ICCJ. Decizia nr. 1334/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1334/2008

Dosar nr. 1578/111/2007

Şedinţa publică din 10 aprilie 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 246/ P din 4 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice date infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., reţinută pentru fapta de la pct. 1 din rechizitoriu.

În baza art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav la pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 20 raportat la art. 220 şi 217 alin. (4) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele sus aplicate în pedeapsa mai grea şi s-a dispus ca inculpatul să execute în regim de detenţie 12 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, dar după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 2 martie 2007 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 103 C. pen., s-a revocat măsura educativă a libertăţii supravegheate luată faţă de inculpatul S.F., prin sentinţa penală nr. 1824/2006, pronunţată de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. 3819/2006, definitivă la 2 noiembrie 2006.^

În baza art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.F., la pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi (2)1 lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 20 raportat la art. 220 şi 217 alin. (4) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 2 martie 2007 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că părţile vătămate l.l., l.R. şi H.l. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul S.F., cuţitul, corp delict ridicat conform procesului-verbal aflat la dosarul de urmărire penală.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea, după soluţionarea definitivă a cauzei a celorlalte obiecte ridicate conform procesului-verbal, aflat la dosarul de urmărire penală, în favoarea inculpatului T.A., iar a bunurilor ridicate conform dovezii aflate la dosarul de urmărire penală în favoarea inculpatului S.F.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 450 lei, în favoarea statului cu titlu de cheltuieli judiciare.

Costul lucrărilor de expertiză medico-legală psihiatrică, de 270 lei a fost avansat de stat din Fondurile speciale ale Ministerului de Justiţie, în favoarea S.M.L. a Judeţului Bihor.

Onorariile apărătorilor din oficiu, din faza de urmărire penală, Z.R. de 200 lei conform delegaţiilor nr. 1590/2007 şi nr. 1589/2007 şi din faza de judecată, P.C. şi P.F., de 200 lei conform delegaţiilor nr. 1739/2007 şi nr. 1738/2007 au fost avansate din Fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea B.A. Bihor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la sfârşitul lunii februarie 2007, inculpaţii S.F. şi T.A. s-au întâlnit la barul din localitatea Diosig, respectiv localitatea de domiciliu, iar în contextul discuţiei purtate de aceştia, inculpatul S.F. i-a propus celuilalt inculpat să se deplaseze împreună la locuinţa victimei C.l., o persoană în vârstă de 79 ani, de unde să sustragă bani. Inculpatul S.F. cunoştea victima şi ştia că aceasta se bucură de bunăstare materială. Inculpatul T.A. a refuzat iniţial această propunere, însă, după două zile l-a căutat pe inculpatul S.F. şi i-a acceptat propunerea. În aceeaşi seară inculpatul S.F. s-a întors la locuinţa sa de unde a luat un cuţit, iar apoi s-au deplasat împreună la locuinţa victimei C.l. Au escaladat gardul şi au pătruns în curtea acesteia, iar apoi au intrat într-un corp de clădire unde inculpatul S.F. ştia că victima obişnuia să doarmă. Întrucât victima nu dormea aici s-au deplasat spre celălalt corp de clădiri, moment în care câinele victimei a început să latre. Inculpatul S.F. a luat o praştie pe care o avea asupra sa şi a lovit câinele. Inculpatul T.A. a propus să taie cablurile de telefon şi T.V. pentru ca victima să nu poată suna poliţie sau să-i identifice. Au procedat întocmai, folosind cuţitul luat de la locuinţa inculpatului S.F., iar apoi au bătut în geam şi la uşă pentru a verifica dacă victima se afla singură înăuntru. În momentul în care acesta a deschis, s-au ascuns. Constatând că la locuinţa victimei nu se aflau alte persoane, inculpaţii au bătut din nou la uşă, iar în momentul în care acesta a deschis, inculpatul T.A. a sărit asupra victimei, căreia i-a aplicat o lovitură cu pumnul. În urma loviturii, victima a căzut şi a fost dusă de inculpaţi în camera aflată vis-a-vis de uşa de acces. În timp ce victima se afla la pământ, inculpaţii i-au aplicat pe rând lovituri cu o bară de fier găsită anterior în curtea victimei, afectându-i grav zona craniană, respectiv producându-i fracturi, după care au imobilizat-o, legându-i mâinile şi picioarele cu o curea, iar peste gură, sub formă de căluş, i-au legat o cămaşă. În timp ce victima a rămas imobilizată şi la pământ, inculpaţii au căutat bunuri prin casă folosind mănuşi găsite în locuinţa victimei. La un moment dat, în timp ce inculpatul S.F. continua căutările pentru a găsi bani, inculpatul T.A., aflat în camera victimei pe care o supraveghea, a lovit-o pe aceasta cu cuţitul, în zona pieptului, provocându-i o hemoragie externă abundentă. între timp inculpatul S.F. a găsit într-o cameră alăturată suma de 250 RON pe care şi-a însuşit-o, iar la revenirea sa în camera unde se afla victima văzând sângele scurs pe pardoseală a luat un cearceaf şi l-a aşezat peste acesta.

Apoi, întrucât nu au găsit alţi bani şi bunuri de valoare, inculpaţii au hotărât să părăsească locuinţa părţii vătămate, însă pentru a-şi ascunde fapta, au decis să deschidă butelia de la aragaz, astfel încât la venirea unei terţe persoane şi aprinderea becului de către aceasta, să se declanşeze un incendiu. Concentraţia gazului eliberat în locuinţă a devenit insuportabilă pentru inculpaţi, astfel încât aceştia din cauza stării de ameţeală nemaigăsind cheia cu care au încuiat prin interior uşa de acces în locuinţă, chiar în momentul în care au pătruns în aceasta, au spart un geam de la uşă. Au găsit imediat cheia, au descuiat uşa şi au părăsit locuinţa victimei, moment în care inculpatul T.A. a redeschis butelia de gaz.

În urma agresiunii exercitate asupra victimei, aceasta a decedat, respectiv lovitura cu cuţitul aplicată în zona pieptului, i-a produs o plagă penetrantă cu secţiuni de vase sanguine ale mediastinului anterior, ce a fost urmată de o hemoragie internă exteriorizată ce a cauzat în mod direct moartea victimei.

Starea de fapt sus reţinută a rezultat din următoarele probe:

1. Proces-verbal de cercetare la fata locului încheiat la 1 martie 2007, din care a rezultat că la locuinţa victimei s-au făcut următoarele constatări:

- uşa de acces în locuinţa victimei era formată din două canaturi, fiecare canat fiind prevăzut cu ochiuri de geam. Al doilea ochi de geam de jos în sus de la partea mobilă a uşii era spart.

- cablul TV şi cablul telefonic erau tăiate.

În interiorul locuinţei, respectiv în bucătărie, se afla după uşă o butelie stas, capacul buteliei fiind aşezat lângă aceasta. Piuliţa de plastic de culoare albastră şi învelişul de plastic de culoare albastră, folosite la sigilarea buteliei, erau aruncate lângă butelie. În bucătărie persista un puternic miros de gaz, butelia fiind apropare goală.

În bucătărie, între uşa şi masa din centrul camerei se afla un cadavru. În jurul gâtului cadavrul avea înfăşurat un cearşaf de culoare albă. În faţa cadavrului, pe la nivelul genunchiului se afla o cantitate mare de sânge. La o distanţă de 35 cm de corpul victimei se afla o faţă de pernă de culoare albă pe care se observă imprimată un fragment de urmă de încălţăminte, fixate prin fotografiere. Sub cearşaf înfăşurată peste gâtul şi bărbia cadavrului se afla o cămaşă.

- uşile dulapurilor erau larg deschise, iar aşternuturile de pe cele două paturi erau răvăşite.

În curte şi în grădină au fost identificate fragmente de urme de încălţăminte, fixate prin fotografiere.

În curte la o distanţă de 3 m, oblic de la uşa de acces în locuinţă, pe spaţiul verde, se afla o bucată de fier rotund cu diametrul de 16 mm îndoit la un capăt, având lungimea de 30 cm şi lungimea îndoiturii de 7 cm.

