ICCJ. Decizia nr. 1332/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1332/2008
Dosar nr. 1528/54/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 110 din 11 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, s-a admis plângerea formulată de petiţionarul B.I. împotriva rezoluţiei nr. 337/P/2003 din 23 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a rezoluţiei nr. 1003/11/2/2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a desfiinţat rezoluţia atacată şi s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de învinuitul A.I., cercetat pentru infracţiunea de tortură prevăzută de art. 2671 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele: 1. Prin rezoluţia nr. 337/P/2003 din 23 august 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului comisar de poliţie A.I. pentru infracţiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 C. pen., reţinându-se că, la data de 26 iunie 2002, Centrul Rromilor pentru I.S.S. (R.C.) a sesizat Parchetul Militar Craiova solicitând efectuarea de cercetări împotriva unor ofiţeri şi subofiţeri din cadrul Poliţiei Tg. Cărbuneşti, pentru infracţiunile de supunere la rele tratamente, prevăzută de art. 267 C. pen. şi tortură, prevăzută de art. 2671 C. pen., întrucât inculpatul B.N., de etnie rromă, ar fi fost bătut în arestul poliţiei pentru a recunoaşte comiterea unor infracţiuni de furt, decedând ulterior în Spitalul Penitenciar Jilava.
Organul de urmărire penală a fost sesizat şi de către părinţii inculpaţilor arestaţi, respectiv, D.V., C.D. şi B.I. care au precizat că agresiunea ar fi fost comisă de către comisarul de poliţie A.I. care a efectuat cercetările în cauza respectivă.
Parchetul Militar Craiova, prin ordonanţa nr. 733/PMP/2002 din 18 februarie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de colonel doctor M.G. de la Penitenciarul Tg. Jiu, sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), cu motivarea că faptele nu s-au confirmat şi deci moartea deţinutului B.N. nu este urmarea vreunei activităţi infracţionale săvârşite la Penitenciarul Tg. Jiu.
În acelaşi timp, prin aceiaşi ordonanţă, s-a dispus declinarea competenţei către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu privire la comisarul de poliţie A.I.
Prin rezoluţia din 27 octombrie 2003 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.I., pentru infracţiunea de tortură, prevăzută de art. 2671 C. pen., cu motivarea că fapta sesizată nu există.
Soluţia respectivă a fost desfiinţată prin sentinţa penală nr. 46 din 09 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în dosar nr. 692/P/2004, definitivă prin Decizia penală nr. 214 din 12 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 5711/2004.
După completarea cercetărilor, prin rezoluţia din 08 iunie 2005, s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale faţă de A.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2671 C. pen., reţinându-se inexistenţa faptei.
Şi această soluţie a fost desfiinţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 1473 din 07 martie 2006 pronunţată în dosarul nr. 23056/1/2006, reţinându-se că, în cauză, contrar dispoziţiilor imperative ale legii, nu a fost începută urmărirea penală împotriva comisarului de poliţie A.I. şi nu au fost administrate probele indicate în sentinţa penală nr. 46/2004 a Curţii de Apel Craiova.
După reluarea cercetărilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, prin rezoluţia din 07 iulie 2006, începerea urmăririi penale împotriva învinuitului A.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2671 C. pen., iar prin rezoluţia din 14 iulie 2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, cu aceiaşi motivare, că fapta nu există, fiind aplicabile dispoziţiile art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin ordonanţa nr. 2459/ll/2/2006 din 16 august 2006, a admis plângerea formulată de petiţionarul B.I., tatăl deţinutului B.N., a infirmat soluţia menţionată mai sus şi a dispus redeschiderea urmăririi penale şi reluarea cercetărilor, cu îndrumări în sensul audierii petiţionarului B.I. şi a martorului M.D.G., medic şef al Penitenciarului Tg. Jiu, în ale cărui declaraţii anterioare ar exista unele neconcordante.
După reluarea cercetărilor, au fost audiate cele două persoane menţionate, reaudiat martorul D.E. şi V.I.M., precum şi învinuitul A.I.
