ICCJ. Decizia nr. 4/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4/2008
Dosar nr. 11459/1/2007
Şedinţa publică din 3 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 799/ F din 31 mai 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat printre alţii pe inculpatul G.P., la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit şi tâlhărie, prevăzute de art. 174 – art. 176 lit. d) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 211 alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul.
La termenul de judecare al apelului, respectiv 10 decembrie 2007, instanţa de apel, prin încheiere, a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului apelant, conform art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., măsură pe care a menţinut-o.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate mai sus, motivele fiind netemeinicia menţinerii arestării preventive, solicitând revocarea acestei măsuri.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 136 alin. (l) C. proc. pen., în cazurile privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, litera „d" a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. l lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În urma examinării lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că dispoziţiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecăţii de fond şi în apel, inclusiv derogările privind termenele, au fost respectate de instanţele competente.
Ca atare, încheierea instanţei investită cu judecarea apelului declarat împotriva sentinţei primei instanţe prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului şi s-a dispus menţinerea acestei măsuri este legală.
Inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare şi există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva încheierii din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 43748/3/2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 455/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