- pe receptorul telefonului din camera dinspre grădină s-a descoperit o urmă papilară, inaptă însă pentru procesul de identificare criminalistică conform planşei fotografice de la dosarul de u.p.

2. Raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 77137 din 9 martie 2007, din care a rezultat că:

- urma de încălţăminte de adâncime din sol ridicată prin fotografiere, a fost creată de încălţămintea pentru piciorul drept ridicată de la inculpatul T.A.

- urma de încălţăminte de stratificare cu praf, ridicată prin fotografiere, a fost creată de încălţămintea pentru piciorul drept ridicată de la numitul S.F.

3. Raport de constatare medico-legală din care a rezultat că:

- moartea victimei C.l. a fost violentă.

- s-a datorat hemoragiei interne exteriorizate, consecinţa unei plăgi penetrante toracice cu secţiuni de vase sanguine ale mediastinului anterior.

- leziunile s-au putut produce astfel: plaga şi fracturile craniene prin loviri cu un corp dur de formă alungită (posibil rangă); cele de la nivelul feţei, gâtului şi membrelor superioare prin lovire cu corpuri dure, comprimare între două planuri dure (picior-paviment); leziunile de la nivelul toracelui prin acţiunea unui instrument înţepător, cuţit cu lamă lată şi relativ rigidă.

Între leziunile de la nivelul toracelui şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă.

- direcţia de acţiune a corpului înţepător tăietor a fost oblic antero-posterior şi de la dreapta la stânga. Poziţia agresorului faţă de victimă a putut fi lateral faţă de aceasta, victima fiind cel mai posibil în decubit lateral.

- moartea poate data din 28 februarie 2007, de circa 40 ore.

4. Proces-verbal de conducere în teren încheiat la 5 martie 2007, din care a rezultat că inculpaţii S.F. şi T.A., în prezenţa martorilor asistenţi au indicat modul de operare respectiv:

- pătrunderea în curtea victimei prin escaladarea gardului;

- pătrunderea în bucătăria de vară ştiind că aici dormea victima şi constatarea împrejurării că aceasta nu se afla aici;

- tăierea cablurilor de telefon şi T.V.;

- găsirea unei bucăţi de fier lângă corpul de clădiri unde dormea victima;

- modul de pătrundere în locuinţă prin agresarea victimei după ce aceasta a deschis uşa cu indicarea locului agresiunii;

- modul de imobilizare a victimei cu o curea şi o cămaşă;

- agresarea repetată a acesteia cu o bucată de fier găsită;

- locurile unde inculpaţii au căutat bani şi bunuri, respectiv locul inculpatul S.F. a găsit suma de 250 RON;

- închiderea uşii cu cheia prin interior în momentul pătrunderii în locuinţă şi spargerii geamului de la uşă în momentul în care inculpaţii intenţionau să părăsească locuinţa;

- indicarea buteliei deschise imediat anterior părăsirii locuinţei victimei.

Declaraţiile martorilor asistenţi H.J. şi R.l., care atestă cele consemnate în procesul-verbal de conducere în teren.

Declaraţiile părţilor civile l.R. şi l.l., persoane din anturajul familial al victimei, care au sosit primele la locul faptei, unde au constatat aceleaşi detalii relevate de procesul-verbal de cercetare la faţa locului, respectiv tăierea cablurilor de curent şi T.V., geamul spart la uşa de acces în locuinţă, hainele din locuinţă răvăşite.

Declaraţia părţii responsabil civilmente T.R., din care a rezultat că în noaptea săvârşirii faptei cei doi inculpaţi s-au deplasat la locuinţa sa, în jurul orelor 2,00, unde inculpatul S.F. i-a mărturisit omorul comis asupra victimei C.l.

Declaraţia martorului T.l., martor indirect, care arată că sora sa, respectiv partea responsabilă civilmente T.R. s-a deplasat la locuinţa sa, în ziua imediat următoare săvârşirii faptei şi i-a relatat că fiul său, inculpatul T.A., împreună cu un alt băiat au omorât un bătrân şi au sustras din locuinţa acestuia bani şi bunuri alimentare.

Declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor.

S-a precizat că ambii inculpaţi au descris în acelaşi mod săvârşirea faptei în ce priveşte următoarele elemente: pătrunderea în curtea părţii vătămate, prin escaladarea gardului; tăierea cablurilor de curent electric şi telefon; agresarea victimei în momentul pătrunderii în locuinţă de către inculpatul T.A.; aplicarea în mod succesiv de către inculpaţi a unor lovituri victimei cu o bucată de fier găsită în curtea acesteia; aplicarea unei lovituri de cuţit victimei de către inculpatul T.A.; găsirea în locuinţa victimei a sumei de 250 RON şi însuşirea acesteia; spargerea geamului cu care era prevăzută uşa de acces în locuinţă, în momentul părăsirii acesteia; eliberarea gazului în locuinţa părţii vătămate.

Inculpatul S.F. a declarat în plus împrejurarea că, anterior săvârşirii faptei au luat de la locuinţa sa două căciuli din care au confecţionat pe drum două cagule şi a susţinut că tot timpul în locuinţa victimei au avut pe faţă aceste cagule. Întrucât această susţinere a avut un caracter singular, necoroborându-se cu late probe, instanţa a reţinut ca irelevantă în reţinerea stării de fapt.

Inculpatul S.F. a mai susţinut că a luat un cuţit de la locuinţa sa, pentru a-l folosi la mâncat, întrucât după această faptă nu mai aveau să se întoarcă acasă de teamă. Raportat la această împrejurare, inculpatul T.A. a susţinut că au luat cuţitul de la locuinţa inculpatului S.F. pentru a tăia cablul de curent al bătrânului, pentru ca acesta să nu aibă posibilitatea de a aprinde lumina şi de a-i vedea. Având în vedere că această susţinere a inculpatului T.A., se corelează cu însăşi modul de operare, a fost reţinută de instanţă ca având relevanţă în stabilirea stării de fapt.

10. Raporturile de expertiză medico-legală psihiatrică din care a rezultat că inculpaţii S.F. şi T.A. nu suferă de boală psihică, ambii având discernământ.

A rezultat fără niciun dubiu, din interpretarea coroborată a probelor sus-expuse că inculpaţii sunt autorii faptelor pentru care sunt judecaţi. De asemenea, a rezultat cu certitudine vinovăţia acestora, pe care, urmare timpului scurs de la discuţia inculpaţilor despre săvârşirea infracţiunii până la comiterea efectivă a acesteia, respectiv 2 zile, a actelor premergătoare, dovedite în mod cert, instanţa a reţinut ca fiind sub forma unei intenţii cu premeditare. Astfel, aşa cum s-a arătat, inculpaţii au luat de la locuinţa inculpatului S.F. un cuţit şi deşi inculpatul S.F. a susţinut că în momentul în care a luat cuţitul a avut în vedere doar faptul de a-l folosi la tăierea alimentelor, inculpatul T.A. a arătat în mod explicit că a luat cuţitul pentru a tăia cablurile de curent electric şi T.V., în scopul de a înlătura posibilitatea de a fi identificaţi sau de a fi alarmate terţe persoane. Această susţinere a sa a fost reţinută de instanţă ca fiind veridică, tocmai datorită materializării acestei intenţii a inculpaţilor, care au procedat în acest fel, atât la locuinţa victimei C.l., cât şi la locuinţa victimei H.l.

