ICCJ. Decizia nr. 1497/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 1497/2008
Dosar nr. 2826/107/2007
Şedinţa publică din 23 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 336 din 5 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 2826/107/2007, a fost condamnat inculpatul M.C.l., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
A mai fost condamnat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de cultivare şi deţinere a drogurilor de mare risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., iar în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe o durată de 5 ani, termen de încercare.
S-a atras inculpatului atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 alin. (2) C. pen., s-a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de probaţiune al Tribunalului Cluj şi în temeiul art. 863 alin. (1) C. pen., au fost stabilite măsurile de supraveghere pentru inculpat.
În temeiul art. 17 alin. (1) şi (2) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul M.C.l. suma de 300 lei.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii M.G.M., L.L.V. şi C.A.V.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut în fapt cu privire la inculpatul M.C.l. că, acest inculpat după ce prin rechizitoriul din 6 octombrie 2005 al D.I.I.C.O.T. – B.T. Bistriţa, a fost scos de sub urmărire penală pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen., a intrat din nou într-un anturaj format din persoane care se ocupă cu consumul şi traficul de droguri.
Astfel, în data de 3 martie 2007, inculpatul l.G. s-a întâlnit cu inculpatul M.C.l., în apropierea Catedralei Catolice din Cluj Napoca, de la care a cumpărat cantitatea de 3 - 4 gr. haşiş cu suma de 300 lei. O parte din cantitatea de haşiş cumpărată a fost vândută de inculpatul l.G. investigatorului sub acoperire şi colaboratorului său, cunoscuţi sub numele de L. şi S.
S-a mai reţinut că în perioada Sărbătorilor de Paşti în anul 2007, inculpatul l.G. a primit de la prietenul său Ş.A. cantitatea de 10 gr. haşiş, pe care acesta, la rândul său o primise printr-un serviciu de curierat de la prietenul său C.V.A., rezident în Spania. Această cantitate de haşiş a fost împărţită între Ş.A., l.G. şi M.C.l., care au folosit-o la confecţionarea câtorva ţigări pe care le-au fumat.
Tot în vederea consumului propriu, inculpaţii l.G. şi M.C.l. au cultivat împreună în raza localităţii Vad, pe malul râului Someş, în locul numit „R." mai multe seminţe de cânepă, aparţinând genului cannabis, care în inflorescenţă la maturitate conţin tetrahidrocanabirol T.H.C., substanţă cuprinsă în tabelul anexă III din Legea nr. 143/2000, completată prin Legea nr. 522/2004. Organele de poliţie au găsit această cultură de cânepă, urmare a indicaţiilor inculpatului l.G., fiind identificate 51 plante din genul cannabis, având 20 – 30 cm. înălţime, care nu erau ajunse la maturitate la acel moment.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.C.l., pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că nu se face vinovat de distribuirea vânzarea şi consumul de droguri.
Prin Decizia penală nr. 12/ A din 24 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului care, a fost obligat la 530 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul M.C.l. În motivele sale de recurs inculpatul a solicitat, casarea primelor două hotărâri şi achitarea sa pentru ambele infracţiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât nu există dovezi certe că el a comis cele două infracţiuni. A mai susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului este foarte mare în raport cu pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi din dosar.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de recurs formulate de inculpat care vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului M.C.l. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Pe baza probelor administrate în cauză, primele instanţe au stabilit în mod corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Astfel, existenţa faptei de vânzare de droguri comisă la data de 3 martie 2007, a fost probată nu numai prin declaraţia inculpatului l.G., dar şi prin declaraţiile investigatorului sub acoperire care l-a recunoscut pe inculpatul M.C.l. în persoana vânzătorului de droguri, de la care, l.G. a cumpărat la această dată cantitatea de 3 - 4 gr. Haşiş, şi prin procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice ale inculpatului l.G.
Existenţa faptei de deţinere de droguri în vederea consumului propriu şi înfiinţarea unei culturi de cannabis a fost dovedită cu declaraţiile inculpatului l.G. care atât în faza de urmărire penală cât şi în declaraţia dată la instanţa de fond a explicat cum a primit de la inculpatul Ş.A. cantitatea de 10 gr. haşiş din care a făcut ţigări pe care Ie-a fumat împreună cu Ş.A. şi vărul său inculpatul M.C.I., iar el şi M.C.I. au mai păstrat câte o ţigară pe care au fumat-o mai târziu în timp ce se întorceau în localitatea Vlad. În legătură cu înfiinţarea culturii de cannabis inculpatul a arătat că seminţele au fost puse de el cu sapa, de faţă era şi inculpatul M.C.I. şi împreună le-au udat şi îngrijit.
Declaraţiile inculpatului l.G. se coroborează cu constatările consemnate în procesul verbal de cercetare la faţa locului, în locul numit „R.", unde a fost descoperită cultura de cannabis şi rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 381149 din 22 iunie 07 şi nr. 381148 din 22 iunie 07 din care reiese că plantele identificate în acest loc prezintă caracteristicile genului Cannabis.
Apărarea inculpatului M.C.I. potrivit căreia vinovăţia sa a fost stabilită numai pe baza declaraţiei inculpatului l.G. care a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, în sensul că nu a procurat droguri de la el, este nefondată.
Examinând declaraţia inculpatului l.G. se constată că la instanţă acesta a declarat că prin intermediul inculpatului M.C.I. pe care l-a întrebat de unde ar putea cumpăra droguri, s-a întâlnit cu o cunoştinţă a acestuia care i-a vândut 2 gr. haşiş. Declaraţia nu dovedeşte nevinovăţia inculpatului ci, implicarea inculpatului M.C.I. în traficul de droguri chiar dacă în această formă ne-am afla în prezenţa unei complicităţi. Însă, această declaraţie a inculpatului este nesinceră, este făcută în ideea de a-l ajuta pe inculpatul M.C.I. şi este contrazisă de declaraţia investigatorului sub acoperire care l-a recunoscut pe inculpatul M.C.l. în persoana celui care a vândut haşiş în data de 3 martie 2007.
În concluzie, primele instanţe au făcut o justă evaluare a probelor, pe baza cărora au stabilit corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, astfel că, nu se poate reţine existenţa vreunei erori de fapt iar, motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 invocat de recurent este nefondat.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului M.C.l., instanţa de recurs constată că acesta a fost just individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de gradul concret de pericol social al faptelor comise de inculpat, de limita de pedeapsă prevăzută de legea specială pentru aceste fapte şi de împrejurarea că inculpatul nu se află la prima faptă penală, acesta fiind scos de sub urmărire penală pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen., în anul 2005.
Este adevărat că pedepsele aplicate inculpaţilor l.G., L.L.V. şi C.A.V. prin aceeaşi sentinţă sunt mai reduse decât pedeapsa aplicată inculpatului recurent, însă pentru aceşti inculpaţi s-a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, beneficiind de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei iar la stabilirea modalităţi de executare în condiţiile art. 81 C. pen., s-a avut în vedere că aceştia au executat între o lună şi 3 luni în arest preventiv.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că Decizia recurată este temeinică şi legală sub toate aspectele invocate şi nefiind identificat nici un alt motiv de casare care ar fi putut fi invocat din oficiu, în baza art. 38515 pct. lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului M.C.l., ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.l. împotriva deciziei penale nr. 12/ A din 24 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1479/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1502/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
