ICCJ. Decizia nr. 1338/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1338/2008

Dosar nr. 208/107/2006

Şedinţa publică din 10 aprilie 2008

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 296 de la 20 decembrie 2006 a Tribunalului Alba a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al părţilor civile privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.R.C. din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (3) C. pen., a fost achitat inculpatul P.R.C., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat inculpatul P.R.C. la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de armă albă în public.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe durata şi în condiţiile stipulate de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii aplicate s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 10 aprilie 2006 până la zi.

În baza art. 350 alin. (2) şi (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

A fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de părţile civile S.M., S.l., S.T.E., S.A., S.N.C., S.G., S.F.A., R.M.R., B.E. şi L.V., toţi cu domiciliul procesual ales în Mediaş.

În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 998 – art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească în favoare părţilor civile suma de 5.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale, precum şi suma de 5.000 RON pentru fiecare, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse în rest pretenţiile civile formulate.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON în favoarea statului, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

S-a dispus ca suma de 140 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpat în faza de urmărire penală şi pentru termenul din 26 mai 2006, să fie înaintată din fondurile Ministerului Justiţie în contul B.A. Alba.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în urmă cu aproximativ 5 ani, inculpatul P.R.C. s-a mutat în localitatea Iclod, unde şi-a stabilit domiciliul.

Conform probelor testimoniale administrate, inculpatul a legat o strânsă relaţie de prietenie cu victima S.V., cei doi obişnuind să se ajute reciproc şi să se găzduiască.

Această prietenie a durat până în cursul lunii martie 2006, când între cei doi au intervenit neînţelegeri, generate de unele acuzaţii de furt aduse de victimă, inculpatului.

În acest context, a avut loc un incident violent, în cursul căruia victima S.V. şi martorul D.A. l-au agresat pe inculpat, acesta din urmă fiind bătut de cei doi şi lovit cu o sticlă în cap de către victimă.

Atât existenţa incidentului, cât şi împrejurarea că inculpatul a suferit leziuni la nivelul capului au fost confirmate de relatările martorilor audiaţi în cauză.

Astfel, martorul C.S. a asistat la desfăşurarea evenimentelor şi a confirmat agresarea inculpatului de către victimă, iar martorii D.l., D.M., R.l. au sesizat leziunile prezentate de inculpat şi au cunoscut, din relatările acestuia, că au fost provocate de victimă.

Pe fondul acestor evenimente, în data de 10 aprilie 2006, inculpatul P.R.C. s-a deplasat la Blaj împreună cu martorii R.l. şi D.G., intenţionând să îşi depună actele pentru acordarea ajutorului social.

În timp ce inculpatul şi-a rezolvat problemele şi s-a interesat şi de unele chestiuni pentru martorul R.l., acesta din urmă a rămas împreună cu martorul D.G. la tăiat de vie, urmând ca spre seară să se întâlnească cu inculpatul, iar acesta să le comunice informaţiile aflate.

În seara de 10 aprilie 2006, după ce a consumat băuturi alcoolice, respectiv bere, inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorului D.G., pentru a discuta cu acesta şi cu martorul R.l.

Acasă la sus-numit se mai aflau martorii M.V., S.l. şi C.S.

La un moment dat, martorul C.S. a ieşit din casă, iar în curte s-a întâlnit cu victima S.V., aflată sub influenţa băuturilor alcoolice.

Conform relatărilor martorului C.S., victima s-a interesat dacă inculpatul este în casă, iar la răspunsul afirmativ al martorului, i-a solicitat acestuia „să îl ajute".

Deşi în declaraţia dată în faţa instanţei, martorul a susţinut că nu a ştiut la ce se referă victima, în declaraţia olografă dată în faţa organelor de urmărire penală imediat după incident, acesta a arătat clar că victima i-a solicitat ajutorul „ca să îl bată pe P.R.C. pentru un motiv mai vechi".

Chiar după finalizarea discuţiei dintre martorul C.S. şi victimă, inculpatul a părăsit domiciliul martorului D.G., ieşind în curte.

Aici a fost interpelat de victimă, care i-a cerut să se oprească pentru a discuta ceva.

Întrucât acesta a ignorat solicitarea victimei şi a ieşit din curte, a fost urmat în stradă de S.V. şi de martorul C.S.

În urma altercaţiei care a avut loc în stradă, victima S.V. a suferit o plagă tăiată în zona abdominală, care a condus rapid la deces, martorul C.S. a suferit o leziune la nivelul antebraţului, care a necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul P.R.C. a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, posibil pumn şi care au necesitat 5 - 6 zile îngrijiri medicale.

Pentru a stabili modul de desfăşurare al evenimentelor care au determinat aceste consecinţe, instanţa a dat relevanţă acelor mijloace de probă care pot conduce la lămurirea stării de fapt, respectiv declaraţiilor persoanelor implicate, inculpatul P.R.C. şi martorul C.S., şi actelor medicale care au atestat leziunile şi modul de producere al acestora.

Din coroborarea acestor mijloace de probă, a rezultat că, după ce au ieşit în stradă după inculpatul P.R.C., victima S.V. şi martorul C.S. au început să îi aplice acestuia lovituri, în acest sens declaraţia inculpatului, coroborându-se cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1066/II/A/13 din 09 mai 2006, care a atestat existenţa unor excoriaţii şi hematoame, atât la nivelul regiunii sprâncenoase drepte, a unghiului orbitar extern şi a umărului obrazului drept, cât şi a unor echimoze la nivelul articulaţiei sterno-claviculare drepte a inculpatului.