Pe baza probelor administrate, organul de urmărire penală a reţinut următoarea stare de fapt:
În noaptea de 4 aprilie 2002, o patrulă de jandarmi, aflată în misiune, a surprins în flagrant, pe raza oraşului Tg. Cărbuneşti, jud. Gorj, mai multe persoane de etnie rromă, cu bunuri sustrase. O parte din aceştia au fugit pentru a scăpa de răspunderea penală, reuşindu-se prinderea inculpaţilor B.N., C.M. şi D.D., faţă de care s-a luat măsura arestării preventive, la data de 05 aprilie 2002, iar prin rechizitoriul din 29 aprilie 2002 (dosar nr. 771/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbuneşti) s-a dispus trimiterea în judecată.
Inculpatul B.N. a stat în Arestul Poliţiei Tg. Cărbuneşti în perioada 05 aprilie 2002 - 14 mai 2002 după care a fost transferat la Penitenciarul Tg. Jiu.
Expertiza medico-legală efectuată de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, avizată de C.C.A. a actelor medico-legale, a concluzionat că decesul deţinutului B.N. s-a produs prin insuficienţă multiplă de organe ce a apărut şi dezvoltat pe fondul unei insuficienţe renale acute determinate de patologia renală (glomerulonefrită acută şi pilonefrită subacută).
Evoluţia nefavorabilă spre deces a fost influenţată de patologia respiratorie gravă preexistentă, tuberculoză pulmonară fibronodulară cu focare bronhopneumotice, forma rapid progresivă a afecţiunii grave renale. Aceste două elemente nu au permis stabilirea unui diagnostic precoce şi, implicit, aplicarea unui tratament optim. La autopsie s-a constatat un infiltrat sangvin epicranian produs prin lovire cu sau de corp dur, cu până la 1 - 2 zile anterior decesului (deci în perioada când se afla în Penitenciarul Jilava) care nu are legătură de cauzalitate cu moartea acestuia iar în caz supravieţuire ar fi necesitat 1 - 2 zile îngrijiri medicale.
S-a reţinut, de asemenea, că medicul şef de secţie M.D.G. a răspuns la solicitarea pacientului şi l-a trimis la un eşalon superior, Spitalul Penitenciar Jilava, astfel că nu se pot reţine elemente care să contureze o culpă medicală prin omisiune.
Din declaraţiile martorilor audiaţi atât la Parchetul Militar Craiova cât şi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi anume: D.E., T.D., V.M., O.A. (avocatul inculpatului B.N.), B.L., M.D.G., D.I., organul de urmărire penală a concluzionat că, în timp ce numitul B.N. s-a aflat în Arestul Poliţie oraşului Tg. Cărbuneşti şi la P.M.S. Tg. Jiu, asupra acestuia nu s-au exercitat nici un fel de violenţe.
Pe baza declaraţiei martorului M.D.G. s-a reţinut că, la data depunerii în P.M.S. Tg. Jiu, respectiv 14 mai 2002, cu ocazia efectuării controlului medical şi a întocmirii fişei medicale, deţinutul nu prezenta urme de violenţă fizică sau psihică şi a negat că ar fi fost supus unor agresiuni.
La data de 28 mai 2002, orele 21,35, deţinutul a acuzat greţuri, vărsături alimentare şi biloase, dureri în hipocondrul drept şi, în urma examinării medicale, la cabinetul medical al penitenciarului s-a stabilit diagnosticul de „colică biliară" pentru care i s-a administrat tratament adecvat (colibil şi triferment).
În ziua următoare, 29 mai 2002, deţinutul a solicitat un nou consult medical, iar la examenul obiectiv s-a constatat o sensibilitate în hipocondrul drept şi regiunea epigastrică, subiectiv acuzând pirozis, epigastralgii, vărsături alimentare şi biloase, pentru care s-a administrat tratamentul medicamentos adecvat.
La data de 03 iunie 2002, deţinutul s-a prezentat la cabinetul medical, iar la examinarea medicală s-a constatat că prezenta edeme la membrele inferioare, greţuri, vărsături alimentare şi biloase, disurie lombalgii meterorism difuz, motiv pentru care medicul şef al penitenciarului a dispus trimiterea acestuia la Spitalul Judeţean Tg. Jiu - Serviciul Urgenţă.
La examenul chirurgical, au fost efectuate un Rx. Abdominal pe gol şi un Rx. Pulmonar, examene în urma cărora s-a stabilit că deţinutul nu prezintă abdomen acut chirurgical, bolnavul fiind îndrumat către un examen de boli interne.
În urma examenului efectuat de medicul specialist D.I., s-a stabilit că prezintă diagnosticul „pleurezie bazală stângă în observaţie", recomandându-se internarea la Spitalul Penitenciar Jilava şi continuarea tratamentului medicamentos.
Ca urmare, deţinutul a fost internat în infirmeria penitenciarului, i s-a administrat tratamentul recomandat de medicul specialist boli interne, iar medicul şef - doctor M.D.G., a întreprins demersurile necesare în vederea internării la Spital Penitenciar Jilava.
Aprobarea pentru internare a fost obţinută, în ziua de 04 iunie 2002, în jurul orelor 11,00, iar la ora 11,30, deţinutul a fost transportat cu autosanitara penitenciarului, însoţit de un cadru medical la Spitalul Penitenciar Jilava.
La plecarea din P.M.S. Tg. Jiu, deţinutul prezenta tegumente şi mucoase palide, edeme ale membrelor inferioare şi discret edem al feţei, junghi toracic stâng, fără alte semne care ar fi arătat o alterare a stării generale (deţinutul şi-a transportat singur bagajele în autosanitară).
Organul de urmărire penală a reţinut că, pe corp, deţinutul nu a prezentat semne de violenţă şi nu a mărturisit vreodată medicului şef M.D.G. sau altor persoane din cadrul penitenciarului că asupra sa s-a executat vreo agresiune fizică.
Transportul şi internarea în Spitalul Penitenciar Jilava s-a desfăşurat fără evenimente medicale sau de altă natură.
Din declaraţia martorului M.D.G. s-a reţinut că, acesta, personal, a aflat în perioada februarie - martie 2006, de la fostul deţinut D.I., că B.N. i-ar fi mărturisit că, în perioada când se afla la Penitenciarul Tg. Jiu, ar fi fost bătut de poliţiştii de la Arestul Politiei.
Tot din declaraţia acestui martor, s-a reţinut că, la Tribunalul Militar Timişoara s-ar fi consemnat greşit în declaraţia sa faptul că „deţinutul nu ar fi venit la cabinetul medical pentru că fusese ameninţat la poliţie, unde ar fi fost bătut", deoarece martorul nu a declarat niciodată nici la instanţa respectivă şi nici la organele de urmărire penală că deţinutul B.N. i-ar fi mărturisit în vreo împrejurare că a fost agresionat de poliţist sau de alte persoane.
S-a reţinut că martorul D.I. a precizat în declaraţia de la urmărire penală că, personal, nu a văzut pe nici unul dintre poliţişti să-l fi agresat pe B.N., deşi au stat în camere apropiate.
Cu privire la tatăl deţinutului, B.I., în declaraţia dată la Parchet, la data de 22 august 2005, acesta a făcut afirmaţii generale, care nu se coroborează cu probele administrate.
În concluzie, s-a reţinut că moartea deţinutului B.N. nu a fost urmarea săvârşirii vreunei infracţiuni, situaţie stabilită prin raportul de expertiză medico-legală întocmit şi avizat de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti şi că ofiţerul de poliţie, comisarul A.I. nu a exercitat nici un fel de violenţă asupra deţinutului.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul B.I. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângerea fiind respinsă prin rezoluţia nr. 1003/11/2/2007 din 15 mai 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Împotriva rezoluţiei, petiţionarul B.I. s-a adresat apoi cu plângere la instanţă, în conformitate cu dispoziţii ale art. 2781 C. proc. pen.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat în esenţă faptul că s-au parcurs mai multe cicluri procesuale, dar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus fie neînceperea urmăririi penale, fie scoaterea de sub urmărirea penală, fără a se conforma hotărârilor instanţelor judecătoreşti şi fără a administra probatoriul dispus de acestea.
Totodată, petiţionarul a făcut referire la cauzele O. contra Turciei, A.A. contra Marii Britanii şi P. contra României, soluţionate de C.E.D.O., invocând faptul că nu s-a realizat o anchetă efectivă a cauzei.
Intimatul A.I. a depus la dosar un memoriu în care menţionează, în esenţă, că pe parcursul anchetei, nu a avut nici un contact direct cu persoana decedată şi, ca atare, nu putea să exercite violenţe asupra acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de plângerea formulată, instanţa de fond a constatat următoarele:
Conform jurisprudenţei C.E.D.O. în cauzele invocate de petiţionar, în situaţia în care un individ este reţinut şi se află într-o bună stare de sănătate, iar ulterior, această stare de sănătate se agravează ori este rănit, statul are obligaţia de a efectua o investigaţie efectivă şi de a furniza o explicaţie plauzibilă, mai ales dacă a intervenit decesul acelei persoane.
În speţă, aşa cum a arătat şi petiţionarul, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu a respectat în totalitate indicaţiile date prin hotărâri judecătoreşti anterioare.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 46 din 09 iulie 2004 pronunţată în dosar nr. 692/P/2004 al Curţii de Apel Craiova, sentinţă rămasă definitivă, instanţa a stabilit începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului A.I., dispunând audierea nemijlocită în cauză, nu doar a părinţilor şi rudelor decedatului, ci şi a celor care, la data încarcerării s-au aflat în celulă cu B.N., pentru a se putea stabili dacă inspectorul principal A.I. ori alţi lucrători de poliţie i-au aplicat acestuia lovituri, ori au desfăşurat acte ce ar putea contura latura obiectivă a infracţiunilor de rele tratamente ori tortură.
Ca atare, era necesar în primul rând ca organul de urmărire penală să facă demersurile necesare pentru a audia în mod nemijlocit pe T.D., B.P. şi D.I., persoane care s-au aflat în aceeaşi celulă cu deţinutul B.N., în Arestul Poliţiei Târgu Cărbuneşti, astfel cum rezultă din adresa nr. 45453 din 26 august 2005 a acestei unităţi de poliţie.
Este adevărat că cei de mai sus au fost audiaţi la 27 mai 2005, însă aceste declaraţii sunt date în condiţiile în care organul de urmărire penală nu se conformase dispoziţiei instanţei şi nu începuse urmărirea penală împotriva intimatului, după cum a constatat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 1473 din 07 martie 2006, dată în dosar nr. 23056/1/2005, prin care s-a desfiinţat rezoluţia nr. 337/P/2005 din 08 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Totodată, s-a mai reţinut că se impunea ca organele de urmărire penală să stabilească, în concret, persoanele care s-au aflat în celulă cu B.N., atât la Penitenciarul Tg. Jiu, cât şi la Penitenciarul Spital Jilava şi să procedeze la audierea acestora, interesând mai ales identificarea numitului P. care, în scrisoarea trimisă lui E. (persoană ce trebuie identificată, de asemenea), relatează aspecte esenţiale privitoare la starea generală a deţinutului B.N. la Penitenciarul Tg. Jiu şi la faptul că acesta i-a spus că a fost bătut la anchetă şi ameninţat că, dacă spune ceva, va fi dus înapoi în Arestul Politiei şi bătut.
În altă ordine de idei, este important a se stabili şi a fi audiate persoanele care au format patrula de jandarmi ce a procedat la reţinerea numitului B.N., precum şi toate persoanele, agenţi şi ofiţeri de poliţie, cu care acesta a venit în contact pe parcursul cercetărilor efectuate în cauza ce-l privea.
În paralel cu aceste investigaţii, s-a considerat necesar a se afla şi soluţia dată în plângerea formulată împotriva colonelului, doctor M.D.G., deoarece, prin Decizia nr. 29 din 07 octombrie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti s-a casat sentinţa penală nr. 71 din 06 mai 2004 a Tribunalului Militar Timişoara prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, cauza fiind reînregistrată sub nr. 22/P/2005 la Parchetul Militar Craiova.
Instanţa de fond a mai apreciat că trebuie să se aibă în vedere şi faptul că expertiza medico-legală efectuată iniţial în această cauză a avut ca obiectiv principal „existenţa unei posibile culpe medicale", situaţie în care se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale, care, în raport de actele medicale efectuate la dosar şi de prima expertiză medico-legală, să stabilească dacă insuficienţa multiplă de organe ce a apărut şi s-a dezvoltat pe fondul unei insuficienţe renale acute, ce a fost menţionată drept cauză a decesului, putea fi produsă şi datorită unor lovituri pe care le-ar fi primit deţinutul în zona rinichilor. împrejurarea că, la introducerea în Penitenciarul Tg. Jiu, deţinutul nu prezenta semne exterioare de violenţă, nu are relevanţă, întrucât reţinerea iniţială a intervenit la 04/05 aprilie 2002, iar depunerea în penitenciar a avut loc la 14 mai 2002, deci la mai mult de 30 de zile, perioadă în care semnele exterioare de violenţă puteau dispare.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că plângerea formulată de petiţionarul B.I. este întemeiată, astfel că, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a desfiinţat rezoluţia şi a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de învinuitul A.I., în vederea efectuării actelor de urmărire penală precizate.
B. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece instanţa de fond nu a relevat nici una din împrejurările care pot conduce, în urma efectuării actelor de cercetare dispuse, la concluzia că intimatul ar fi fost vreun moment în contact cu victima. S-a arătat că probele a căror administrare s-a dispus prin sentinţa recurată au fost deja administrate ori nu sunt utile cauzei (persoanele faţă de care s-a dispus reaudierea au fost deja audiate în cauză), iar efectuarea unei noi expertize în cauză nu are relevanţă întrucât cauza decesului victimei a fost stabilită cu certitudine prin primul raport de expertiză medico-legală întocmit.
Examinând recursul declarat de parchet sub toate aspectele, conform art. 3856 alin (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, în motivarea hotărârii pronunţate, a prezentat în mod convingător care sunt probele a căror administrare este necesară pentru realizarea unei anchete efective a statului român în scopul de a se oferi o explicaţie plauzibilă a decesului deţinutului B.N., în acord cu cerinţele C.E.D.O.
Susţinerile din motivele de recurs ale parchetului în sensul că audierea martorii indicaţi a fost deja efectuată pe parcursul cercetărilor, este reală dar trebuie menţionat că, după începerea urmăririi penale, la data de 7 iunie 2006, au fost audiaţi doar martorii D.E., T.D. şi V.I.M., restul declaraţiilor, printre care şi cele ale martorilor indicaţi de instanţa de fond, B.P. şi D.I., persoane care s-au aflat în aceeaşi celulă cu deţinutul B.N., în Arestul Poliţiei Târgu Cărbuneşti, fiind luate anterior acestui moment procesual şi, ca atare, nu au valoare de probe.
Pe de altă parte, este neîntemeiată critica privind nerelevanţa probelor indicate a fi administrate după redeschiderea urmăririi penale. Astfel, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că în vederea aflării adevărului este necesar a se identifica şi audia persoanele care au procedat la reţinerea lui B.N., precum şi cele cu care a venit în contact pe parcursul cercetărilor, lucrători de poliţie şi colegi de celulă, pentru a se putea stabili dacă acesta a fost agresat în perioada de referinţă de către învinuit sau de alte persoane.
Totodată, critica privind inutilitatea unei noi expertize medico - legale care să stabilească dacă insuficienţa multiplă de organe, ce a apărut şi s-a dezvoltat pe fondul unei insuficienţe renale acute, putea fi produsă şi ca urmare a unor lovituri primite în zona rinichilor, este neîntemeiată, întrucât, aşa cum corect a observat instanţa de fond, prima expertiză a avut obiective şi, corelativ, concluzii referitoare la o posibilă culpă medicală, în acest sens fiind şi concluziile avizului C.S.M.L. din cadrul I.M.L. Bucureşti.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că sentinţa pronunţată în cauză este legală şi temeinică, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, urmând că, în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 110 din 11 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1329/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1334/2008. Penal → |
|---|
