul, iar la poartă au înmânat agentului de pază o sumă de bani pe care acesta a luat-o. După plecarea inculpaţilor, agentul de pază s-a deplasat la uşa depozitului unde a încuiat la loc lacătul şi revenit la poartă unde a numărat banii primiţi, constatând că este suma de 1.500.000 lei. După aproximativ o săptămână, inculpaţii P.C.I. şi M.A. au revenit la SC C. SA unde l-au găsit de serviciu pe acelaşi agent de pază B.D.G., căruia i-au propus, ca în schimbul unei alte sume de bani să le permită să sustragă bunuri în acelaşi mod tot din depozitul SC B.M. Baia Mare. Acesta a fost de acord, astfel că, în jurul orelor 22,00, inculpaţii P.C.I. şi M.A. au revenit cu un autoturism de ocazie şi, după ce agentul de pază a descuiat lacătul asigurator de la depozit, cei doi au sustras cutii cu produse pe care le-au depozitat în autoturismul cu care veniseră. La plecare au dat agentului de pază suma de 2.000.000 lei, bani pe care acesta şi i-a însuşit, după ce în prealabil a mers şi a încuiat lacătul.

Prejudiciul cauzat SC B.M. Baia Mare, constând în produse cosmetice şi detergenţi, în sumă de 164.182.562 lei a rămas nerecuperat, iar cu această sumă societatea s-a constituit parte civilă.

Inculpatul B.D.G., la data comiterii faptelor, era angajat al SC R.G.S. Suceava, în funcţia de agent de pază, începând cu data de 23 septembrie 2002, cu contract de muncă înregistrat la I.T.M. Suceava, iar începând cu data de 18 octombrie 2002 a efectuat serviciu de pază la SC C. SA Suceava conform adresei SC R.G.S. Suceava.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri inculpaţii M.A., P.C.I. şi R.F.A. pe care le-au motivat oral, prin apărătorii acestora, în sensul că pedepsele aplicate sunt prea aspre.

Prin Decizia penală nr. 229 din 3 iulie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 2640/39/2006, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.A., P.C.I. şi R.F.A. împotriva sentinţei penale nr. 118 din 2 aprilie 2006 a Tribunalului Suceava.

A fost obligat inculpatul apelant R.F.A. să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare, iar pe inculpaţii M.A. şi P.C.I. câte 250 RON fiecare cheltuieli judiciare, din care 300 RON onorariile celor 2 avocaţi oficiu au fost avansaţi din fondurile Ministerului Justiţiei către B.C.A.J. Suceava.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat fără nici un dubiu că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi la câte o pedeapsă ce a fost în mod just individualizată, în raport cu criteriile stabilite la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv că primii doi inculpaţi nu sunt la primul conflict cu legea penală, primul săvârşind faptele în stare de recidivă postexecutorie, iar cel de-al doilea în stare de recidivă postcondamnatorie.

De asemenea, nu este de neglijat nici faptul că toţi trei inculpaţii au săvârşit faptele în formă continuată şi nici faptul că prejudiciul cauzat este în cuantum ridicat şi nici nu a fost recuperat de la inculpaţi.

Prin urmare, s-a apreciat că pedepsele stabilite de prima instanţă exprimă gradul concret de pericol social al infracţiunilor şi periculozitatea inculpaţilor, încât nu s-a impus o reducere a acestora.

Aşa fiind şi cum nici alte motive pentru desfiinţarea sentinţei nu au fost reţinute, curtea de apel, constatând că hotărârea tribunalului este legală şi temeinică sub toate aspectele de fapt şi de drept, în baza art. 279 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile, ca nefondate, văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri inculpaţii M.A. şi P.C.I., fără a arăta în scris motivele.

În recurs, cauza a fost amânată de mai multe ori pentru a se da posibilitate recurenţilor inculpaţi să-şi angajeze apărători, faţă de comunicatele Uniunii Avocaţilor din România şi al Baroului Bucureşti, pentru a se da posibilitate recurentului inculpat P.C.I. să se prezinte şi să-şi susţină motivele de recurs, faţă de imposibilitatea de prezentare a recurentului inculpat P.C.I., lipsa de apărare a acestuia şi lipsa de procedură cu intimata parte civilă SC A.Ţ.A. SA Bucureşti, sucursala Suceava.

La termenul de astăzi, în recurs apărătorul recurentului inculpat P.C.I. a solicitat acordarea unui termen pentru ataşarea unor acte în circumstanţiere.

Înalta Curte, deliberând, a respins cererea de amânare şi, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părţilor, în conformitate cu art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen.

Apărătorul recurentului inculpat P.C.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei mai mari eficienţe a circumstanţelor atenuate prevăzute de art. 74 C. pen., arătând că inculpatul este căsătorit, are doi copii minori, un contract de credit la o bancă şi un loc de muncă.