Prin urmare, instanţa a reţinut că fapta inculpaţilor S.F. şi T.A. de a aplica lovituri repetate victimei C.l. în zone vitale (zona capului, torace) cu obiecte apte a produce moartea (o bară de fier şi cuţit), având drept urmare moartea acesteia, în scopul de a ascunde tâlhăria comisă la locuinţa acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea inculpaţilor, fiecare la o pedeapsă de 12 ani şi 6 luni închisoare;

- fapta inculpaţilor de a sustrage pe timp de noapte, împreună, din locuinţa părţii vătămate, prin violenţă, suma de 250 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea inculpaţilor, fiecare, la câte o pedeapsă de 7 ani închisoare;

- fapta inculpaţilor de a pătrunde în locuinţa victimei C.l. urmată de săvârşirea unei tâlhării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea inculpaţilor, fiecare, la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare;

- fapta inculpaţilor de a elibera gaz în locuinţa victimei C.l. pentru a se produce incendierea acesteia la deschiderea luminii electrice, urmare care însă nu s-a produs, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 222 – art. 217 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., texte de lege în baza cărora instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor, fiecare, la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.

Referitor la faptele descrise la pct. 1 din rechizitoriu, mai sus expuse, reprezentantul Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., în concret reţinerea agravantei privind săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prin folosirea unei arme şi a motivat că din probele administrate a rezultat că inculpaţii s-au folosit de instrumente care sunt considerate arme în înţelesul legii, respectiv o bucată de fier şi un cuţit.

În ceea ce priveşte această formă agravantă a infracţiunii de tâlhărie, respectiv săvârşirea tâlhăriei prin folosirea unei arme, s-a reţinut că, atât în literatura juridică, cât şi în practica judiciară s-a statuat că aceasta subzistă doar atunci când inculpatul se deplasează înarmat la locuinţa victimei, întrucât având conştiinţa faptului că posedă această armă, capătă o îndrăzneală sporită, ceea ce îi accentuează implicit periculozitatea.

Bara de fier a fost găsită de inculpaţi la locuinţa victimei şi folosită ad-hoc, astfel încât raportat la acest obiect nu s-a impus reţinerea circumstanţei agravante.

În ceea ce priveşte cuţitul luat de inculpatul S.F. de la locuinţa sa, acesta este o armă în accepţiunea art. 151 alin. (2) C. pen. Deşi inculpatul S.F. a arătat că a luat cuţitul pentru a-şi tăia alimentele, întrucât părăsea casa părintească, inculpatul T.A. a declarat că au luat cuţitul pentru a tăia cablurile de telefon şi curent, ceea ce s-a şi întâmplat. Este evident că acest cuţit a fost luat de inculpaţi pentru a-l folosi la realizarea activităţii infracţionale.

Raportat la problema în discuţie, s-a reţinut că inculpaţii au săvârşit omorul, în scopul ascunderii tâlhăriei. Ca atare violenţa în acest tip de tâlhărie coincide cu violenţa exercitată în cadrul omorului. Uciderea victimei s-a realizat prin folosirea unui cuţit, ceea ce face ca acţiunea de folosire a armei să se circumscrie realizării laturii obiective a infracţiunii de omor. Deşi această violenţă aşa cum s-a arătat, reprezintă şi violenţa adiacentă infracţiunii de tâlhărie, omorul rămâne o infracţiune de-sine-stătătoare, cu conţinut distinct şi aflată în concurs real cu infracţiunea de tâlhărie. A reţine aceeaşi împrejurare, folosirea armei ce a cauzat moartea, ca circumstanţă agravantă a infracţiunii de tâlhărie, a condus în opinia instanţei la instituirea unei răspunderi penale extrem de severe a inculpaţilor, în acest context, se impune precizarea că în literatura de specialitate s-au exprimat frecvent opinii în sensul că este prea mult a se reţine, în conţinutul infracţiunii de tâlhărie, violenţele exercitate în cadrul infracţiunii de omor, propunându-se reţinerea în concurs a infracţiunii de omor deosebit de grav cu infracţiunea de furt. Cu atât mai exagerat, apare în opinia instanţei, atribuirea unui conţinut agravant infracţiunii de tâlhărie, prin reţinerea în conţinutul său a împrejurării vizând obiectul folosit la săvârşirea infracţiunii de omor.

S-a considerat că împrejurarea de a folosi cuţitul, respectiv o armă pentru uciderea victimei, a căpătat nejustificat o dublă incriminare şi este chiar contrară intenţiei legiuitorului, aşa cum aceasta se desprinde dintr-o situaţie de analogie, anume, pentru evitarea dublei incriminări. Legiuitorul nu a permis reţinerea concomitentă a aceleiaşi împrejurări de fapt ca circumstanţă agravantă generală şi apoi specială.

Pentru considerentele de mai sus, instanţa a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice.

II. În noaptea de 27 februarie 2007, după săvârşirea infracţiunii de omor, tâlhărie şi violare de domiciliu, asupra victimei C.l., inculpaţii s-au hotărât să meargă la locuinţa părţii vătămate H.l., persoană în vârstă de 56 de ani, pe care o cunoşteau ambii inculpaţi. După ce au ajuns aici au pătruns în curtea locuinţei acesteia prin escaladarea gardului. S-au uitat prin geamul locuinţei şi au văzut că partea vătămată se afla în interior şi se uita la televizor. Au hotărât să taie cablurile de TV, respectiv de curent, lucru pe care l-au şi făcut. Au intrat într-o bucătărie de vară de unde au luat un cuţit şi salam din frigider. Au ieşit din bucătărie şi s-au aşezat lângă poartă sub un boschet, unde au mâncat salam. Între timp partea vătămată a ieşit din casă, a plecat la bucătărie a închis uşa acesteia, după care s-a întors în casă, încuind uşa prin interior.

După ce partea vătămată a intrat în locuinţă cei doi inculpaţi au observat că un geam al locuinţei era deschis şi au intenţionat să pătrundă în interior prin acel geam. Au constatat însă că erau geamurile duble, iar cel din interior era încuiat. Au încercat să forţeze cu cuţitul un alt geam şi uşa, dar nereuşind au pătruns într-o magazie de lemne de unde au luat un topor cu care au încercat să forţeze uşa. Întrucât nu au reuşit nici de această dată, au spart de la o fereastră dublă, ambele geamuri, după care s-au ascuns. Au stat aproximativ 10 minute să vadă dacă vine cineva, sau dacă se produce vreo reacţie, după care, văzând girofarul de la maşina poliţiei au fugit prin spate.

De la locuinţa părţii vătămate H.l. cei doi inculpaţi au plecat la locuinţa inculpatului T.A., unde inculpatul S.F. a mărturisit mamei acestuia faptele comise. De aici au plecat în localitatea Oradea, unde au fost cazaţi timp de o zi, de sora inculpatului T.A. şi unde cei doi inculpaţi au lăsat cuţitul cu care au comis omorul asupra părţii vătămate C.l., cât şi cuţitul sustras de la locuinţa părţii vătămate H.l. Au revenit în localitatea Diosig, unde au aflat de la mama inculpatului T.A., că au fost identificaţi ca autori ai faptelor comise, de către organele de poliţie şi pentru a nu fi prinşi, au luat pături şi mâncare şi s-au ascuns în pădure, unde şi-au petrecut noaptea. A doua zi au fost descoperiţi de organele de poliţie.

Starea de fapt mai sus descrisă a rezultat din următoarea probe:

1. Proces-verbal de cercetare la faţa locului din care a rezultat că la locuinţa părţii vătămate H.l. s-au făcut următoarele constatări:

- cablul de telefon situat în apropierea terasei a fost tăiat şi smuls;

- geamul ferestrei de lângă terasă este reclamat ca fiind spart şi ulterior înlocuit de partea vătămată;

- uşa de acces în bucătărie situată într-o clădire anexă, nu prezintă urme de forţare.

2. Proces-verbal de conducere în teren, încheiat la 5 martie 2007, din care a rezultat că inculpaţii S.F. şi T.A., în prezenţa martorilor asistenţi, au indicat modul de operare, respectiv:

- locul pe unde au escaladat gardul şi au pătruns în locuinţa părţii vătămate;

- localizarea părţii vătămate, ce se afla în interiorul locuinţei sale;

- cablurile de T.V., sonerie şi curent pe care le-au tăiat;

- bucătăria de vară, corp distinct de clădirea în care se afla partea vătămată, de unde au sustras produse alimentare şi un cuţit;

- geamul pe care l-au spart de la locuinţa în care se afla partea vătămată;

- locul pe unde au părăsit locuinţa părţii vătămate la venirea maşinii de poliţie.

