ICCJ. Decizia nr. 137/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Ş/ JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 137/2008
Dosar nr. 344/1/2008
Şedinţa publica din 16 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 06 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut starea de arest a inculpatului O.C.M., în baza art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., constatând că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pedeapsa prăvăzută de lege pentru infracţiunea pentru care este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din natura şi gravitatea faptei deduse judecăţii şi urmarea produsă.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul şi a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 73/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.C.O.T., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, două fapte, săvârşite în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 modificată şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Recursul este nefondat.
Verificând recursul în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile prevăzute de art. 148, art. 160b şi art. 3002 C. proc. pen., se constată că măsura arestării preventive şi menţinerea acesteia a fost luată în conformitate cu dispoziţiile legale.
Aşa cum a arătat şi Curtea de Apel Bucureşti, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) şi art. 160b C. proc. pen., respectiv temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsa de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecinţă, recursul declarat de inculpatul O.C.R. este nefondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care este inclus şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C.R. împotriva încheierii din 06 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 7411/2/2007.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4094/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 292/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
