ICCJ. Decizia nr. 300/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
RO M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 300/2008
Dosar nr. 1318 / 59 / 2007
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr. 304/P/2007 din 22 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, confirmată prin Rezoluţia nr. 637/II/2/2007 din 1 august 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus, în baza art. 209 alin. (3) şi a art. 228, cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii H.M., prim - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova, şi P.P., judecător la Judecătoria Lipova pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), imputată acestora de petiţionara V.S. în legătură cu activitatea lor profesională în soluţionarea Dosarului nr. 330/2004 al Judecătoriei Lipova prin sentinţa penală nr. 66 din 20 aprilie 2004 (definitivă prin Decizia penală nr. 606 R din 28 decembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara).
S-a apreciat că „sesizarea penală prin ea însăşi, necoroborată cu alte probe sau indicii" nu poate duce la concluzia existenţei infracţiunii imputate intimaţilor, cu atât mai mult cu cât hotărârea judecătorească în discuţie (sentinţa penală nr. 66 din 20 aprilie 2004) a fost confirmată în recurs, iar căile extraordinare de atac exercitate de petiţionară împotriva acesteia, revizuirea şi contestaţia în anulare, au fost respinse, prin hotărâri, de asemenea definitive, ca inadmisibile.
În procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen., rezoluţiile procurorilor au fost confirmate ca legale şi temeinice prin sentinţa penală nr. 137/ PI din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, respigându-se, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara V.S.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că hotărârea judecătorească în legătură cu adoptarea căreia s-a formulat plângerea penală iniţială (Sentinţa penală nr. 66 din 20 aprilie 2004 a Judecătoriei Lipova ) a fost confirmată în căile legale de atac, că temeiul de drept al soluţiei adoptate de procuror, art. 10 lit. a) C. proc. pen., este corect, din moment ce intimaţii nu au făcut altceva decât să-şi exercite, atribuţiile de serviciu şi că, de altfel, în plângerea adresată instanţei nu se aduc argumente concrete cu privire la nelegalitate şi netemeinicia soluţiei (de neîncepere a urmăririi penale) adoptate de procurori.
Împotriva acestei din urmă sentinţei, petiţionara V.S. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, la dezbaterea căruia recurenta nu s-a prezentat.
În această situaţie, procedând la examinarea sentinţei atacate în raport cu motivarea scrisă depusă la dosar, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte constată aceasta este temeinică şi legală, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii P.P. (judecător la Judecătoria Lipova ) şi H.M. ( prim- procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova ), confirmată, cu justificat temei, şi cu observarea prevederilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., de prima instanţă, fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP).
Faţă de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinţei instanţei de fond şi, pe cale de consecinţă , desfiinţarea rezoluţiei procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara V.S.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara V.S. împotriva sentinţei penale nr. 137/ PI din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 296/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare... → |
|---|