Declaraţiile martorilor asistenţi V.Ş., S.L. care atestă cele consemnate în procesul-verbal de conducere în tren;

Declaraţia părţii vătămate H.l. din care a rezultat că: un moment dat, în jurul orelor 24,00, s-au stins brusc televizorul şi becul din cameră; imediat ce s-a întrerupt curentul a auzit un zgomot de geam spart şi şi-a dat seama că cineva a intrat în curte şi vrea să intre în casă; întrucât s-a speriat foarte tare, de pe telefonul mobil a încercat iniţial să apeleze numărul de urgenţă 112 şi deoarece nu s-a realizat legătura cu şeful de post din Diosig, l-a sunt personal pe acesta şi a primit confirmarea de la şeful de post că va ajunge la locuinţa sa în aproximativ 10 minute; după ce a vorbit cu şeful de post a strigat în casă, că a chemat poliţia, pentru a fi auzită de cei de afară şi pentru a-i determina să plece; după aproximativ 10 minute a ajuns şeful de post care a constatat că nu mai era nimeni în curte şi totodată că erau tăiate firele de curent precum şi că era spart geamul;

- în data de 23 februarie 2007 a constatat că din bucătărie i-au fost sustrase două batoane de salam de şuncă, un cuţit şi o ciocolată L.

Declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor din care a rezultat că cei doi inculpaţi au pătruns în locuinţa părţii vătămate prin escaladarea gardului; după ce au intrat în curte s-au uitat pe geam şi au constatat că partea vătămată se afla în interiorul locuinţei şi se uita la televizor; au tăiat cablurile de curent şi T.V.; au intrat în bucătăria de vară de unde au luat un cuţit şi salam, pe care l-au consumat stând lângă poartă sub un boschet; au văzut-o pe partea vătămată, care a ieşit din casă şi a plecat în bucătărie de unde, după ce a încuiat uşa, s-a întors în locuinţă şi a încuiat de asemenea uşa; au încercat să forţeze un geam şi uşa, însă nu au reuşit; au luat din magazie un topor cu care au spart geamul; au stat aproximativ 5 - 10 minute să vadă dacă se produce vreo reacţie, dacă vine cineva; au auzit maşina poliţiei astfel încât au fugit; acţiunile ulterioare de ascundere.

Raportul de constatare medico-legală psihiatrică din care a rezultat că inculpaţii nu suferă de boală psihiatrică, discernământul acestora fiind păstrat.

Prin urmare, instanţa a reţinut că:

- fapta inculpaţilor S.F. şi T.A. de a pătrunde prin escaladarea gardului în locuinţa părţii vătămate H.l. şi de a sustrage dintr-o anexă a acesteia bunuri alimentare pe care le-au consumat, respectiv un cuţit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare;

- fapta inculpaţilor S.F. şi T.A. de a tăia cablu de curent, respectiv T.V. şi de a sparge geamul de la locuinţa părţii vătămate H.l. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a dispus condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În ceea ce priveşte faptele descrise la pct. 2 din rechizitoriu, mai sus arătate, reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni de furt calificat şi distrugere într-o singură infracţiune de tâlhărie consumată, respectiv în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen. şi a motivat că: Din declaraţiile inculpaţilor a rezultat că aceştia s-au înţeles să o lege pe partea vătămată şi s-i ia bunurile, sens în care au pătruns în curte şi au încercat cu un topor să spargă uşa, însă nu au reuşit. În schimb, au tăiat cablurile telefonice şi cu intenţie au pătruns într-o anexă, bucătărie de vară de unde au sustras bunuri. Ulterior, au spart geamul de la locuinţa părţii vătămate, astfel încât chiar dacă agresiunea a fost asupra bunului i-a produs o ameninţare la adresa părţii vătămate.

Raportat la cele solicitate, s-a precizat că activitatea inculpaţilor s-a succedat astfel: furtul alimentelor din bucătăria de vară, corp distinct de clădirea în care se afla partea vătămată, iar apoi spargerea geamului de la această din urmă clădire. Deşi în general violenţele ulterioare sustragerii bunului sunt motivate de dorinţa făptuitorului de a-şi asigura scăparea sau păstrarea bunului, particularitatea speţei de faţă constă, în faptul că este vorba despre o violenţă asupra lucrului (spargerea geamului), ulterioară acţiunii de sustragere. În opinia parchetului acţiunile ulterioare ale inculpaţilor de spargere a geamului, respectiv după sustragerea bunurilor, se circumscriu şi materializează intenţia iniţială de tâlhărie a acestora.

Este admisă în literatura de specialitate teza potrivit căreia violenţa asupra lucrului se poate răsfrânge asupra psihicului persoanei, în sensul creării unei temeri, respectiv a unei constrângeri morale, ce constituie acţiune secundară a infracţiunii de tâlhărie. În opinia instanţei, o astfel de situaţie implică în genere un contact atât de strâns între persoană şi lucru încât ar fi imposibil ca prin agresarea lucrului, persoana să nu fie afectată de o temere reală şi car să facă astfel posibilă sustragerea bunului. De exemplu atunci când bunul se află asupra persoanei sau în imediata apropiere a acestuia. S-a făcut precizarea de principiu, că în opinia instanţei o persoană aflată în locuinţa sa, nu realizează un contact atât de intim cu aceasta, încât spargerea geamului locuinţei să inducă o asemenea temere, încât strict sub imperiul acesteia să se comită necondiţionat furtul.

În speţa de faţă, însă, instanţa având în vedere probele de la dosar, inclusiv declaraţiile inculpaţilor, a atribuit o altă conotaţie acţiunii inculpaţilor de spargere a geamului şi a reţinut că:

Violenţa exercitată de inculpaţi asupra geamului nu este o violenţă exercitată în scopul sustragerii de bunuri prin violenţă, ci pentru a verifica o eventuală reacţie de alarmare a părţii vătămate sau vecinilor, ceea ce în realitate s-a şi produs. Această concluzie s-a desprins cu claritate din modul lor de operare şi anume după spargerea geamului, inculpaţii au stat ascunşi aproximativ 10 minute, timp în care partea vătămată a avut posibilitatea de a anunţa poliţie şi a realizat acest lucru, inculpaţii fugind de la locuinţa sa în momentul în care au observat lumina de girofar a maşinii de poliţie.

A apreciat că acţionând în acest mod, inculpaţii au pregătit săvârşirea unei acţiuni de sustragere de bunuri, care, urmare neconsumării sale nu poate fi definită cert ca tâlhărie, această acţiune circumscriindu-se sferei actelor pregătitoare şi îngemănându-se cu celelalte acţiuni similare de tăiere a cablurilor de telefon şi curent electric.

Inculpaţii după spargerea geamului nu au pătruns imediat în locuinţa părţii vătămate pentru ca sub imperiul eventualei stări de spaimă induse acesteia urmare violentării lucrului să comită furtul.

Pentru comiterea unei tâlhării, făptuitorul trebuie să aibă deopotrivă conştiinţa faptul că săvârşeşte furtul, cât şi conştiinţa faptului că realizarea acestuia se face prin exercitarea unor violenţe sau constrângeri morale asupra părţii vătămate.

Este evident că prin spargerea geamului inculpaţii nu au avut intenţia de a crea o stare de temere părţii vătămate, ca dovadă că nu au acţionat imediat.

Este adevărat că inculpatul T.A. a declarat că au plecat la locuinţa părţii vătămate H.l. pe care „urma de asemenea să o legăm şi să-i luăm bunuri."

