ICCJ. Decizia nr. 4094/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr. 4094/2008

Dosar nr. 052/99/2008

Şedinţa publică din 10 decembrie 2008

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 328 din 30 mai 2008 pronunţată de Tribunalul laşi s-a dispus condamnarea inculpatului O.C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de „tentativă la omor", prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1), lit. i) C. pen., cu aplicarea, art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 alin. (1), lit. a) şi art. 761 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

Pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiile art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului O.C.I., iar în baza dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 06 decembrie 2007 la zi.

În baza dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, în folosul statului, de la inculpat a unui baltag, ce se află în prezent, în custodia Postului de Poliţie Stolniceni - Prăjescu, potrivit procesului-verbal din 22 noiembrie 2007, aflat la dosarul de urmărire penală.

În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 – art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile următoarele sume:

- 5.000 Ron către partea civilă N.I., din care 2.500 cu titlu de daune materiale şi 2.500 cu titlu de daune morale;

- 524 Ron către Serviciul de Ambulanţă laşi, reprezentând cheltuieli de transport efectuate cu partea vătămată N.I.;

- 9218,26 Ron către Spitalul Clinic de Urgenţe Prof. Dr. N.O. laşi, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată N.I.

- 170,99 Ron de către Spitalul Municipal Paşcani, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată N.I.

În baza dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1000 lei RON, din care 300 lei RON reprezintă onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu ce vor fi avansate Baroului de Avocaţi laşi din fondurile speciale ale Ministrului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul minor O.C.l., în vârstă de 17 ani, locuieşte în satul Cozmeşti, jud. laşi, la mătuşa sa l.M.A., care îl îngrijeşte, fără ai fi încredinţat, după moartea mamei sale în anul 2006 (tatăl acestuia a părăsit familia cu mulţi ani în urmă), în mod legal.

În noaptea de 21 noiembrie 2007, inculpatul minor a mers la barul aparţinând A.F. M.P. unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu numitul C.C. În bar se aflau mai mulţi tineri, printre care şi partea vătămată N.I., care se afla la o masă alăturată celei la care stătea inculpatul.

La un moment dat, partea vătămată N.I. a desfăcut o cutie de bere şi a stropit, din greşeală, pe inculpatul O.C.I. Această împrejurare l-a enervat pe inculpat, care i-a cerut socoteală părţii vătămate, discuţie care a degenerat în injurii şi îmbrânceli reciproce, inculpatul O.C.I. fiind scos afară din bar de către numitul C.C. şi fraţii S.C. şi S.L.

Imediat după aceea, din acel bar a plecat şi partea vătămată N.I., fiind însoţit de F.M. şi F.G.

Injuriile au continuat şi pe terasa barului, inculpatul şi partea vătămată fiind ţinuţi departe unul de celălalt, pentru a nu se lua la bătaie de către tinerii mai sus menţionaţi,

Inculpatul O.C.I., convins fiind de numitul C.C., a plecat spre casă, însoţit o bucată de drum de acesta din urmă, dar pe drum s-a răzgândit şi s-a îndreptat spre locuinţa unchiului său, M.I., de unde a luat un „baltag" şi s-a întors spre bar, cu intenţia de a se răzbuna pe N.I. Între timp, partea vătămată însoţită de către F.G. şi F.M. I-au urmărit o bucată de drum pe inculpat, dar, întrucât nu l-au ajuns, au luat hotărârea de a se întoarce la bar.

La întoarcere, cei trei au fost ajunşi din urmă de inculpat, ce era înarmat cu baltagul luat de la locuinţa unchiului său, şi care i-a aplicat părţii vătămate N.I. o lovitură peste cap cu obiectul tăios menţionat. Imediat după aceea, partea vătămată a fugit spre bar, fiind urmată inculpat şi de martorii F.M. şi F.G.

Ajunsă la bar, partea vătămată s-a sprijinit de o balustradă aflată pe terasa barului, întrucât începuse să-i curgă sânge abundent de la leziunea cauzată.