Raportat la concluziile actului medico-legal, susţinerile inculpatului, în sensul că a fost atacat iniţial de victimă şi de martorul C.S. şi că aceştia i-au aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele, apar ca fiind plauzibile. Prima instanţă a avut în vedere şi faptul că între victimă şi martor a existat o înţelegere în sensul aplicării unei corecţii inculpatului, înţelegere recunoscută indirect, după cum s-a arătat, de martorul C.S.

Chiar martorul a arătat de altfel, în declaraţia dată în fata instanţei, că a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în obraz, moment în care victima i-a strigat să nu intervină, deoarece inculpatul are cuţit.

Când a auzit aceasta, conform propriilor relatări, martorul a încercat să aplice inculpatului încă o lovitură cu mâna dreaptă, însă inculpatul a ţinut un cuţit în faţă pentru a para lovitura, moment în care martorul a fost tăiat în zona antebraţului.

Şi după ce a fost rănit în această modalitate, martorul şi-a continuat agresiunea, arătând că a mai încercat o dată să lovească inculpatul, însă datorită faptului că a fost stropit cu sânge, inculpatul a fugit, iar martorul s-a retras în casă pentru a-şi bandaja rana.

Raportat la insistenţa de care a dat dovadă martorul în continuarea agresiunii, chiar şi în condiţiile în care a suferit leziuni, nu a putut fi reţinută susţinerea acestuia, în sensul că a intervenit doar pentru a despărţi părţile, întrucât acestea se îmbrânceau.

Aşadar, în urma analizării acestor probe, prima instanţă a concluzionat că victima şi martorul C.S. au urmărit inculpatul în stradă, l-au atacat, i-au aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele, moment în care, aflându-se în inferioritate, inculpatul a scos briceagul pe care îl avea asupra sa şi pe care îl folosea pentru a-şi tăia alimentele.

Deşi i-a avertizat pe cei doi să nu se mai apropie, agresiunea a continuat, împrejurare în care victima S.V. a fost tăiat la nivelul abdomenului, iar la scurt timp şi în împrejurările deja descrise, martorul C.S. a fost tăiat la nivelul antebraţului.

În urma leziunii suferite, victima S.V. a decedat, raportul de constatare medico-legală, concluzionând că moartea acestuia a fost violentă şi s-a datorat anemiei acute prin hemoragie internă şi externă, consecutive unei plăgi înjunghiate abdominale cu leziuni organice şi vasculare.

Raportat la starea de fapt descrisă, prima instanţă a constatat că infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., pentru care inculpatul P.R.C. a fost trimis în judecată, a fost săvârşită în condiţiile depăşirii limitelor legitimei apărări, în acord cu prevederile art. 44 alin. (3) C. pen.

A rezultat din actele dosarului, astfel cum au fost analizate, că inculpatul s-a aflat în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa şi care a fost de natură să îi pună în pericol grav integritatea corporală.

Prima instanţă a avut în vedere în acest sens faptul că inculpatul a încercat să evite conflictul, ignorând victima când i-a cerut socoteală, faptul că a fost urmărit când a încercat să plece, că a fost atacat de două persoane, care au dat dovadă de persistenţă în ideea lor de aplicate a unei corecţii şi au continuat agresarea inculpatului şi după ce au fost avertizate de existenţa briceagului.

Referitor la condiţia existenţei unui pericol grav pentru persoana sa, prima instanţă a reţinut că inculpatului i-au fost cauzate, până în momentul ripostei leziuni la nivelul capului, care au necesitate pentru vindecare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale. La această împrejurare s-a adăugat existenţa pluralităţii de agresori, aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, precum şi producerea incidentului pe timp de noapte şi în contextul unui conflict anterior, soldat cu vătămare inculpatului.

Aceste aspecte au îndreptăţit concluzia că atacul a fost de natură să pună în pericol grav persoana inculpatului.

Fiind îndeplinite condiţiile atacului, prima instanţă a analizat condiţiile în care s-a realizat apărarea.

Riposta inculpatului s-a concretizat în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, a fost precedată, incontestabil, de un atac şi a fost îndreptată împotriva agresorului.

De asemenea, prima instanţă a constatat că riposta inculpatului a vizat în primul rând înlăturarea atacului şi, raportat la gravitatea acestuia şi la posibilitate de a-l înfrunta, apărarea a apărut ca având un caracter necesar.

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 830/111/64 din 02 mai 2006, leziunile prezentate de victimă au putut fi produse prin acţiunea obiectului ascuţit-tăietor din faţă, oblic de sus în jos şi dinainte spre înapoi. Raportat la aceste concluzii, prima instanţă a constatat că acţiunea inculpatului a fost una specifică de apărare, vizând ţinerea la distanţă a agresorilor.

Referitor la existenţa proporţiei între apărare şi atac, prima instanţă a constatat că această condiţie nu este îndeplinită în speţă, riposta inculpatului şi consecinţa acesteia, decesul victimei, fiind mult mai grave decât atacul soldat cu vătămarea inculpatului.

Însă, având în vedere incidentul anterior dintre inculpat şi victimă, precum şi condiţiile concrete în care s-a realizat atacul, declaraţiile martorilor şi ale inculpatului a rezultat că acesta din urmă a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului datorită tulburării şi temerii produse.

În acest sens, prima instanţă a constatat că inclusiv organele de urmărire penală au reţinut în favoarea inculpatului această stare de tulburare, pe fondul căreia a fost săvârşită fapta.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi părţile civile.

Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat, întrucât nu putea fi reţinută legitima apărare, ci doar starea de provocare, ceea ce impunea condamnare inculpatului şi pentru această infracţiune; inculpatului nu i se putea aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., pentru că la data comiterii faptei nu desfăşura nicio profesie sau funcţie; s-a mai invocat şi aplicarea legii mai favorabile în sensul că în caz de suspendare a executării pedepsei anterior modificării Codului penal, pedeapsa accesorie nu trebuia aplicată.