Raportat la această afirmaţie, este posibil ca în realitate inculpaţii să-şi fi propus, respectiv să aibă în reprezentarea subiectivă, săvârşirea unei tâlhării asupra părţii vătămate H.I. în concret însă. Acţiunea adiacentă de violenţă, chiar o violenţă asupra lucrului, aptă a se răsfrânge asupra psihicului persoanei, în speţa de faţă, nu s-a realizat. Aşa cum s-a arătat, acţiunea de spargere a geamului este, urmare contextului în care s-a produs, un act pregătitor. Totodată nu există niciun alt element car să materializeze o astfel de rezoluţie infracţională. Prin urmare, nu se poate spune cu certitudine că inculpaţii, dacă nu ar fi fost intervenţia părţii vătămate, care a chemat poliţie, ar fi săvârşit o tâlhărie şi nu un furt prin efracţie. Partea vătămată ar fi putut să abandoneze la un moment dat sentimentul de alarmă, de teamă, să considere spargerea geamului un act de vandalism, să-l securizeze cumva, într-un final să adoarmă, iar inculpaţii să intre totuşi în locuinţă prin geamul spart şi să comită un furt prin efracţie.

A apreciat că, în condiţiile în care nu se realizează, respectiv nu se începe executarea activităţii secundare a infracţiunii de tâlhărie, anume violenţa sau ameninţarea, chiar dacă intenţia autorului ar fi fost una de a săvârşi o infracţiune de tâlhărie, nu se poate reţine această infracţiune, existând posibilitatea reală, ca din diverse motive, aceasta să nu se materializeze ca atare, ci sub forma unei infracţiuni mai uşoare, bunăoară furt.

Condamnarea inculpaţilor raportat strict la rezoluţiunea lor infracţională, ar fi bazată pe ipoteza săvârşirii infracţiunii aşa cum aceştia au preconizat-o, ceea ce în opinia instanţei este inadmisibil.

Ca atare, s-a apreciat că în speţa de faţă, raportat la datele concrete existente, răspunderea penală a inculpaţilor trebuie stabilită în funcţie de activitatea lor aşa cum aceasta s-a materializat şi nu în funcţie de ce s-ar fi întâmplat.

Pentru motivele de mai sus, cererea de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpaţii T.A. şi S.F.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat în motivele de apel expuse pe larg, desfiinţarea sentinţei penale ca nelegală şi netemeinică iar la judecarea cauzei să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie de la pct. 1 din rechizitoriu cu reţinerea şi a agravantei prevăzută de art. 211 alin. (2¹) lit. b) C. pen. şi a faptei de furt calificat de la pct. 2 din rechizitoriu în infracţiunea de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin.(3) C. pen., iar după eventuala extindere a procesului penal pentru violare de domiciliu să fie condamnaţi inculpaţii pentru toate infracţiunile la pedepse maxime prevăzute de lege cu aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă.

Inculpatul T.A. a solicitat reducerea pedepsei aplicate ţinând seama de circumstanţele personale ale inculpatului apelant.

Inculpatul S.F. prin apărător a solicitat respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice şi respingerea apelului declarat de parchet. A solicitat a se dispune în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului de sub comiterea infracţiunii de violare de domiciliu în sensul reţinerii cu privire la celelalte infracţiuni a circumstanţelor atenuante personale şi reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege şi să i se aplice inculpatului o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere.

Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpaţi, apreciind că nu se impune reducerea pedepselor şi nici a reţinerii circumstanţelor atenuante având în vedere gravitatea faptelor şi modul de comitere a acestora.

Prin Decizia penală nr. 7/A/2008 de la 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 1578/111/P/2007, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinţei penale nr. 246 din 4 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a desfiinţat-o în parte şi drept consecinţă:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa apelată, inculpatului T.A., în pedepse de: 12 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit e grav prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) şi (2¹) lit. a) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi de art. 192 alin. (2) C. pen.; 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.; 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen.; un an şi 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 20 raportat la art. 220 şi art. 217 alin. (4) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.F., de 12 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa apelată, în pedepse de: 12 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) şi (2¹) lit. a) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi de art. 192 alin. (2) C. pen.; 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.; 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen.; un an şi 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 20 raportat la art. 220 şi 217 alin. (4) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul T.A., din art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza aceluiaşi text de lege a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul T.A., din art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul S.F., din art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza aceluiaşi text de lege a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul S.F., din art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza art. 336 C. proc. pen., a fost admisă cererea de extinderea procesului penal privind pe inculpaţii T.A. şi S.F., privind săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu).

1) În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (pct. 1 din rechizitoriu) la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (pct. 2 din rechizitoriu) la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu (pct. 2 din rechizitoriu), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului T.A. de: 12 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; cu pedepsele de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. şi un an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 217 alin. (4) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu); 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi de art. 192 alin. (2) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de: 15 ani închisoare, urmare aplicării unui spor de 2 ani şi 6 luni, la pedeapsa rezultantă urmare contopirii.

2) În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.F., născut la 10 martie 1990, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (pct. 1 din rechizitoriu) la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului S.F. de: 12 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; cu pedepsele de: 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi de art. 192 alin. (2) C. pen. şi un an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 217 alin. (4) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu); 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi de art. 192 alin. (2) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) inculpatul, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, urmare aplicării unui spor de 2 ani şi 6 luni, la pedeapsa rezultantă urmare contopirii.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

În baza art. 160^b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării inculpaţilor şi s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi, respectiv 31 ianuarie 2008.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii T.A. şi S.F., cu datele personale de mai sus, împotriva sentinţei penale nr. 246 din 4 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.A. la plata sumei de 400 lei, iar pe inculpatul S.F. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat din apel.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus virarea onorariului de apărător din oficiu, de câte 400 lei, respectiv total 800 lei din contul Ministerului Justiţie în cel al baroului de Avocaţi Bihor, pe seama av. I.D., delegaţie de substituire din 30 octombrie 2007 şi G.S., delegaţie nr. 4799 din 15 octombrie 2007.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut ca stare de fapt că cei doi inculpaţi T.A. şi S.F. s-au întâlnit în seara zilei de 27 februarie 2007 în Diosig, în apropiere de locuinţele lor şi s-au hotărât să facă rost de bani, astfel că au luat un cuţit de acasă de la S.F. pentru a tăia cablul de telefon şi de curent şi s-au deplasat la locuinţa victimei C.l. din Diosig. Au pătruns în curte prin escaladarea gardului după care l-au căutat în bucătăria de vară crezând că doarme acolo. Nu l-au găsit, astfel că au mers la celălalt corp de clădire, au bătut în geam şi întrucât câinele a lătrat l-au lovit cu pietre aruncate cu praştia, după care au tăiat cablurile de la telefon şi T.V., au bătut din nou în geam şi în uşa de la coridor, victima Ie-a deschis uşa iar inculpaţii s-au repezit asupra ei doborând-o la pământ.

Inculpatul T.A. i-a pus piciorul pe gât şi a întrebat-o unde sunt banii, apoi au lovit-o cu pumnii şi cu picioarele pe unde au nimerit precum şi cu un levier de fier pe care inculpatul S.F. l-a găsit înainte de a intra în locuinţă.

După ce au legat victima de mâini cu o curea, i-au pus în gură un material textul pentru a nu putea ţipa. Întrucât au constatat că victima mai trăieşte inculpatul T.A. a înţepat-o în zona pieptului cu cuţitul pe care îl avea asupra sa de la inculpatul S.F., după care au căutat bani prin casă, iar inculpatul S.F. a găsit lângă televizor suma de 25 lei pe care şi-a însuşit-o.

Înainte de a ieşi din locuinţă inculpatul T.A. a deschis butelia de la aragaz, în ideea în care dacă intră cineva ulterior şi va aprinde becul se va produce o scânteie care va declanşa un incendiu, pentru a distruge urmele infracţiunilor.

Cei doi inculpaţi au folosit mănuşi pentru a nu lăsa urme în locuinţă, iar la ieşire inculpatul S.F. a spart uşa de la intrare în coridor, cioburile căzând în exterior.

Tot prin escaladarea gardului inculpaţii au ieşit din curtea victimei.

Numitul C.l., în data de 1 martie 2007 a fost găsit mort în una din camerele locuinţei într-o baltă de sânge, având mâinile legate cu o curea, iar în gură un material textil.

Cu ocazia cercetării la faţa locului a rezultat că uşile de la cameră şi coridor erau deschise, sticla din uşa de la coridor era spartă din interior, cioburile fiind împrăştiate în curte unde s-au găsit urme de încălţăminte, iar cablurile de curent şi telefon erau tăiate.

Potrivit autopsierii cadavrului a rezultat că moartea victimei C.l. a fost violentă şi a fost cauzată de o hemoragie internă exteriorizată, consecinţa unei plăgi penetrante toracice cu secţiuni de vase sanguine ale mediastinului anterior. Leziunile de pe corp s-ar fi putut produce în felul următor: plaga şi fracturile craniene prin lovire cu un corp dur de formă alungită (posibil rangă); cele de la nivelul feţei, gâtului şi membrelor superioare prin lovire cu corpuri dure, comprimare între două planuri dure, picior, paviment; leziunile de la nivelul toracelui prin acţiunea unui instrument înţepător-tăietor (cuţit cu lamă lată şi relativ rigidă).

Între leziunile de la nivelul toracelui şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă.

2. După ce au părăsit locuinţa victimei C.l., inculpaţii s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate H.l. din Diosig. Inculpaţii au pătruns în curte prin escaladarea gardului, după care au tăiat cablurile de curent şi televizor, au spart un geam dublu de la cameră cu un topor luat din cămara de lemne şi totodată cu acel topor au forţat uşa de la intrare. Nu au reuşit însă să o deschidă, întrucât aceasta era închisă prin interior. După ce au sustras bunuri alimentare din bucătărie, au aşteptat să iasă din casă proprietara pentru a o lega şi pătrunde în locuinţă. În timp ce aşteptau ieşirea proprietarei, au mâncat salamul sustras din bucătărie. Proprietara a oprit maşina poliţiei sosită la faţa locului ca urmare a chemării de către partea vătămată.

Inculpaţii văzând acest lucru au fugit prin grădină, fără să fie prinşi.

A doua zi, cei doi inculpaţi au fost găsiţi de trupele de jandarmi pe marginea unui canal.

Curtea de apel a găsit sentinţa penală ca fiind nelegală sub aspectul respingerii cererilor de schimbare a încadrării juridice şi netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate inculpaţilor.

Din întreg ansamblul probator, inclusiv din actele strânse în cursul urmăririi penale, cât şi din faza de cercetare judecătorească a rezultat că pentru săvârşirea faptei de tâlhărie şi omor deosebit de grav reţinute la pct. 1 din rechizitoriu, inculpatul T.A. a folosit pentru atacarea victimei cu un cuţit ridicat ca şi corp delict, iar inculpatul S.F. a folosit în acelaşi scop un levier din fier. De menţionat aici ca fiind relevante, pe lângă declaraţiile inculpatului şi concluziile raportului de expertiză medico-legală mai sus arătat.

Potrivit dispoziţiilor art. 151 C. pen., „arme sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţii legale. Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac."

Cuţitul şi levierul sunt de natură a fi folosite ca arme şi au fost întrebuinţate pentru atac, odată ce cu ajutorul lor inculpaţii au cauzat victimei leziuni care sunt urmare a săvârşirii elementului material al laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie.

Astfel, a rezultat că în mod greşit prima instanţă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de tâlhărie de la pct. 1 din rechizitoriu în sensul reţinerii agravantei prevăzute de art. 211 alin. (2¹) lit. b) C. pen.

De asemenea, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de ambii inculpaţi din art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

Astfel, a rezultat că inculpaţii după ce au părăsit locuinţa victimei C.l. s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate H.l. cu intenţia clară de a o lega şi a-i lua banii, cunoscând că partea vătămată conduce o afacere. După ce au pătruns în curte şi au văzut cum partea vătămată şi încă o persoană de sex feminin urmăresc programe la televizor, inculpatul T.A. a tăiat cu un cuţit cablul de curent, televiziune şi telefon, iar inculpatul S.F. a lovit în uşa de la intrare cu un topor, încercând să pătrundă în locuinţă. Nu au reuşit însă să pătrundă, procedând la spargerea unui geam aşteptând amândoi să iasă din locuinţă partea vătămată. După aceasta au sustras produse alimentare din bucătăria de vară.

În privinţa intenţiei lor, potrivit cu cele declarate de inculpaţi suntem în prezenţa laturii subiective a infracţiunii de tâlhărie.

Aceasta, întrucât inculpaţii au încercat prin tăierea cablurilor de comunicare cu exteriorul şi a celor de curent să pună partea vătămată în imposibilitatea de a se apăra, aceştia prin violenţă au încercat intrarea în locuinţă, intenţionând a prinde şi lega pe partea vătămată. Aceasta nu Ie-a reuşit şi au spart un geam pentru a face zgomot, încercând să o atragă pe partea vătămată afară din locuinţă.

A rezultat că suntem în prezenţa unei infracţiuni de tâlhărie în care ameninţarea părţii vătămate s-a făcut prin exercitarea unor acte de violenţă asupra unor bunuri, prin distrugerea instalaţiei de telefonie, spargerea geamului şi încercarea de spargere a uşii cu toporul pentru ca partea vătămată, femeie, aflată în faţa a doi bărbaţi care tocmai mai omorâseră un om în scop de tâlhărie, să nu poată apela la ajutor şi să iasă din locuinţă.

Părţii vătămate i s-a insuflat o temere, dovadă fiind faptul că partea vătămată nu a ieşit din casă şi imediat văzând că s-a întrerupt curentul electric şi a auzit zgomot ca urmare a încercării de spargere a uşii, a folosit telefonul mobil pentru a anunţa organele de poliţie şi a strigat că a anunţat poliţie cu scopul de a fi auzită de inculpaţi.

Având în vedere starea de ameninţare reală a părţii vătămate, inculpaţii au sustras bunuri alimentare, ceea ce duce la schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de furt şi distrugere în infracţiunea de tâlhărie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 336 C. proc. pen., cererea parchetului privind extinderea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) a fost considerată ca fondată şi a fost admisă, astfel în acord cu Decizia nr. XXXI din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform căreia în cazul în care se intră în locuinţă pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, aceasta se reţine în concurs cu infracţiunea de violare de domiciliu, întrucât inculpaţii au intrat fără drept în curtea părţii vătămate, sens în care s-a procedat ca atare.

Criticile parchetului au fost apreciate ca fiind fondate şi cu privire la pedepsele inculpaţilor care sunt insuficiente pentru atingerea scopului prevăzut în art. 52 C. pen.

Curtea de apel a considerat că se impune aplicarea unui spor, dat fiind perseverenţa infracţională a celor doi inculpaţi, concluziile referatelor de evaluare în sensul evoluţiei negative a comportamentului lor.

Deşi persoane tinere, inculpaţii au dovedit o periculozitate extrem de ridicată, aceştia au elaborat anterior un plan infracţional, au recurs la măsuri menite de a înlătura posibilitatea victimelor de a cere ajutor şi a fi identificaţi, au acţionat asupra unor persoane vârstnice.

Raportat la cererea inculpaţilor de a fi achitaţi sau de a li se reduce pedepsele, faţă de starea de fapt conturată, mijloacele săvârşirii faptelor, recunoaşterile acestora aşa cum sunt menţionate în declaraţiile de inculpaţi de la dosar de fond, nu s-a impus exonerarea de răspundere a acestora pentru faptele cu periculozitate deosebită care au dus la moartea unei persoane şi nici micşorarea pedepsei, ci dimpotrivă majorarea pedepselor într-un cuantum sporit, urmând să execute în detenţie câte 15 ani închisoare.

Faţă de cele de mai sus, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinţei penale nr. 246 din 4 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care o va desfiinţa în parte şi drept consecinţă s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa apelată, inculpatului T.A., în pedepse de: 12 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 21 alin. (2) şi (2¹) lit. a) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;

4 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.; 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen.; un an şi 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 20 raportat la art. 220 şi 217 alin. (4) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.F., de 12 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa apelată, în pedepse de: 12 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) şi (2¹) lit. a) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.; 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.; 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (1) C. pen.; un an şi 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 20 raportat la art. 220 şi 217 alin. (4) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul T.A., din art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza aceluiaşi text de lege s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul T.A., din art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul S.F., din art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza aceluiaşi text de lege s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul S.F., din art. 208 şi 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza art. 336 C. proc. pen., s-a admis cererea de extindere a procesului penal privind pe inculpaţii T.A. şi S.F., privind săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu).

1). În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul T.A., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (pct. 1 din rechizitoriu) la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, (pct. 2 din rechizitoriu) la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu (pct. 2 din rechizitoriu), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului T.A. de: 12 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; cu pedepsele de: 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi un an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 217 alin. (4) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu); 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de: 15 ani închisoare, urmare aplicării unui spor de 2 ani şi 6 luni, la pedeapsa rezultantă urmare contopirii.

2) În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.F., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (pct. 1 din rechizitoriu) la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (pct. 2 din rechizitoriu) la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului S.F.: de 12 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa apelată pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută şi pedepsită de art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; cu pedepsele de: 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi un an şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 217 alin. (4) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu); 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen.; 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu) inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de: 15 ani închisoare, urmare aplicării unui spor de 2 ani şi 6 luni, la pedeapsa rezultantă urmare contopirii.

S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

În baza art. 160^b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării inculpaţilor şi s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi, respectiv 31 ianuarie 2008.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii T.A. şi S.F., cu datele personale de mai sus împotriva sentinţei penale nr. 246 din 4 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bihor.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.A. la plata sumei de 400 lei, iar pe inculpatul S.F. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat din apel.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus virarea onorariului de apărător din oficiu, de câte 400 lei, respectiv total 800 lei din contul Ministerului Justiţiei în cel al Baroului de Avocaţi Bihor, pe seama av. I.D., delegaţie de substituire din 30 octombrie 2007 şi G.S., delegaţie nr. 4799 din 15 octombrie 2007.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpaţii S.F. şi T.A., fără a arăta în scris motivele.

La termenul de judecată de la 6 martie 2008, în recurs s-a luat în examinare, din oficiu, verificarea legalităţii măsurii arestării preventive faţă de cei doi inculpaţi, concluziile părţilor, precum şi poziţiile inculpaţilor fiind consemnate în detaliu, după care, Înalta Curte, în baza art. 300² C. proc. pen., cu referire la art. 160^h alin. (3) C. proc. pen., a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului S.F., măsură pe care a menţinut-o şi în conformitate cu art. 300² C. proc. pen., cu referire la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., a constatat legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului T.A., măsură pe care a menţinut-o, onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 40 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În considerentele încheierii, instanţa de recurs a constatat că măsura arestării preventive este legală şi temeinică şi având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor, subzistă şi că impun privarea de libertate în continuare, dispunând în consecinţă, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la termenul arătat, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a apreciat că se impune ascultarea recurenţilor inculpaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 § 1 din C.E.D.O. şi jurisprudenţa Curţii Europene, aducând, totodată, la cunoştinţa acestora prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Recurenţii inculpaţi au arătat că înţeleg să se prevaleze de dreptul la tăcere, prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Apărătorul recurenţilor inculpaţi, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate, iar, în subsidiar, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursurilor declarate de inculpaţi, precum şi poziţiile recurenţilor inculpaţi, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de recurenţii inculpaţi S.F. şi T.A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursurile inculpaţilor ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit parţial argumente ale primei instanţe, referitoare la vinovăţia inculpaţilor, iar la rândul său, în baza propriului examen, în mod judicios şi motivat a stabilit vinovăţia inculpaţilor S.F. şi T.A. în săvârşirea infracţiunilor de care aceştia au fost învinuiţi, însă în condiţiile schimbării încadrărilor juridice a unora din ele, potrivit art. 334 C. proc. pen., în raport cu situaţia de fapt reţinută.

Astfel, Înalta Curte consideră că instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., privind aprecierea probelor, reţinând că faptele inculpaţilor T.A. şi S.F., de la pct. 1 din rechizitoriu, respectiv de omor deosebit de grav şi tâlhărie au fost săvârşite, prin folosirea, de către primul inculpat a unui cuţit, iar de către cel de-al doilea inculpat, a unui levier din fier, ambele instrumente, având natura de a fi arme, uzând de acestea în atacul împotriva victimei, aşa încât se circumscriu accepţiunii conferită de art. 151 C. pen., ceea ce a condus şi la reţinerea agravantei prevăzută la art. 211 alin. (2¹) lit. b) C. pen., ca urmare a schimbării încadrării juridice iniţiale.

Totodată, în mod corect, instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute la pct. 2 din rechizitoriu, în sarcina ambilor inculpaţi, respectiv, din art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) din acelaşi cod, în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., ca urmare a unei evaluări judicioase a împrejurărilor faptice concrete, susţinute probator şi cărora Ie-a fost conferit, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al tâlhăriei.

Aşadar, faptele inculpaţilor S.F. şi T.A., care în aceeaşi seară de 27 februarie 2007, după ce au părăsit locuinţa victimei C.l. şi s-au deplasat la locuinţa părţii vătămate H.l., au ameninţat-o pe aceasta, prin exercitarea unor acte de violenţă, respectiv distrugerea instalaţiei de telefonie, încercarea tăierii cablurilor de comunicare şi a celor de curent, spargerea geamului, încercarea de spargere a uşii cu toporul, în scopul punerii părţii vătămate în imposibilitatea de a se apăra, în sensul de a nu putea apela la ajutor, acte care au fost de natură să-i insufle acesteia o temere, determinând-o să folosească telefonul mobil pentru a anunţa organele de poliţie, strigând că a anunţat poliţia, în scopul de a fi auzită de inculpaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

De asemenea, instanţa de apel în mod legal a admis cererea parchetului de extindere a procesului penal pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în sarcina celor doi inculpaţi, făcând aplicarea deciziei în interesul legii nr. XXXI din 16 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, privind reţinerea în concurs a infracţiunii de violare de domiciliu şi a infracţiunii de tâlhărie, atunci când în scopul comiterii acesteia din urmă, inculpaţii intră în locuinţă, deoarece, în contextul concret al cauzei, inculpaţii S.F. şi T.A. au intrat, fără drept, în curtea părţii vătămate.

De asemenea, Înalta Curte consideră că şi sub aspectul individualizării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, instanţa de apel a făcut o corectă evaluare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la condiţiile din cauză, ţinând cont de gradul de pericol social, în concret foarte ridicat al faptelor comise de cei doi inculpaţi, prin atingerea valorilor sociale aduse, respectiv viaţa persoanei, patrimoniului, circumstanţele reale în care acestea au fost comise care au conferit o periculozitate accentuată infracţiunilor săvârşite, ambii inculpaţi, deşi minori la momentul comiterii lor, au elaborat anterior un plan infracţional, în scopul obţinerii de bani, prin îndreptarea acţiunii ilicite împotriva unor persoane în vârstă, a căror potenţial de apărare era scăzut, prin modalitatea efectivă de săvârşire, în sensul că au purtat mănuşi, au pătruns în curţi prin escaladarea gardurilor, au tăiat cablurile de curent şi de telefon, urmărind punerea părţilor vătămate în imposibilitatea de a apela la ajutor, imobilizarea victimei C.l., prin legarea sa, exercitarea de lovituri cu pumnii şi cu picioarele, punerea unui căluş în gură, iar ulterior lovirea acesteia, în zona pieptului, cu un cuţit, de către inculpatul T.A. şi cu un levier de fier, de către inculpatul S.F., constatând că victima nu mai trăieşte şi sustrăgând suma de 25 de lei, iar de la partea vătămată H.l., sustrăgând, produse alimentare, circumstanţele ulterioare faptei, respectiv T.A. a deschis butelia de la aragazul primei victimei, în ideea că dacă cineva va aprinde becul, se va produce o scânteie, care va declanşa un incendiu, în scopul distrugerii urmelor infracţiunii, precum şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Astfel, ambii inculpaţi erau minori, având vârste de circa 17 ani, inculpatului T.A., anterior faptelor i-a fost aplicată măsura educativă a libertăţii supravegheate şi încredinţarea supravegherii părinţilor, pe durată de un an, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., art. 99 alin. (2) şi art. 192 alin. (2) C. pen., conform art. 103 C. pen., prin sentinţa penală nr. 977 de la 23 mai 2005 a Judecătoriei Oradea, iar inculpatului S.F. i-a fost aplicată măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de un an, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 alin. (2) C. pen., încredinţarea supravegherii fiind dată în sarcina tatălui, prin sentinţa penală nr. 1824 de la 16 octombrie 2006 a Judecătoriei Oradea, dovedind perseverenţă infracţională în comiterea de infracţiuni, ambii inculpaţi au avut discernământul păstrat, în raport cu faptele comise, aşa cum rezultă din rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică, aflate la dosarul parchetului.

Inculpatul T.A. provine dintr-o familie numeroasă, având 10 fraţi, din care trei instituţionalizaţi, tatăl nu are loc de muncă, mama este casnică, familia, având venituri obţinute din munci ocazionale, trăiesc într-o locuinţă insalubră, iar inculpatul S.F., provine dintr-o familie dezorganizată, părinţii fiind divorţaţi, are trei fraţi, a lucrat pe timpul verii ca ciurdar, familia trăieşte din alocaţiile de stat ale copiilor şi unele venituri obţinute din munci ocazionale (ancheta socială, aflată la dosarul parchetului).

Raportul de evaluare întocmit de S.P. de pe lângă Tribunalul Bihor, privind pe inculpatul S.F., raport aflat la dosarul tribunalului, evidenţiază factorii negativii, care au influenţat conduita inculpatului, respectiv faptul că acesta a abandonat şcoala, provine dintr-o familie dezorganizată, climatul familial este caracterizat de certuri frecvente, starea materială precară a familiei, nu a fost susţinut moral şi material şi supravegheat corespunzător de către părinţii săi, cât şi factorii pozitivi şi anume că minorul regretă fapta săvârşită şi conştientizează caracterul penal al faptei, constatând că factorii negativi sunt mai numeroşi şi vor contribui şi în viitor la menţinerea comportamentului infracţional al inculpatului.

Acelaşi raport de evaluare concluzionează sub aspectul perspectivelor de reintegrare în societate a inculpatului S.F. că luând în considerare aspectele menţionate şi în principal faptul că acesta nu beneficiază de un climat familial adecvat, fiind de mai multe ori cercetat penal, în viitor comportamentul acestuia va înregistra o evoluţie în sens negativ.

Raportul de evaluare întocmit de S.P. de pe lângă Tribunalul Bihor privind pe inculpatul T.A., raport aflat la dosarul tribunalului, subliniază factorii negativi, care au influenţat conduita inculpatului, respectiv abandonul şcolar, mediul familial dezorganizat, climatul familial caracterizat prin certuri frecvente, lipsuri materiale, nesupravegherea minorului, dar şi factori pozitivi, în sensul că minorul a regretat fapta săvârşită, conştientizând caracterul penal al acesteia, însă factorii negativi sunt mai numeroşi, contribuind şi în viitor la menţinerea comportamentului infracţional al inculpatului.

Acelaşi raport evidenţiază faptul că sub aspect comportamental, în viitor inculpatul T.A. va înregistra o evoluţie, în sens negativ.

Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepselor cu închisoare aplicate ambilor inculpaţi, cu respectarea dispoziţiilor art. 109 alin. (1) C. pen., pedepsele pentru minori, atât sub aspectul cuantumului, în sensul că acesta, fie a fost menţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav, respectiv pentru fiecare inculpat, câte o pedeapsă de 12 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de violare de domiciliu pentru fiecare inculpat de 2 ani închisoare (pct. 1 rechizitoriu), de tentativă la distrugere pentru fiecare inculpat, de un an şi 6 luni (pct. 1 rechizitoriu), fie a fost aplicat, prin rejudecare, ca urmare a schimbării încadrărilor juridice, pentru infracţiunile de tâlhărie (pct. 1 şi 2 rechizitoriu) şi violare de domiciliu (pct. 2 rechizitoriu) pentru fiecare inculpat, în condiţiile mai sus arătate, cuantumurile fiind diferenţiate, orientate către maxim (tâlhărie) şi respectiv către minim (violare de domiciliu), în raport cu natura şi condiţiile concrete ale infracţiunilor reţinute, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpaţilor, urmând ca prin aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani şi 6 luni închisoare, stabilind, însă, ca pedeapsă rezultantă pentru fiecare inculpat, pedeapsa de 15 ani închisoare, prin adăugarea unui spor de 2 ani şi 6 luni, la pedeapsa rezultantă urmare contopirii, cu executare în regim de detenţie.

Astfel, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt în măsură, atât prin cuantum, cât şi modalitatea de executare, să-şi atingă scopurile, respectiv de exemplaritate şi educativ, urmărindu-se ca prin programele de formare a personalităţii minorilor, ce se desfăşoară şi în mediul penitenciar, prin implicarea lor în activităţile instructive, culturale, psihologice adecvate personalităţii lor, să li se dezvolte aptitudinile care să le permită o resocializare viitoare pozitivă.

În raport cu cele menţionate, nu pot fi avute în vedere criticile formulate în recurs privind greşita individualizare a pedepselor aplicate, care ar impune o reducere a pedepselor sau menţinerea celor aplicate iniţial de prima instanţă, deoarece în contextul concret al cauzei, Înalta Curte consideră că instanţa de apel a făcut o evaluare plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, apreciind, atât varietatea infracţiunilor comise, gravitatea concretă a acestora, evidenţiată prin modul de pregătire şi punere în practică a activităţii infracţionale, ceea ce a evidenţiat o capacitate ridicată de conştientizare a caracterului ilicit al faptelor pe care le comit, dar şi a voinţei de a le săvârşi, chiar dacă inculpaţii erau minori, la momentul respectiv, aceştia dovedind perseverenţă infracţională, în condiţiile în care anterior, ambii inculpaţi au comis fapte de furt, beneficiind de aplicarea unei măsuri educative, care însă nu şi-a atins scopul, precum şi de profilurile socio-morale şi de personalitate negative ale celor doi inculpaţi.

De asemenea, prima instanţă de control judiciar a considerat, în mod just, necesitatea aplicării faţă de ambii inculpaţi, la pedeapsa cea mai grea de 12 ani şi 6 luni închisoare, ce reprezintă maximul special al pedepsei închisorii prevăzute pentru infracţiunea de omor deosebit de grav (limitele pedepsei închisorii fiind între 15 şi 25 de ani, dar în condiţiile în care faptele au fost comise de minori, devin incidente limitele de pedeapsă prevăzute la art. 109 alin. (1) C. pen., limitele pedepselor cu închisoare reducându-se la jumătate, respectiv între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni), a unui spor al cărui cuantum de 2 ani şi 6 luni este corespunzător, deoarece reflectă natura şi multitudinea faptelor comise de către inculpaţi, aşa încât pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, asigură respectarea principiului proporţionalităţii pedepselor, între gravitatea faptelor săvârşite şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că Decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele.

Totodată, Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi S.F. şi T.A. împotriva deciziei penale nr. 7/ A din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Se vor deduce din pedepsele aplicate ambilor recurenţi inculpaţi, durata arestării preventive de la 2 martie 2007 la 10 aprilie 2008.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenţii inculpaţi, fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi S.F. şi T.A. împotriva deciziei penale nr. 7/ A din 31 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate ambilor recurenţi inculpaţi, durata arestării preventive de la 2 martie 2007 la 10 aprilie 2008.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 1332/2008. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1338/2008. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1334/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1334/2008. Penal