Pe terasă au ieşit toţi tinerii din bar, iar numiţii S.I., F.M. şi l.B. au încercat să îl deposedeze pe inculpat de baltagul ce îl avea asupra sa, întrucât acesta intenţiona să continue agresiunea împotriva lui N.I.

Imediat, inculpatul a început să lovească în aer cu acel baltag, ameninţând verbal că cine se va apropia de el va fi omorât, dar imediat S.I., F.M. şi l.B. au reuşit să îl imobilizeze pe inculpat, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele şi l-au deposedat de baltag.

După ce inculpatul a fost deposedat de baltag, s-a ridicat de la pământ şi a plecat la locuinţa sa.

Partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Municipal Paşcani, apoi internată la Spitalul Clinic de Urgenţă Prof. dr. N.O. - laşi.

Potrivit concluziilor provizorii ale I.M.L. laşi, raport de constatare medico-legală nr. 3879/ 0F din 27 noiembrie 2007, partea vătămată N.I. a prezentat plagă crinio-cerebrală deschisă fronto-temporală stângă, fractură cominutivă fronto-temporală stângă, dilacerare temporară stângă care a necesitat intervenţie chirurgicală cu eschilectomie şi aspirarea focarului de dilacerare, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor - despicător (secure) şi pot data din 21 noiembrie 2007. S-a apreciat, prin acelaşi raport, că leziunile necesită 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei.

Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 475/ 0F din 9 ianuarie 2008, I.M.L. laşi a fost în măsură, după analizarea întregii documentaţii medicale, să emită următoarele concluzii definitive:

- partea vătămată N.I. prezintă un traumatism cranio-cerebral acut deschis, obiectivat prin plagă cranio - cerebrală fronto-temporală stângă cu fractură cominutivă fronto-temporală stângă, dilacerare temporară stângă pentru care s-a intervenit neurochirurgical, practicându-se eschilectomie şi aspirarea focarului de dilacerare, complicat în evoluţie cu meningită şi empidem pleural drept;

Leziunile au putut fi produse prin lovire activă cu corp tăietor - despicător (posibil secure) şi pot data din 21 noiembrie 2007.

Leziunile necesită 80 - 90 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, din momentul producerii lor şi au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa, şi lipsa de substanţă osoasă îi conferă sus-numitului o infirmitate fizică permanentă cu invaliditate (scăderea capacităţii de muncă), în procent de 25 % (art. 5 conform baremului A.).

Partea vătămată N.I. nu a putut fi audiată în faza de urmărire penală datorită stării fizice în care se afla.

La termenul din data de 25 februarie 2008 s-a încercat audierea părţii vătămate, însă nu s-a putut comunica cu aceasta pentru a-i fi luată o declaraţie detaliată cu privire situaţia de fapt, întrucât, în urma traumatismului, a rămas cu o deficienţă de vorbire, care a făcut imposibilă comunicarea cu instanţa.

Totuşi, partea vătămată N.I. a reuşit să declare instanţei că se constituie parte civilă cu suma de 12.500 lei Ron, din care 2500 lei Ron cu titlu de daune materiale şi 10.000 lei, cu titlu de daune morale.

În cauză s-au constituit părţi civile şi Serviciul de Ambulanţă cu suma de 524 lei, reprezentând contravaloarea transportului părţii vătămate, precum şi Spitalul Municipal Paşcani şi Spitalul Clinic de Urgenţe Prof. Dr. N.O. laşi, cu sumele de 170,99 şi respectiv 9218,26 lei Ron, reprezentând cheltuielile de spitalizare a aceleaşi părţi vătămate.

Inculpatul O.C.l., fiind audiat în ambele faze procesuale, a avut o poziţie procesuală corespunzătoare, recunoscând şi regretând comiterea faptei. Acesta a relatat în detaliu desfăşurarea evenimentelor şi a motivat gestul de faptul că se afla în stare de ebrietate şi a fost provocat de către partea vătămată şi prietenii acestuia, care l-au urmărit.

Inculpatul a mai precizat că, înainte de lovi partea vătămată cu baltagul a fost lovit de către unul dintre prietenii acesteia cu un cuţit în zona fesei stângi, invocând în dovedirea acestor susţineri concluziile raportul de constatare medico-legală nr. 4008/ 0F din 13 decembrie 2007 întocmit de I.M.L. laşi, potrivit cărora a prezentat o plagă tăiată, hematom palpebral stâng şi comoţie cerebrală, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor - înţepător (posibil cuţit) şi mijloace sau corpuri contondente, putând data din 21 noiembrie 2007 şi necesitând 12 - 14 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Acest aspect de fapt invocat de către inculpat, a fost verificat de către instanţă prin audierea martorilor oculari, martori care nu au confirmat aceste susţineri, fiind dovedit, în schimb, faptul că inculpatul a fost agresat de către F.M., S.I. şi l.B. cu ocazia deposedării de baltag.

Referitor la pretenţii civile solicitate de către partea vătămată, inculpatul a declarat că este de acord să o despăgubească doar cu suma de 2500 lei Ron, reprezentând daune materiale

Trebuie precizat şi faptul că în cauză a fost efectuată şi o expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. 10849 din 13 decembrie 2007 de către I.M.L. laşi, prin care s-a concluzionat că, la data comiterii faptei, a prezentat o reacţie impulsivă la provocare, agravată la consum etanolic, pe fond de deficienţă mintală uşoară (Ql - 63-65), fapta fiind comisă cu diminuarea discernământului critic.

În cauză nu s-a dispus introducerea în cauză a ocrotitorilor legali în calitate de părţi responsabile civilmente, întrucât, după data decesului mamei minorului, nu s-a dispus instituirea unei tutele, nefiind sesizate, potrivit adresei D.G.A.S.P.C. laşi de la dosar fond, autorităţile în acest sens, iar după comiterea faptei, acesta la scurt timp a împlinit 18 ani, timp insuficient pentru a se întreprinde demersurile legale în sensul anterior precizat.

Situaţia de fapt astfel cum a fost prezentată este dovedită de următoarele mijloace procesul verbal de sesizare din oficiu a săvârşirii infracţiunii, dosar urm. pen.;

- procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto - dosar urmărire penală, procesul-verbal de ridicare a corpului contondent folosit de către inculpat la săvârşirea infracţiunii - dosar urm. pen.;

- acte medicale privind pe partea vătămată N.l.;

- rapoartele de constatare medico-legală atât părţi vătămate N.I. cât şi a inculpatului O.C.I. - dosar urm. pen.,

- raportul de expertiză medico-legală a părţi vătămate N.I. - dosar urm. pen.;

- raportul de expertiză medico-legală psihiatrică cu nr. 10849 din 13 decembrie 2007 privindu-l pe inculpat;

- declaraţiile martorilor oculari C.C., l.B., F.G., N.C.L., S.I.C., S.C.G. şi F.M., date în ambele faze procesuale, precum şi declaraţiile inculpatului date pe tot parcursul procesului penal.

În drept: fapta inculpatului minor O.C.I., care în noaptea de 21 noiembrie 2007, în loc public, cu un corp contondent a lovit partea vătămată N.I., cauzându-i leziuni ce au necesitat 80 - 90 zile îngrijiri medicale, şi care i-a pus viaţa în pericol, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., având în vedere starea de minorat a inculpatului de la momentul comiterii infracţiunii.

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul concret de pericol social conturat de modalităţile şi împrejurările comiterii faptei, respectiv într-un loc public, prin folosirea unui obiect tăietor înţepător, de natura importantă a relaţiilor sociale încălcate, şi nu în ultimul rând de urmările importante produse, partea vătămată a necesitat 80 - 90 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor, iar lipsa de substanţă osoasă îi conferă o infirmitate fizică permanentă cu invaliditate (scăderea capacităţii de muncă), în procent de 25 %, precum şi persoana inculpatului care este infractor primar, este neşcolarizat, cu un intelect redus şi, potrivit caracterizări lor depuse la dosar, a avut o atitudine corespunzătoare în societate înainte de comiterea faptei, muncind pentru câştigarea existenţei pe la săteni, fiind liniştit şi neavând conflicte sau alte probleme cu membrii comunităţii, drept pentru care instanţa a dat eficienţă dispoziţiile art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului tribunalul a reţinut şi concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, potrivit cărora fapta a constituit o reacţie impulsivă la provocare, agravată la consum etanolic, pe fond de deficienţă mintală uşoară (Ql - 63-65), fiind comisă cu diminuarea discernământului critic.

Totodată, instanţa a avut în vedere şi concluziile referatului de evaluare psiho - socială întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi, potrivit cărora minorul necesită o intervenţie specializată, complexă axată pe:

- diagnosticarea psihiatrică şi tratament corespunzător în vedere îmbunătăţirii stării sale psihice;

- includerea într-un program de control a agresivităţii şi de reducere a riscului de auto vătămare;

- conştientizarea cu privire la consecinţele agresivităţi, cu accent pe dezvoltarea empatiei faţă de victimele actelor de violenţă şi susţinerea implicării în activităţi lucrative, care să-i confere un sentiment de utilitate.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat instanţei să reţină în sarcina sa starea de provocare, întrucât unul dintre prietenii părţii vătămate l-ar fi tăiat cu un cuţit.

Dar, aşa cum s-a arătat la prezentarea situaţiei de fapt şi, ulterior, la analiza materialului probator administrat în cauză, împrejurările învederate de către inculpat nu au fost dovedite în cauză. Martorii F.G. şi F.M., ce o însoţeau pe partea vătămată când a fost lovită, au negat faptul că au avut vreo altercaţie fizică cu inculpatul în acel moment, declarând că inculpatul a venit din spatele lor şi, prin surprindere, a lovit partea vătămată cu baltagul. Ulterior, lovirii părţii vătămate cu baltagul, inculpatul a fost agresat de tinerii strânşi în faţa barului din comună care au încercat să-i ia obiectul tăios din mână, a se vedea în acest sens declaraţiile martorilor S.I., F.M. şi l.B., ultimul reuşind să smulgă din mâna inculpatului baltagul. De altfel, aceşti trei martorii au şi fost cercetaţi în cauză pentru săvârşirea infracţiunii de „lovire şi alte violenţe" împotriva inculpatului, dispunându-se prin rechizitoriu neînceperea urmăriri penale, întrucât s-au aflat în legitimă apărare.

Nu se poate reţine că inculpatul a fost provocat prin acţiunile părţii vătămate din bar, la începutul incidentului, întrucât partea vătămată din greşeală a stropit cu bere la deschiderea unei sticle pe inculpat, acesta din urmă, potrivit martorilor oculari fiind cel care, pe fondul stării de ebrietate în care se afla, a provocat scandal, determinând scoaterea sa din bar.

În ceea ce priveşte lovirea părţii vătămate, se constată că aceasta a fost premeditată, ţinând cont că inculpatul s-a înarmat în acest scop, şi s-a întors spre bar unde a avut prima altercaţie cu partea vătămată. Este adevărat, că pe fondul unei deficienţe mintale uşoare, ce a fost agravată de starea de ebrietate, inculpatul a reacţionat impulsiv la incidentul din bar, dar nu sunt întrunite, în acest caz, condiţiile provocării aşa cum sunt definite de legea penală, mai exact de art. 73 lit. b) C. pen. Faţă de cele arătate, instanţa a constatat că reeducarea, reinserţia socială a inculpatului minor nu poate avea loc decât prin stabilirea şi, ulterior, aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare efectivă în regim de detenţie, dozată în funcţie de circumstanţele reale şi personale menţionate sub minimul special al pedepsei, ca urmare a reţinerii dispoziţiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzută de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Referitor la măsura preventivă a arestării inculpatului, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, ci dimpotrivă ele subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia.

În baza dispoziţiile art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială, în folosul statului, de la inculpat a unui baltag, ce se află în prezent, în custodia Postului de Poliţie Stolniceni-Prăjescu, potrivit procesului-verbal din 22 noiembrie 2007, aflat la dosar urm. penală.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că inculpatul, prin declaraţia dată în faţa instanţei, a achiesat la plata despăgubirilor materiale în sumă de 2500 lei solicitate de către partea civilă N.I., drept pentru care instanţa a analizat doar cererea acestei părţi civile de acordare a daunelor morale în sumă de 10.000 lei Ron.

Astfel, în cazul lezării relaţiilor sociale referitoare la dreptul la integritate corporală şi sănătate, în timp ce prejudiciul patrimonial poate fi determinat şi imediat evaluat, constând în cheltuielile aferente serviciilor medicale precum şi medicaţiei necesară vindecării, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferinţa pricinuită prin acţiunile fizice violente exercitate asupra sa. Astfel, este de reţinut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. în acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţii civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părţii civile.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală partea vătămată N.I. a prezentat un traumatism cranio - cerebral acut deschis, s-a impus intervenţie neurochirurgicală, leziunile au necesitat un număr important de necesită 80 - 90 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa, şi cel mai important partea vătămată a rămas cu o infirmitate fizică permanentă cu invaliditate (scăderea capacităţii de muncă), în procent de 25 %.

Faţă de cele arătate, tribunalul a constatat că, în cauză, există un minim de argumente şi indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin atingerea adusă integrităţii corporale, de natură a duce la o evaluare echitabilă a despăgubiri lor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.

Sunt evidente consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic, dată fiind vârsta tânără a acesteia, 22 de ani, leziunile ce i-au fost provocate, faptul că acesta a trebuit să suporte o intervenţie chirurgicală şi un regim spitalicesc timp de 40 de zile, şi, nu în cele din urmă, dată fiind infirmitatea permanentă cu invaliditate, cu repercusiuni de netăgăduit pe planul vieţii sociale şi familiale al părţii civile.

În consecinţă, tribunalul a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului, suma globală de 2500 lei acordată părţii civile, cu titlu de daune morale, este necesară şi echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

Cum, în sarcina inculpatului a fost reţinută săvârşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii şi în sarcina unităţilor spitaliceşti, instanţa a dispus, în baza dispoziţiile art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., şi obligarea acestuia şi la plata sumelor solicitate de către Serviciul de Ambulanţă laşi, Spitalul Clinic de Urgenţe Prof. Dr. N.O. laşi şi de către Spitalul Municipal Paşcani.

Inculpatul a fost obligat şi la plata cheltuielilor avansate de către stat, în temeiul dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentinţa penală a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi şi de inculpatul O.C.I. pentru motive de netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi a criticat hotărârea primei instanţe prin prisma cuantumului deosebit de redus al pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă ce nu poate să-şi atingă scopul astfel cum este definit potrivit art. 52 C. pen.

S-a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod netemeinic în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., lipsa antecedentelor penale, atitudinea corespunzătoare în societate înainte de comiterea faptei, gradul de instruire, cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special, reţinerea acestor circumstanţe nefiind compatibilă cu condiţiile concrete de săvârşire a faptei, modalitatea deosebit de violentă de agresare a victimei, lovirea cu un baltag în zone vitale ale corpului, şi consecinţele produse.

Criticile formulate de inculpat vizează modul deficitar de individualizare a pedepsei prin ignorarea circumstanţelor personale, evoluţie comportamentală firească până în momentul săvârşirii faptei, lipsa de instruire, capacitate intelectuală redusă -, şi aplicarea unei pedepse excesive.

Prin Decizia penală nr. 28/ M.F din 02 octombrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia pentru cauze cu minori şi familie, au fost respinse, ca nefondate, ambele apeluri declarate în cauză.

S-a dedus prevenţia la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reţinut că instanţa de fond, printr-o atentă administrare a probelor, a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise.

În contextul împrejurărilor concrete în care s-a comis fapta, în mod corect şi în deplină concordanţă cu materialul probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)

Este în mod cert stabilit faptul că în noaptea de 21 noiembrie 2007 pe fondul consumului de alcool, în urma unei altercaţii la barul din comună, inculpatul a reacţionat impulsiv, lovind partea vătămată N.I. cu un baltag, cauzându-i un traumatism cranio - cerebral acut deschis, obiectivat prin plagă cranio - cerebrală fronto - temporală stângă cu fractură cominutivă fronto - temporală stângă, dilacerare temporară stângă pentru, care s-a intervenit neurochirurgical, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80 - 90 de zile de îngrijiri medicale, din momentul producerii lor şi au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa.

La stabilirea tratamentului sancţionator pentru comiterea infracţiunii reţinute, instanţa de fond a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de gradul de pericol social în concret al faptei săvârşite, împrejurările în care a fost comisă şi urmările produse, valorile sociale lezate, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, atitudinea acestuia faţă de fapta comisă, posibilităţile reale de reeducare şi reinserţie socială.

În mod judicios prima instanţă a apreciat ca având caracter atenuant împrejurarea că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, cu o bună conduită anterior săvârşirii faptei, precum şi comportarea acestuia pe parcursul procesului penal.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, minor neşcolarizat, cu un intelect redus, prestând diverse activităţi pe la săteni pentru a-şi asigura existenţa fără a crea conflicte cu membrii comunităţii, tribunalul a reţinut şi concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică potrivit cărora fapta a constituit o reacţie impulsivă la provocare, agravată la consum etanolic, pe fond de deficienţă mintală uşoară (QI-63-65), fiind comisă cu diminuarea discernământului critic.

Totodată, prima instanţă a avut în vedere şi perspectivele de reintegrare în societate ale inculpatului conform referatului de evaluare întocmit de S.P. de pe lângă Tribunalul laşi, care prevede necesitatea unei intervenţii specializate, complexe, axată pe diagnosticarea psihiatrică şi tratament corespunzător, includerea într-un program de control a agresivităţii, conştientizarea cu privire la consecinţele agresivităţii şi susţinerea implicării în activităţi lucrative care să îi confere un sentiment de utilitate.

În concluzie, în mod temeinic s-a redus pedeapsa sub minimul prevăzut de lege. Însă nu se poate admite ca aceleaşi circumstanţe atenuante să conducă instanţa de apel spre o aplicare mai largă a efectelor lor în condiţiile în care faţă de judecata desfăşurată în prima instanţă, în apel nu au apărut elemente noi care să conducă la o asemenea concluzie.

Nu se poate face abstracţie de împrejurările concrete în care infracţiunea a fost comisă şi de urmările produse, astfel încât să se ajungă la o diminuare ce nu are acoperire în realitate a gradului concret de pericol social al faptei săvârşite.

Cum, pedeapsa trebuie să fie în acelaşi timp atât o măsură de constrângere, cât şi un mijloc de reeducare a inculpatului, în speţă, scopul prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin aplicarea unei pedepse în cuantumul stabilit de prima instanţă, de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, fără a se impune o reducere sau o agravare a răspunderii penale.

În acest context, instanţa de fond a avut în vedere posibilităţile reale de reeducare şi reinserţie socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relaţiilor sociale ocrotite de lege, astfel încât, raportat acestor împrejurări s-a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, criticile formulate sub acest aspect atât de parchet, cât şi de inculpat, nefiind fondate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, invocând cazul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cu motivarea că afecţiunile deosebit de severe create prin acţiunea violentă manifestată de către inculpat asupra sănătăţii şi integrităţii părţii vătămate nu justifică clemenţa instanţelor de fond şi apel, care au reţinut în favoarea inculpatului largi circumstanţe atenuante.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal. de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În speţă, inculpatul O.C.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea în stare de minoritate a unei infracţiuni de omor calificat sub forma tentativei prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), ceea ce înseamnă că pedeapsa ce urma a fi aplicată inculpatului, în ipoteza stabilirii vinovăţiei acestuia se situa între 3 ani şi 9 luni şi 6 ani şi 3 luni, ca efect al aplicării succesive a art. 109 alin. (1) şi art. 21 alin. (2) C. pen.

Prima instanţă a aplicat însă inculpatului o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni, situată sub minimul special sus-menţionat, reţinând suplimentar în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Criticând cuantumul pedepsei stabilite de prima instanţă şi validate implicit de instanţa de apel, Parchetul pune practic în discuţie circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului, singurele care puteau conduce la o pedeapsă orientată obligatoriu sub minimul special.

În acest context, Curtea constată atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar au evaluat corespunzător circumstanţele personale ale inculpatului, reţinând nu doar împrejurarea că acesta este la primul conflict cu legea penală, ci şi concluziile referatului de evaluare întocmit de S.P. de pe lângă Tribunalul laşi, precum şi cele ale raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de medicină legală laşi.

A rezultat astfel că inculpatul a avut discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat. în condiţiile în care are o uşoară deficienţă mintală, ceea ce justifică neşcolarizarea sa şi nivelul scăzut de educaţie (nu ştie să scrie şi să citească).

De asemenea, mediul familial al inculpatului a fost dezorganizat prin decesul prematur al mamei sale în condiţiile în care tatăl i-a părăsit pe inculpat şi cei doi fraţi ai săi cu mulţi ani în urmă, situaţie în care de creşterea şi educarea sa se ocupa la data comiterii faptei o mătuşă.

Pe de altă parte, din caracterizarea întocmită de primăria localităţii în care inculpatul domiciliază, rezultă că de la data decesului mamei inculpatul a încercat să-şi câştige existenţa singur, muncind pe la diferiţi oameni din sat pentru sume modeste, chiar şi pentru alimente; nu a avut conflicte cu vecinii, cu persoanele din sat ori cu fraţii săi, fiind un tânăr liniştit şi muncitor.

Problemele de ordin psihiatric ca şi carenţele afective şi educaţionale justifică impulsurile agresive ale inculpatului, făcând necesară pe viitor mai degrabă o intervenţie specializată, complexă în direcţiile menţionate în concluziile referatului de evaluare (şi avute în vedere de instanţa de apel în motivarea soluţiei adoptate) decât o privare de libertate de lungă durată, cu influenţe decisive în reintegrarea în societate a inculpatului.

Fără îndoială că fapta pentru care inculpatul este cercetat are un grad ridicat de pericol social, cu urmări dintre cele mai grave, însă pe de altă parte nu se poate face abstracţie de scopul general al pedepsei (reeducarea condamnatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni) şi de posibilităţile mai mari de atingere a acestuia în situaţia în care, cum este şi cazul în speţă, inculpatul era minor la data săvârşirii faptei, aflat încă într-un proces de dezvoltare intelectuală şi morală, pe fondul unor probleme preexistente sau survenite ce ţin de starea sa de sănătate psihică sau de ordin familial.

Prin urmare, Curtea apreciază ca fiind justificate circumstanţele atenuante judiciare reţinute în favoarea inculpatului, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special, sens în care recursul parchetului este neîntemeiat şi urmează a fi respins, cu deducerea prevenţiei la zi, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, împotriva deciziei penale nr. 28/ M.F. din 02 octombrie 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia pentru cauze cu minori şi familie, privind pe inculpatul O.C.I.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 06 decembrie 2007 la 10 decembrie 2008.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 3082/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215...  ICCJ. Decizia nr. 137/2008. Penal. Menţinere măsură de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4094/2008. Penal