Părţile civile au criticat hotărârea pentru greşita reţinere a stării de fapt de către prima instanţă şi achitarea inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat, întrucât în seara incidentului, inculpatul afirmase anterior că va omorî toţi duşmanii, era înarmat cu un cuţit, în agresiune a lovit victima cu acel cuţit, lovind şi pe martorul C.S., nefiind în legitimă apărare pentru că nici nu a prezentat urme serioase de lovituri.

În vederea judecării apelurilor, instanţa de apel a admis şi administrat probe cu audierea martorilor D.G., C.S. şi o completare a raportului de autopsie, a audiat inculpatul.

Prin Decizia penală nr. 131/ A de la 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 208/107/2006 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi părţile civile S.T.E., S.A., S.N.C., S.G., S.M. şi S.l. împotriva sentinţei penale nr. 296/20 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 208/107/2006.

S-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi procedând la o nouă judecată, sub aspectul laturii penale al cauzei:

A fost condamnat inculpatul P.R.C., la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.; un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele sus arătate în cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.

A fost privat inculpatul de exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata executată, începând cu 10 aprilie 2006 - 20 decembrie 2006.

S-au menţinut în rest toate celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că în cauză s-a reţinut în mod corect că, în data de 10 aprilie 2006, în jurul orelor 20,30, în stradă inculpatul a aplicat victimei S.V. o lovitură cu un corp tăietor înţepător în zona abdominală, cauzându-i leziuni grave care au condus la decesul acesteia.

Anterior acelei zile între părţi a avut loc o discuţie (în luna martie 2006) care nu s-a finalizat cu acţiuni violente, până la data agresiunii, neexistând neînţelegeri între cei doi. În data de 10 aprilie 2006, după masă, inculpatul şi victima s-au întâlnit pe raza comunei Sâncel şi au consumat bere împreună, apoi în jurul orelor 20,30 s-au întâlnit la domiciliul martorului D.G. unde se aflau şi martorii R.l., M.V., S.l. şi C.S. La un moment dat, inculpatul a ieşit din casă, victima i-a cerut să se oprească pentru a discuta, însă inculpatul şi-a continuat drumul ieşind în stradă, fiind urmat de victimă şi apoi de martorul C.S. În stradă, fără a fi de faţă decât martorul C.S., între inculpat şi victimă s-a produs o altercaţie în urma căreia victima a suferit o plagă tăiată la nivelul antebraţului, care a necesitat pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul a suferit şi el leziuni la nivelul regiunii sprâncenoase drepte, a unghiului orbitar şi al umărului, obrazului drept, cât şi echimoze la nivelul articulaţiei sterno-claviculare, care au necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri medicale şi au putut fi produse prin lovituri de pumn.

Prima instanţă a acceptat varianta inculpatului potrivit căreia victima şi martorul l-au atacat, lovindu-l cu pumnii şi picioarele, şi în această situaţie, pentru a se apăra, inculpatul a aplicat lovituri cu un briceag celor doi.

Această variantă a fost infirmată de declaraţia martorului C.S. care a arătat că în momentul în care el a ieşit în stradă, inculpatul şi victima se loveau, victima atenţionând pe martor că inculpatul are cuţit, după care, intervenind pentru a-i despărţi şi martorul a fost lovit cu cuţitul.

Susţinerea inculpatului că ar fi fost lovit de victimă şi martor şi, în timp ce era căzut la pământ i-a lovit pe cei doi în legitimă apărare cu briceagul, a fost infirmată şi de actul medico-legal care atestă că lovirea victimei cu cuţitul s-a produs în timp ce inculpatul şi victima erau în picioare, faţă în faţă, iar, logic, lovirea martorului în antebraţ nu se putea produce din poziţia afirmată de inculpat.

Prin urmare starea de fapt reţinută de prima instanţă nu a fost conformă cu probele din dosar, simpla afirmaţie a inculpatului, nesusţinută de vreo probă, nefiind de natură a duce la reţinerea ca reală a acestei variante. Infracţiunea comisă de inculpat a fost probată, atât cu declaraţia martorului C.S., cât şi cu actele medico-legale care atestă agresiunea letală pentru victimă în timp ce între aceasta şi inculpat avea loc un schimb de lovituri, iar victima era neînarmată.

Nu se putea reţine, astfel, în cauză legitima apărare, în modalitatea prevăzută de art. 44 alin. (3) C. pen., pentru că şi în situaţia în care inculpatul ar fi fost tulburat sau s-ar fi temut de atitudinea agresivă a victimei, apărarea sa a fost disproporţionată, în raport cu pericolul reprezentat de victimă, care era neînarmată.

Agresiunea inculpatului a depăşit limitele legitimei apărări, prin aceea că, chiar dacă iniţial a crezut că va fi agresat, mijloacele folosite de el (un corp tăietor înţepător, apt de a produce leziuni mortale) nu erau proporţionale cu agresiunea victimei exercitată prin folosirea pumnilor.

În raport cu aceste considerente, în cauză nu se poate reţine legitima apărare, ci doar circumstanţa atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Chiar dacă inculpatul ar fi fost atacat de victimă, împreună cu martorul C.S. (împrejurare nedovedită în cauză), în raport cu faptul că ambii erau neînarmaţi, iar el poseda acel briceag cu care i-a lovit pe amândoi, nici în această situaţie nu se putea reţine dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen., ci tot cele ale art. 73 lit. b) C. pen.

Faţă de cele de mai sus şi de dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile parchetului şi ale părţilor vătămate au fost admise, desfiinţată sentinţa atacată sub aspectul laturii penale, şi, rejudecând, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.

Întrucât această infracţiune este concurentă cu infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând a se executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, cu executare, în detenţie, prin înlăturarea suspendării condiţionate.

Restul dispoziţiilor sentinţei, referitoare la latura civilă a cauzei şi la cheltuielile judiciare au fost menţinute.

Apelul parchetului nu este fondat pentru motivele legate de înlăturarea pedepselor accesorii, întrucât acestea se aplică şi se aplicau potrivit art. 71 C. pen., obligatoriu alături de pedeapsa principală şi cu referire la toate drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., instanţa, neputând să înlăture aplicarea celor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât legea nu permite.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul executat cuprins între 10 aprilie 2006 - 20 decembrie 2006.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri, părţile civile S.T., S.A., S.N., S.G., S.F., R.M., B.E., L.V., S.M. şi S.l., criticând-o, arătând iniţial succint că solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii din apel, doar sub aspectul individualizării pedepsei, considerând-o insuficientă faţă de circumstanţele producerii faptei, persoana inculpatului şi atitudinea acestuia în faţa de urmărire penală şi judecată, precum şi inculpatul P.R.C., acesta din urmă fără a arăta motivele de recurs.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin R.G. a instanţei supreme sub nr. 1917 la 21 ianuarie 2008, aflate la dosarul Înaltei Curţi, motivele de recurs ale recurentului parte civilă S.l. ş.a. prin apărător.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei pronunţate şi rejudecând a se aplica o pedeapsă mai mare pentru infracţiunea de omor calificat, înlăturând şi circumstanţa atenuantă a provocării, reţinută de instanţa de apel, considerând, în primul rând că instanţa de apel a apreciat greşit starea de fapt, reţinând că inculpatul a lovit cu cuţitul victima în mână, când de fapt inculpatul a lovit cu cuţitul în mână pe martorul C.S., că din coroborarea tuturor probelor de la dosar, starea de fapt reţinută de instanţă şi chiar în rechizitoriu este greşită.

Singura acţiune a victimei a fost de a-l striga pe inculpat să stea pentru a discuta cu acesta, iar pentru că inculpatul nu a dorit să se oprească, victima l-a urmat afară din curtea imobilului şi în momentul în care l-a ajuns, l-a apostrofat pentru atitudinea lui faţă de mama victimei, în momentul în care martorul C.S. a ajuns lângă cei doi, inculpatul îl ţinea de gât pe victimă, fiind amândoi în picioare, iar la vederea martorului victima i-a strigat „ai grijă că are cuţit." Este evident că în acel moment victima era înjunghiată, pentru că aceasta nu a mai avut nicio reacţie, singura reacţie venind din partea martorului C.S., care îi aplica o lovitură de palmă peste faţă, moment în care inculpatul îl înţeapă cu cuţitul în mână. Martorul, fără a şti că este lovit încearcă să-l mai lovească încă o dată, moment în care a observat că sângerează şi l-a abandonat pe inculpat care pleacă, iar el s-a retras în casă.

Astfel, recurenta parte civilă prin apărător a menţionată că este verosimilă această stare de fapt din următoarele aspecte: inculpatul are o singură leziune, cea de la nivelul arcadei oculare, constatată de către medici imediat după arestare şi confirmată de medicul legist că putea fi produsă prin lovire cu pumnul; victima şi inculpatul se aflau faţă în faţă, în picioare, în momentul în care a fost înjunghiat; declaraţia inculpatului, prima, imediat după reţinerea lui de organul de urmărire penală, când a recunoscut că a fost lovit o singură dată, dar nu ştie de către cine, victimă sau martor; procesul-verbal de cercetare a vestimentaţiei în care s-a arătat că are singura leziune, cea din zona sprâncenoasă dr. pe care declară că o are urmare loviturii primite de la victimă; declaraţia martorului D.G. care a arătat că l-a lovit pe inculpat, în faţă cu palma, menţinută în toate fazele de cercetare.

Analizând aceste probe, indubitabile, aflate la dosarul cauzei, singura variantă posibilă este aceasta şi nu se poate reţine provocarea.

De asemenea, recurenta parte civilă prin apărător a arătat că pedeapsa cu închisoarea de 5 ani pentru infracţiunea de omor calificat este una modică, nejustificată, nearătându-se de către instanţa de apel ce anume a determinat-o să aplice o sancţiune, atât de uşoară, s-a aplicat o sancţiune mult sub minimul special fără vreo justificare, că inculpatul a indus în eroare organele de cercetare, indicând un anume loc în care a aruncat cuţitul, ca apoi să fie căutat în acel loc şi să nu fie găsit, că inculpatul a avut mai multe variante cu privire la faptă şi a manifestat dispreţ faţă de familia victimei, solicitând aplicarea unei pedepse proporţională cu fapta sa.

De asemenea, la dosarul cauzei, în recurs au mai fost depuse motivele de recurs al recurentei părţi civile S.l. transmise prin fax, aflate la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 31 ianuarie 2008, Înalta Curte a apreciat, ca întemeiată, cererea de amânare formulată de recurentul inculpat, în raport cu dispoziţiile art. 171 C. proc. pen. şi art. 6 din C.E.D.O. pentru a i se da posibilitatea acestuia să-şi angajeze un apărător, potrivit încheierii de şedinţă de la data menţionată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 13 martie 2008, au fost consemnate în detaliu concluziile părţilor cu privire la cererea de amânare formulată de apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, iar Înalta Curte, apreciind că faţă de lipsa delegaţiei de substituire a apărătorului din oficiu şi având în vedere manifestarea expresă de voinţă a apărătorului din oficiu prezent, avocat P.S. de a permite doamnei avocat D.S. să fie prezentă la judecarea cauzei a acordat termen la 10 aprilie 2008, pentru când părţile prezente au termen în cunoştinţă, iar celelalte vor fi citate ca în precedent, s-a pus în vedere recurentului inculpat să-şi angajeze din vreme apărător şi să depună în scris la dosar motivele de recurs, s-a pus în vedere apărătorilor în cazul imposibilităţii de prezentare pentru termenul acordat, să asigure substituirea în cauză, având în vedere dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. privind rezonabilitatea soluţionării cauzelor penale şi a menţinut delegaţia apărătorului desemnat din oficiu, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul arătat, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentelor părţi civile, în concluziile orale, în dezbateri, a invocat cazul de casare prevăzut la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor declarate, casarea, în parte, a hotărârii atacate şi rejudecând, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, ca urmare a înlăturării circumstanţei prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi a reaprecierii circumstanţelor avute în vedere la aplicarea pedepsei de 5 ani. În acest sens, a arătat că instanţa de apel a reţinut în mod greşit această circumstanţă atenuantă, deşi probele nu au confirmat-o, că inculpatul a avut o atitudine oscilantă în cursul procesului şi nu a încercat niciodată să despăgubească părţile civile. Totodată a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată şi de transport, conform chitanţei depusă la dosar şi mai multe bilete de tren.

Apărătorul recurentului inculpat a pus concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor părţilor civile. Având cuvântul cu privire la recursul declarat de inculpat a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, arătând că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile legitimei apărări, deoarece inculpatul a încercat să evite conflictul, dar a fost urmat de către victimă, care l-a agresat.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursurilor declarate de părţile civile şi de inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de părţile civile S.T.E., S.A., S.N.C., S.G., S.F.A., R.M.R., B.E., L.V., S.l. şi S.M. şi de inculpatul P.R.C. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pentru recursurile declarate de părţile civile şi prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., pentru recursul declarat de recurentul inculpat, Înalta Curte constată recursurile părţilor civile şi inculpatului ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Referitor la recursurile declarate de părţile civile S.T.E., S.A., S.N.C., S.G., S.F.A., R.M.R., B.E., L.V., S.l. şi S.M:

Înalta Curte constată că instanţa de apel, în baza unei parţiale cercetări judecătoreşti, concretizată în reascultarea intimatului inculpat P.R.C., readministrarea probei testimoniale şi anume numai prin reascultarea martorilor D.G., C.S., R.l. şi completarea altora, în sensul completării raportului de constatare medico-legală nr. 830/III/64 din 2 mai 2006, respectiv adresa nr. 830/III/64/2006 din 31 mai 2007, cu respectarea dispoziţiilor art. 378 C. proc. pen. şi în baza propriului examen asupra tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cercetării judecătoreşti, în primă instanţă şi parţialei cercetări judecătoreşti, în apel, în mod corect a stabilit situaţia de fapt, precum şi vinovăţia inculpatului P.R.C. în săvârşirea infracţiunilor de omor calificat cu reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi de port ilegal de armă albă, în public, prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

Astfel, în contextul cauzei s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. pen., referitoare la aprecierea probelor, rezultând că fapta inculpatului P.R.C., din ziua de 10 aprilie 2006 de a purta, fără drept, în public, un cuţit de tip, briceag, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de port ilegal de armă albă în public, prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Totodată, fapta inculpatului P.R.C., din aceeaşi zi de 10 aprilie 2006, care i-a aplicat, în public, victimei o lovitură puternică, cu cuţitul tip briceag, ale cărei dimensiuni minime erau de 5 - 6 cm., în zona abdominală, producându-i o plagă înjunghiată de 5/2,5 cm. pe hipocondrul stâng la 5 cm. superior ombilicului şi lateral acestuia, penetrantă, cu leziuni organice şi vasculare, ce au condus la moartea violentă a acesteia, faptă săvârşită de inculpat, pe fondul unei puternice stări de tulburare, determinată de comportamentul victimei S.V., respectiv a unei altercaţii cu aceasta, în care s-au îmbrâncit, împingându-se reciproc cu mâinile în piept, producându-i-se uşoare echimoze, precum şi de agresiunea martorului C.S, ce însoţea victima şi, care intervenind să-i despartă, i-a dat, inculpatului, o lovitură cu pumnul în zona orbitală dreaptă, întrunesc obiectiv şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de omor calificat, cu reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Faţă de împrejurarea că faptele se află în concurs real, au fost reţinute dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

Înalta Curte, în baza propriului examen asupra ansamblului materialului probator administrat în cauză, constată că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, împrejurările privind comportamentul victimei, precum şi agresiunea de către martor a inculpatului, rezultă din coroborarea raportului de constatare medico-legală privind pe inculpatul P.R.C., cu planşele fotografice efectuate de organele de poliţie inculpatului, din care rezultă în zona feţei o echimoză roşiatică, precum şi cu declaraţiile constante ale martorului C.S.

În conţinutul raportului de constatare medico-legală privind pe inculpatul P.R.C., întocmit de S.M.L. al Spitalului Judeţean Alba cu nr. 1066/II/A/13 din 9 mai 2006, aflat la dosarul parchetului se atestă leziunea produsă, respectiv „Hematom al regiunii sprâncenoase drepte, a unghiului orbitar extern şi a umărului obrazului drept cu excoriaţii suprasprâncenos dreapta şi în unghiul orbitar extern de culoare roşie, parţial zeminde, discrete echimoze roşcate la nivelul articulaţiei sterno-claviculare drepte", concluzionându-se că „1. Numitul P.R.C. prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dur, posibil pumn. 2. Leziunile descrise necesită 5 - 6 zile termen îngrijiri medicale şi pot data din ultimele 24 de ore."

Martorul ocular C.S., în declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data de 11 aprilie 2006, în faţa procurorului a arătat că „.Având în vedere acestea, am ieşit şi eu în stradă, după victimă, la circa 4 secunde după ce acesta ieşise. M-am deplasat câţiva metri şi i-am găsit pe cei doi, respectiv pe învinuit şi pe victimă care se împingeau reciproc cu mâinile în piept fără a se înjura ori a se ameninţa cu bătaia ori cu moartea. Văzându-I pe învinuit mai insistent în a o împinge pe victimă, i-am aplicat acestuia o lovitură cu palma peste faţă, gândindu-mă că se va speria şi va pleca la domiciliul lui. Atunci victima mi-a strigat „N., ai grijă că are cuţit". În acel moment am vrut să-l lovesc cu pumnul pe învinuit pentru a-l doborî la pământ în scopul de a-l putea mai uşor deposeda de cuţitul de care m-a atenţionase victima că acesta îl are asupra lui. Astfel, am vrut să-l lovesc cu pumnul mâinii mele drepte undeva în zona pieptului sau a feţei, dar nu am reuşit, întrucât învinuitul mi-a parat lovitura cu mâna lui dreaptă, eu simţind că am fost tăiat de un cuţit în mâna mea dreaptă. Am simţit că îmi curge sânge i-am spus victimei că sunt tăiat şi că mă duc în casă să mă spăl şi să mă pansez.".

Acelaşi martor, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă la data de 31 iulie 2006 a menţionat că „.Eu nu m-am dus imediat după ei, însă după 5 minute am ieşit şi eu în faţa porţii şi am constatat că inculpatul îl ţinea pe S.V. de gât cu o mână. Eu m-am repezit spre ei şi i-am aplicat cu pumnul stâng o lovitură în obrazul inculpatului. S.V. mi-a strigat, nu te băga că are cuţit. Când am auzit aceasta, am încercat să aplic o a doua lovitură cu mâna dreaptă, inculpatul a ţinut un cuţit în faţă pentru a para lovitura şi m-a tăiat la mâna dreaptă în zona antebraţului, vârful cuţitului mi-a intrat pe de-o parte a antebraţului şi mi-a ieşit pe cealaltă.".

În apel, martorul C.S. în declaraţia dată la 3 mai 2007 a precizat că „în momentul în care am ajuns în faţa porţii l-am observat pe inculpat că-l ţinea cu mâinile pe piept pe victimă, dorind să-i despart m-am apropiat în momentul în care victima a strigat la mine să fiu atent că inculpatul are cuţit, am încercat să lovesc cu mâna stângă apoi cu braţul drept, braţ la care am fost tăiat cu cuţitul.".

În declaraţiile lor, martorii D.G., M.V., R.l., au arătat împrejurările ulterioare faptei, pe care le-au perceput, respectiv au constatat starea în care se afla victima, făcând şi alte precizări.

În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă, martorul D.G. a arătat că „Odată ajuns în preajma victimei R.I. a încercat să îl resusciteze, însă fără succes. Mie mi s-a părut că victima era decedată, întrucât nu mai vorbea şi nu se mai mişca deloc. În aceeaşi zi, în jurul amiezii, orele 12,00, am luat masa împreună cu inculpatul şi am constatat că acesta avea o brişcă cu care tăia alimentele.".

Acelaşi martor, în declaraţia dată în apel, la 3 mai 2007 a menţionat că „Seara ne-am adunat mai multe persoane la domiciliul meu pentru a bea un pahar de vin, inculpatul a venit şi el şi ni s-a alăturat după care la un moment dat inculpatul a ieşit din casă şi după aproximativ 10 minute numitul C.S. care anterior fusese şi el la dom. meu şi ieşise afară, s-a întors tăiat la mână. L-am întrebat ce s-a întâmplat şi mi-a spus că a fost tăiat de către inculpat. Nu am văzut să aibă vreo brişcă la el inculpatul în acea zi."

Martorul M.V. în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă la 18 septembrie 2006, a menţionat că „La poartă ne-am întâlnit cu 2 femei, B.A. şi B.A. care ne-au strigat că S.G. e bătut. Când am ajuns în dreptul acestuia R.I. i-a luat pulsul şi a zis că e rece. Menţionez că am ajuns în acelaşi timp cu R.I. cu Sălcudean, cu D.G. lângă victimă. Victima nu mai mişca.".

Martorul R.I. în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă la 20 noiembrie 2006 a precizat că „Toţi cei care am fost în casă am ieşit afară şi l-am văzut pe S.V. pe jos culcat. Lângă el erau 2 femei care strigau să se ridice. Când m-am apropiat şi i-am ridicat capul mi s-a părut că acesta vorbea însă e posibil să fi fost doar un horcăit. Ştiu că s-a dus cineva să sune la 112 iar între timp cineva i-a aşezat victimei o pernă sub cap şi I-a acoperit cu cearşaf. Ulterior, a venit poliţia şi a efectuat cercetări.".

Acelaşi martor în declaraţia dată în apel, la 20 septembrie 2007 a arătat că „eu personal nu am văzut ce s-a întâmplat doar că fiind în casă la D.G. la un moment dat a venit C.S. tăiat la mână şi după ce l-am legat să-i oprim sângerarea am ieşit în stradă unde am văzut victima căzută jos şi 2 femei lângă aceasta. Când am văzut victima aceasta nu mai mişca.".

În declaraţia dată în faţa procurorului Ia 11 aprilie 2006, inculpatul P.R.C. a arătat că „Când am ajuns lângă ei, victima mi-a sus să mă opresc pentru că vrea să-mi spună ceva iar eu nu i-am răspuns, am trecut de ei şi am ieşit în stradă. Am luat-o în stânga pentru a mă duce acasă şi după circa 4 m am fost ajuns din urmă de cei doi sus amintiţii, respectiv eu m-am oprit pentru că victima mi-a spus să mă opresc pentru a-mi spune ceva. M-am întors ce faţa la cei doi la o distanţă de circa un m de ei. Cei doi stăteau unul lângă altul, însă nu-mi amintesc care stătea în dreapta şi care stătea în stânga. În acel moment victima mi-a spus „ce ai mă treabă cu mama acuzându-mă că am vorbit urât despre ea." „Când a terminat aceste cuvinte victima m-a lovit cu pumnul o singură dată, nu-mi amintesc de la care mână, în faţă în dreptul ochiului drept. În timp ce eram căzut la pământ am fost lovit cu picioarele de către victimă şi de către numitul C.S. de circa 3 - 4 ori. Am fost lovit pe la coaste şi pe la picioare. M-am ridicat de jos şi înainte să ajung în picioare în faţa celor doi, mi-am scos cu mâna dreaptă briceagul din buzunarul interior al gecii şi i-am desfăcut lama cu ajutorul mâinii mele stângi. Când am ajuns în picioare faţă în faţă cu cei doi, le-am spus nu vă băgaţi că dau cu brişcă." În acel moment victima a făcut un gest pentru a mă lovi din nou cu pumnul, iar eu i-am aplicat o lovitură cu briceagul în zona toracică sau abdominală, nu-mi amintesc exact cum am aplicat lovitura, însă ştiu că am dat din lateral dinspre dreapta spre stânga. După acest moment, numitul C.S. s-a pus în faţa mea, încercând să mă oprească să fug de la faţa locului în direcţia locuinţei mele şi chiar a făcut o mişcare cu intenţia de a mă lovi cu pumnul. Văzând aceasta am lovit încă o dată cu briceagul înspre numitul C.S. după care am luat-o la fugă în direcţia locuinţei mele. Pe acesta din urmă l-am lovit tot dinspre dreapta spre stânga, dar nu ştiu dacă l-am atins în vreo zonă a corpului.".

Inculpatul P.R.C., în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, în primă instanţă a menţionat că „La un moment dat am plecat cu intenţia de a merge acasă şi în curte, am fost abordat de către victima S.V. şi martorul C.S. Aceşti au încercat să oprească, partea vătămată pentru a sta de vorbă. Menţionez că avusesem anumite conflicte cu victima, participând ca martor într-un proces în care victima a fost acuzată de tentativă de omor. Am ieşit din curte, cei doi au ieşit după mine. Victima m-a întrebat ce am cu mama lui şi de ce nu am mai fost la el la lucru. Victima a început să-mi aplice lovituri cu pumnii şi picioarele după care m-a lovit şi C.S. cu piciorul. Urmare a loviturilor primite de la victimă m-am prăbuşit în genunchi, după care cei doi au continuat să mă lovească cu pumnii şi picioarele. Nemaiputând suporta loviturile primite, am scos un briceag pe care nu intenţionam să-l folosesc ci pentru a mă apăra. Eu ţineam briceagul în mână, victima s-a aruncat peste mine şi cu acea ocazie s-a tăiat. Mi-am dat seama că victima era tăiat în zona abdominală, din cauza tulburării nu-mi amintesc exact ce s-a întâmplat acolo şi nu pot să precizez dacă am făcut sau nu vreo mişcare de lovire spre victimă cu mâna în care ţineam briceagul.".

În declaraţia dată în apel, inculpatul P.R.C. a arătat că „. cei doi mi-au aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele până am căzut la pământ şi atunci când am reuşit să mă ridic în genunchi în timp ce cei doi mă loveau în continuare am aplicat şi eu lovitura de cuţit. Eu nu am văzut în ce parte a corpului lovesc. Am dat de frică şi am apreciat că lovesc în picior. Şi după ce am aplicat lovitura de cuţit cei doi m-au lovit în continuare. Când am reuşit să scop dintre ei eu am fugit şi aşa s-a încheiat conflictul. Iniţial, înainte de începerea conflictului eu am ieşit la poartă să merg acasă şi am fost urmat de victimă şi de martorul C.S. Victima m-a strigat să rămân să discutăm. Imediat după aceea. Deşi eu vroiam să merg spre casă am fost ajuns şi victima m-a întrebat ce am eu cu mama lui şi înainte de a primi vreun răspuns m-a lovit apoi a continuat conflictul aşa cum a arătat. Obiectul tăietor folosit de mine era un briceag, o brişcă, care, de regulă stă închisă, dar în timp ce eram lovit şi eram la pământ am reuşit să o deschid şi apoi să aplic lovitura. Apreciez lama la 5 - 6 cm., prăselele la 7 - 8 cm. Eu am fost lovit de cei doi mai ales peste cap."

Astfel, împrejurările ce au marcat începutul altercaţiei dintre victima S.V. şi inculpatul P.R.C., respectiv îmbrâncelile, împingerea dintre victimă şi inculpat, agresarea iniţială a inculpatului P.R.C., de către martorul C.S., fiindu-i cauzată inculpatului, leziunile atestate medico-legal, precum şi modul în care inculpatul a acţionat, pe fondul tulburării produse, atât de victimă, cât şi de martor, ceea ce l-a determinat să lovească cu cuţitul tip briceag, pe martor şi pe victimă, acesteia din urmă, fiindu-i produse leziuni care au condus la deces, au rezultat din coroborarea declaraţiile constante ale martorului ocular C.S.N., cu raportul de constatare medico-legală privind pe inculpat, cu declaraţiile celorlalţi martori care au constatat numai împrejurările ulterioare privind decesul victimei, cu raportul de constatare medico-legal de autopsie al victimei care a atestat leziunile şi cauza decesului victimei, aşa cum a fost completat şi parţial cu declaraţiile inculpatului, numai în ceea ce priveşte aspectul lovirii de către martor.

Afirmaţiile inculpatului P.R.C., că la momentul de început al incidentului ar fi fost lovit cu pumnii şi picioarele, atât de către victimă, cât şi de martor, de acesta din urmă cu piciorul, după care ar fi căzut la pământ, iar ulterior pentru a se apăra ar fi lovit cu cuţitul în condiţiile arătate nu se coroborează, cu declaraţiile constante ale martorului ocular C.S., în care a descris în detaliu începerea incidentului, prin evidenţierea constantă a constatării că la momentul în care a venit să vadă ce se întâmplă cei doi se îmbrânceau, împingându-se reciproc, intervenind prin aplicarea unui pumn în faţa inculpatului, împrejurare în care inculpatul a aplicat loviturile de cuţit, precum şi nici cu raportul de constatare medico-legal privind starea inculpatului, care atestă hematomul produs în zona feţei, precum şi doar discrete echimoze roşcate la nivelul articulaţiei sterno-claviculare drepte, ceea ce confirmă doar împingerea şi nicidecum alte leziuni mai grave, care s-ar fi putut produce pe corpul acestuia, în condiţiile în care ar fi fost agresat cu pumnii şi picioarele.

În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte constată că riposta inculpatului P.R.C., concretizată în lovirea victimei S.V. cu cuţitul, a avut loc, pe fondul stării de tulburare în care inculpatul se afla, aceasta fiind determinată de provocarea, atât din partea victimei, prin îmbrâncirile, împingerea dintre cei doi, cât şi din partea martorului C.S., ce se afla împreună cu victima, prin aplicarea loviturii cu pumnul în zona feţei inculpatului, aşa încât este justificată reţinerea circumstanţei legale atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Astfel, Înalta Curte consideră că pedepsele aplicate pentru faptele comise, precum şi a celei rezultante, cu executare în regim de detenţie, de către instanţa de apel au fost corect individualizate.

Înalta Curte, în baza propriului examen asupra solicitării de majorare a pedepsei aplicată inculpatului, apreciază că aceasta nu se impune, în contextul cauzei, având în vedere gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise, prin care s-a adus atingere unei valori sociale fundamentale, cum este viaţa omului, dar şi circumstanţele în care a fost săvârşită, respectiv în public, însă pe fondul provocării din partea victimei şi a martorului, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, care a recunoscut fapta, nu are antecedente penale, nu era cunoscut ca o fire violentă, fiindu-i teamă că era bătut de toată lumea, fiind un copil singur, aşa cum rezultă din declaraţia martorului D.l., din declaraţia martorului R.l.

Aşadar, pedepsele aplicate inculpatului, în mod diferenţiat pentru faptele comise, cuantumul pedepsei pentru infracţiunea de omor calificat, fiind stabilit sub minimul legal, ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante legale judiciare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu executare în regim de detenţie, aceasta fiind singura în măsură să asigure îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Înalta Curte consideră că pedeapsa aplicată inculpatului reflectă nu numai evaluarea plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, dar şi principiul proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul P.R.C. împotriva aceleiaşi decizii:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză în cursul procesului penal, aşa cum s-a arătat în detaliu în considerentele la recursurile părţilor civile, rezultă că a fost dovedită vinovăţia inculpatului P.R.C. în săvârşirea atât a infracţiunii de port ilegal de armă albă în public prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cât şi a infracţiunii de omor calificat, cu reţinerea circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 174 şi 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

Astfel, în mod corect, instanţa de apel, în baza parţialei cercetării judecătoreşti efectuate şi în baza propriei evaluări asupra tuturor mijloacelor de probă administrate a înlăturat argumentele primei instanţe referitoare la legitima apărare, apreciind că nu sunt incidente dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. pen.

Înalta Curte constată la rândul său, în baza propriei examinări a tuturor mijloacelor de probă administrate, al căror conţinut al unora din acestea l-a evidenţiat în mod expres, aşa cum s-a arătat în considerentele mai sus prezentate la recursurile părţilor civile, că, în cauză, în mod corect a fost reţinută circumstanţa atenuantă legală a provocării, deoarece susţinerile inculpatului cu privire la agresarea sa de către victimă şi martori, cu pumnii şi picioarele, ceea ce l-ar fi îndreptăţit să se apere cu cuţitul, lovind victima în condiţiile arătate, nu se coroborează cu niciun mijloc de probă, fiind infirmate de declaraţia martorului C.S.N., care a arătat că la momentul la care a sosit, a văzut victima şi inculpatul că se îmbrânceau, se împingeau cu mâinile în piept, el fiind cel care i-a aplicat inculpatului un pumn în zona feţei, aspecte care au fost confirmate şi prin actul medico-legal menţionat.

Astfel, Înalta Curte consideră că între percepţia asupra mijloacelor de probă administrate de către instanţa de apel şi soluţia pronunţată de aceasta există o deplină concordanţă, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

În raport cu cele menţionate, Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică.

Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare, ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele părţi civile S.T.E., S.A., S.N.C., S.G., S.F.A., R.M.R., B.E., L.V., S.l. şi S.M. şi de recurentul inculpat P.R.C. împotriva deciziei penale nr. 131/ A din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurentele părţi civile la plata cheltuielilor judiciare către stat şi recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele părţi civile S.T.E., S.A., S.N.C., S.G., S.F.A., R.M.R., B.E., L.V., S.I. şi S.M. şi de recurentul inculpat P.R.C. împotriva deciziei penale nr. 131/ A din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat şi recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 1334/2008. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1428/2008. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1338/2008. Penal