Apărătorul recurentului inculpat M.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate acestuia, deoarece pedeapsa la care a fost condamnat este prea aspră.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi poziţiile adoptate de fiecare recurent inculpat, în ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de recurenţii inculpaţi M.A. şi P.C.I. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate de fiecare inculpat ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile recurenţilor inculpaţi ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele primei instanţe, iar la rândul ei în baza propriului examen, în mod judicios a stabilit vinovăţia inculpaţilor M.A. şi P.C.I. în săvârşirea infracţiunilor pentru care fiecare a fost trimis în judecată, prin schimbarea încadrărilor juridice numai cu privire la starea de recidivă, în sensul reţinerii, atât a recidivei postcondamnatorii, cât şi postexecutorii în sarcina inculpatului M.A. şi respectiv a stării de recidivă postcondamnatorie în sarcina inculpatului P.C.I., în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaţilor M.A. şi P.C.I., care la data de 20 octombrie 2001 şi în perioadele 11 decembrie 2001; 09 ianuarie 2002; la data de 28 martie 2002; în cursul lunii decembrie 2002 în mod repetat, împreună cu mai multe persoane, pe timp de noapte, din locuri publice şi prin efracţie de a sustrage mai multe bunuri, respectiv 18 plase de sârmă, 28 butelii de aragaz de la părţi civile diferite, alte produse de la altă parte civilă, iar la cea din urmă faptă şi cu complicitatea agentului de pază căruia i-au oferit cu titlu de mită suma totală de 3.500.000 lei, întrunesc atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., de furt calificat în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie şi art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., de dare de mită în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie în sarcina inculpatului M.A. şi respectiv art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., de furt calificat în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie şi art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., dare de mită în formă continuată în stare de recidivă postcondamnatorie.

De asemenea, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor M.A. şi P.C.I. a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de cei doi inculpaţi, agravat de circumstanţele reale concrete, respectiv de numărul de participanţi, de locurile publice de unde au fost sustrase bunurile, pe timp de noapte, prin efracţie, de natura diferită a bunurilor sustrase, cuantumurile prejudiciilor produse părţilor civile, de natura sumei date pentru facilitarea sustragerii bunurilor, de caracterul repetat la faptelor comise.

Totodată, au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, atitudinea sinceră a acestora cu privire la recunoaşterea faptelor comise, starea de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie în care au fost comise faptele din prezenta cauză de către inculpatul M.A., faţă de condamnările anterioare şi respectiv starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului P.C.I. faţă de condamnarea anterioară şi concurenţa faptelor comise de inculpaţi în raport cu alte fapte din hotărârile anterioare, aşa cum rezultă din fişele de cazier ale inculpaţilor M.A. şi P.C.I. precum şi din referatul Biroului de executări penale al Judecătoriei Suceava privind condamnări ale celor doi inculpaţi din care rezultă că inculpaţii au comis anterior tot fapte de furt calificat, dovedind perseverenţă infracţională în săvârşirea aceluia şi gen de infracţiuni, inculpatul M.A. este căsătorit, are un copil minor, iar inculpatul P.C.I., are doi copii minori şi este fără ocupaţie.

Înalta Curte consideră că pedepsele aplicate în mod diferenţiat, în cuantumuri orientate către minimul prevăzut de lege pentru infracţiunile comise, fiecăruia dintre recurenţii inculpaţi, cu aplicarea în mod distinct a dispoziţiilor legale corespunzătoare stării de recidivă reţinută distinct în sarcina acestora, precum şi a celor referitoare la descontopirea şi recontopirea pedepselor, urmând ca în final pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor, să se execute în regim de detenţie sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, respectiv a celui educativ şi de exemplaritate, dându-se posibilitatea unei resocializări viitoare pozitive a inculpaţilor.

În raport cu cele menţionate, nu se pot reţine criticile formulate de recurenţii inculpaţi, în sensul reducerii pedepselor, prin acordarea unei eficienţe mai largi a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., deoarece, pe de-o parte, în cauză nu a fost făcută o aplicare distinctă a acestor circumstanţe şi a regimului sancţionator corespunzător, de către instanţe, iar, pe de altă parte, în cauză, nici nu se impune dispunerea acestora, faţă de evaluarea plurală a tuturor criteriilor generale specifice individualizării pedepselor în contextul cauzei, pedepsele la care au fost condamnaţi inculpaţii M.A. şi P.C.I., atât sub aspectul cuantumurilor, cât şi a modalităţii de executare, fiind proporţionale cu gravitatea faptelor comise şi cu circumstanţele personale ale inculpaţilor, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte consideră că Decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.

Totodată, verificând hotărârea atacată nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi M.A. şi P.C.I. împotriva deciziei penale nr. 229 din 3 iulie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenţii inculpaţi fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi M.A. şi P.C.I. împotriva deciziei penale nr. 229 din 3 iulie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2007.

← ICCJ. Decizia nr. 464/2007. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 6177/2007. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 864/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 931/2007. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 952/2007. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 982/2007. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs