ICCJ. Decizia nr. 1317/2008. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr.1317/2008
Dosar nr. 1572/1/2008
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90/ F din 21 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, în dosarul nr. 1699/P/2006, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpatul A.A.G. în dauna părţii vătămate E.A., din infracţiunea prevăzută de art. 1398 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, în infracţiunea prevăzută de art. 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a art. 144 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, a încetat procesul penal împotriva inculpatului A.A.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 1399 şi 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004.
Latura civilă a cauzei a fost lăsată nesoluţionată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 23 noiembrie 2004, cu ocazia unui control la SC D.C. SRL Râmnicu Vâlcea, administrată de inculpat, au fost găsite 10 calculatoare la care erau instalate programe W., pentru care nu avea licenţă şi 7 calculatoare care aveau instalate mai multe jocuri electronice, de asemenea, fără licenţă, care se găseau la dispoziţia publicului.
Tribunalul a constatat că pe aceste 7 calculatoare erau instalate numai variante demonstrative ale unor jocuri de noroc, puse gratuit la dispoziţie prin cd-uri difuzat prin revistele de specialitate.
De asemenea, instanţa a reţinut că fapta inculpatului de a instala pe calculatoare programul W. fără a deţine licenţa necesară, şi deci fără a plăti sumele cuvenite cu titlul de drepturi de autor, constituie infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, respectiv infracţiunea de reproducere, instalare neautorizată, ori transmitere neautorizată în reţea a programelor de calculator.
În ce priveşte fapta de a instala şi de a pune la dispoziţia utilizatorului contra unor sume de bani a jocurilor de calculator, fără a poseda licenţa de utilizare a acestora, instanţa de fond a apreciat că aceasta constituie infracţiunea prevăzută de art. 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, motiv pentru care a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 1398 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că plângerile prealabile ale părţilor vătămate M.C. şi E.A., au fost formulate tardiv, întrucât părţile civile au luat cunoştinţă de prejudiciu la data de 3 ianuarie 2005 şi au făcut plângere la 13 aprilie 2005, respectiv 14 martie 2005.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, respectiv pentru greşita schimbare a încadrării juridice dată faptelor, precum şi pentru încetarea procesului penal, solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 1398 şi 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004.
Parchetul a solicitat şi confiscarea specială prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 13/ A din 01 februarie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea împotriva sentinţei penale nr. 90/ F din 21 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi a desfiinţat sentinţa, în sensul că a înlăturat schimbarea încadrării juridice şi a încetării procesului penal.
În baza art. 1398 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul A.A.G., la 2.500 lei amendă, iar în baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 10.000 lei amendă.
În temeiul art. 33 şi 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate şi a dispus executarea celei mai grele, respectiv cea de 10.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că din actele şi lucrările dosarului, rezultă că, în calitate de administrator al SC D.C. SRL, care avea ca obiect de activitate, jocuri electronice pe calculator, inculpatul, după ce a închiriat spaţiul corespunzător, a instalat 10 calculatoare unde clienţii, contra cost, accesau diferite jocuri. Pe cele 10 calculatore s-au instalat programe W., iar pe 7 calculatoare s-au instalat jocuri electronice.
De asemenea, cu ocazia controlului, organele de poliţie au constatat că inculpatul a efectuat 9 legături din sala de internet către apartamentele vecine sălii închiriate.
Potrivit dispoziţiilor art. 1398 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă penală, punerea la dispoziţia publicului, fără consimţământul titularului de drepturi, a produselor purtătoare de drepturi de autor, de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricanţilor de bază de date, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc, în orice moment ales în mod individual.
În raport de starea de fapt reţinută în cauză şi de reglementarea prevăzută de art. 1398 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, Curtea de Apel Piteşti a apreciat că nu este întemeiată schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârşite de inculpatul A.A.G. în dauna părţii vătămate E.A., în infracţiunea prevăzută de art. 140 alin. (1) lit. c), întrucât acest text de lege reglementează „închirierea operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe" or, textul prevăzută de art. 1398 reglementează „punerea la dispoziţia publicului, fără consimţământul titularilor de drepturi, a produselor purtătoare de drepturi de autori etc."
De asemenea, Curtea de Apel Piteşti a apreciat că plângerile prealabile formulate de părţile civile M.C. şi E.A.I. au fost depuse în termenul prevăzut de lege, întrucât, potrivit adresei de la dosar, rezultă ca adresa I.P.J. Vâlcea a fost înregistrată la SC D.C. SRL pe 4 martie 2005. Acelaşi lucru rezultă şi din adresa M.A.I., respectiv că înştiinţarea părţii vătămate a fost înregistrată la data de 4 martie 2005.
În raport de această situaţie, Curtea de Apel Piteşti a constatat că le doua părţi vătămate M.C. şi E.A.I. au formulat plângerile prealabile la 13 aprilie şi respectiv 14 aprilie, deci în termenul prevăzut de art. 284 C. proc. pen.
Cu privire la măsura de siguranţă a confiscării speciale, prevăzută de art. 118 lit. b) C. pen., solicitată de parchet în apel, în speţă, aceasta nu se justifică, întrucât, potrivit obiectului de activitate al societăţii comerciale administrată de inculpat, calculatoarele erau destinate desfăşurării în condiţii legale a jocurilor electronice, iar nu la săvârşirea de infracţiuni.
Cu privire la latura civilă a cauzei, atât despăgubirile civile cât şi daunele morale, solicitate de părţile civile M.C. pentru suma 28.473.000 lei, cât şi E.A.I. pentru suma de 13.181.233 lei, nu sunt dovedite şi justificate în vreun fel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul A.A.G. susţinând că hotărârea este lovită de nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., deoarece, instanţa de apel, contrar dispoziţiilor art. 378 alin. (1l) C. proc. pen., nu a procedat la ascultarea inculpatului, deşi era obligată, întrucât instanţa de fond nu pronunţase împotriva acestuia o hotărâre de condamnare.
Prin Decizia nr. 2435 din 7 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3637/46/2006, constatându-se încălcate dispoziţiile art. 378 alin. C. proc. pen., s-a admis recursul declarat de inculpatul A.A.G. împotriva deciziei penale nr. l3/ A din 1 februarie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a casat Decizia penală sus-menţionată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării apelului, curtea a procedat la audierea inculpatului A.A.G., care a arătat că în opinia sa este nevinovat, întrucât a achiziţionat licenţă de la o firmă specializată, iar jocurile aflate pe calculator au fost puse la dispoziţia clienţilor ca bonus pentru cumpărarea de abonamente.
Examinând apelul parchetului, din perspectiva motivelor invocate cât şi din oficiu, şi având în vedere probatoriul administrat în cauză, curtea a reţinut următoarele:
l. În legătură cu tardivitatea plângerilor prealabile formulate de părţile vătămate M.C. şi E.A.I., din adresele I.P.J. Vâlcea, rezultă că acestea au luat cunoştinţă de prejudiciu ulterior datei de 4 martie 2005, adresând plângeri organelor de urmărire penală la 13 şi 14 aprilie 2005, aşadar, în termenul prevăzut de art. 284 C. proc. pen.
Din această perspectivă, soluţia de încetare a procesului penal adoptată de prima instanţă este greşită.
2. În ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 1398 şi 1399 din Legea nr. 8/1996, comportând discuţii numai fapta incriminată de art. 1398.
Conform acestui text de lege, constituie infracţiune activitatea de punere la dispoziţia publicului, a produselor purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe, fără consimţământul titularilor de drepturi, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment, ales individual.
De asemenea, art. 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată, incriminează ca infracţiune, fapta de închiriere a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe, fără autorizarea sau consimţământul titularilor drepturilor.
Art. 143 din aceeaşi lege, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 285/2006, defineşte noţiunea de închiriere, ca fiind punerea la dispoziţie spre utilizare, pentru un timp limitat şi pentru un avantaj economic sau comercial, direct ori indirect, a unei opere.
Este evident în speţă că jocurile respective purtătoare de drepturi de autor, nu puteau fi accesate în orice loc aşa cum cere textul art. 1398, ci numai în sala de calculatoare a inculpatului, şi nici în orice moment ales individual de public, ci doar cu permisiunea inculpatului, în urma achitării unui preţ.
Din acest punct de vedere încadrarea juridică este în opinia curţii cea prevăzută de art. 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată, aşa cum a reţinut prima instanţă, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), faţă de dispoziţiile mai favorabile ale Legii nr. 8/1996, aşa cum era în vigoare la data comiterii faptelor.
3. În ce priveşte situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului curtea a reţinut din probele administrate în cauză că inculpatul, administrator la SC D.C. SRL Râmnicu Vâlcea, a deschis pe str. Luceafărului, o sală unde erau puse la dispoziţia publicului contra cost, 10 calculatoare.
Pe toate acestea era instalat programul W., deşi inculpatul deţinea o singură licenţă în acest sens. De asemenea, pe 7 calculatoare, erau instalate variante demonstrative ale unor jocuri difuzate gratuit odată cu reviste de specialitate, pe care inculpatul le punea la dispoziţia publicului contra cost.
Fapta de instalare neautorizată, reproducere sau transmitere în reţea a programelor de calculator constituie infracţiune şi este incriminată de dispoziţiile art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată.
Închirierea, respectiv punerea la dispoziţie spre utilizare şi pe timp limitat contra unui avantaj economic, a unei opere fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 140 alin. (l) lit. c) din acelaşi act normativ.
Faptele au fost comise în concurs real conform, art. 33 lit. a) C. pen., sub imperiul legii mai favorabile, Legea nr. 8/1996, modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, astfel că se impune aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Vinovăţia inculpatului se reţine sub forma intenţiei directe şi rezultă din procesul verbal de constatare, declaraţiile inculpatului, coroborate cu depoziţiile martorilor M.D., A.F., înscrisurile depuse la dosar de părţile vătămate şi O.R.D.A.
Apreciind îndeplinite cerinţele art. 345 C. proc. pen., Curtea a dispus condamnarea inculpatului A.A.G. pentru comiterea infracţiunilor prevăzută de art. 1399 şi art. 140 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen. şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
4. Sub aspectul confiscării speciale susţinute de parchet în motivele de apel, curtea a apreciat ca inoportună o asemenea măsură, întrucât având în vedere obiectul de activitate al societăţii comerciale administrată de inculpat, calculatoarele erau destinate să servească realizării obiectului său de activitate şi nu la comiterea de infracţiuni.
5. În legătură cu acţiunea civilă, curtea a reţinut că societăţile păgubite, respectiv M.C. şi E.A.I. au solicitat despăgubiri în cuantum de 1000 dolari S.U.A. şi respectiv 361,10 euro, sau echivalentul în lei la data plăţii, din care 100 dolari S.U.A. şi 100 euro daune morale.
Curtea a observat că aceste sume au fost defalcate şi temeinic argumentate, inculpatul fiind de acord să le plătească, în declaraţiile date în cursul urmăririi penale.
Prin urmare, curtea a apreciat îndeplinite cerinţele art. 998, 999 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală, şi în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., a angajat răspunderea civilă a inculpatului in vederea recuperării pagubei produse prin faptele sale, părţilor civile.
Pentru toate aceste considerente, prin Decizia penală nr. 8/ A din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, împotriva sentinţei penale nr. 90/ F din 21 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 1699/P/2005 şi a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată, în sensul că a înlăturat dispoziţia de încetare a procesului penal, de lăsare a acţiunii civile nesoluţionată şi cea referitoare la cheltuielile judiciare.
În baza art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplicabilă art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul A.A.G. la 10.000 lei amendă penală.
În baza art. 140 alin. (l) lit. c) din aceeaşi lege, cu aplicabilă art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpat la 10.000 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare, de 10.000 lei.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi a fixat termen de încercare de un an, potrivit art. 82 alin. (2) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiile art. 83 C. pen.
A admis acţiunea civilă şi în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile M.C. suma 1000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plăţii şi părţii civile E.A.I. suma de 361,10 euro sau echivalentul în lei la data plăţii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În baza art. 192 alin (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul A.A.G.
Recurentul inculpat nu şi-a motivat recursul în scris, însă la termenul acordat pentru judecarea recursului, susţinând recursul declarat de inculpatul A.A.G., apărătorul a invocat, în principal, încălcarea de către instanţa de apel a principiului „non reformatio in peius" prevăzută de art. 3858 C. proc. pen., deoarece, ca urmare a admiterii recursului inculpatului, cu ocazia rejudecării cauzei de către instanţa de apel, inculpatului i-a fost îngreunată situaţia în propria cale de atac, în sensul că a fost obligat la plata sumei de 1000 dolari S.U.A., despăgubiri civile către intimata parte civilă M.C. Bucureşti şi la plata sumei de 361,10 EURO despăgubiri civile către intimata parte civilă E.A.I. Bucureşti. Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 3859 pct. 15 teza a II-a C. proc. pen., existând o cauză de înlăturare a răspunderii penale conform art. 132 C. pen.
Examinând recursul declarat de inculpatul A.A.G. în raport de motivele de casare invocate dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat numai prin prisma primului caz de casare invocat.
Regula după care nu se poate agrava situaţia părţii în propria cale de atac, cunoscut sub denumirea de „non reformatio in peius", îşi găseşte aplicarea şi în materia recursului.
Astfel, potrivit art. 3858 alin. (l) C. proc. pen., instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs.
Această regulă acţionează atât în faţa instanţei de recurs cât şi într-un alt cadru procesual. Astfel, în ipoteza în are a fost admis recursul inculpatului, dispunându-se rejudecarea cauzei de către prima instanţă, aceasta nu poate aplica inculpatului o pedeapsă mai mare deoarece s-ar încălca dispoziţiile art. 3588 C. proc. pen., privind neagravarea situaţiei în propria cale de atac.
Explicaţia unei asemenea soluţii constă în aceea că noul cadru procesual al judecării cauzei este o consecinţă a declarării recursului de către inculpat.
În speţă, prin ultima hotărâre pronunţată, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut pedeapsa aplicată inculpatului în primul ciclu procesual pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplicabilă art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), dar a admis acţiunea civilă şi în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile M.C. suma 1000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plăţii şi părţii civile E.A.I. suma de 361,10 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, înrăutăţindu-se astfel situaţia inculpatului în propria cale de atac.
În consecinţă, pentru acest motiv, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A.A.G. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 30 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa în parte Decizia recurată numai cu privire la latura civilă şi rejudecând, va înlătura obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 dolari S.U.A., despăgubiri civile către intimata parte civilă M.C. Bucureşti şi la plata sumei de 361,10 EURO despăgubiri civile către intimata parte civilă E.A.I. Bucureşti.
În ce priveşte al doilea motiv de casare invocat, Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat, Curtea de Apel Piteşti apreciind corect că cele două plângeri prealabile au fost depuse în termen legal, întrucât, potrivit art. 284 C. proc. pen., momentul de la care curge termenul legal de 2 luni este data la care persoana vătămată a cunoscut cine este făptuitorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.A.G. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 30 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte Decizia recurată numai cu privire la latura civilă şi rejudecând, înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 1000 dolari S.U.A., despăgubiri civile către intimata parte civilă M.C. Bucureşti şi la plata sumei de 361,10 EURO despăgubiri civile către intimata parte civilă E.A.I. Bucureşti.
Menţine sentinţa penală nr. 90/ F din 21 iunie 2006 a Tribunalului Vâlcea, secţia penală cu privire la rezolvarea laturii civile.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1314/2008. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 1324/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
