ICCJ. Decizia nr. 1526/2008. Penal. Revocarea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.1526/2008
Dosar nr. 3260/1/2008
Şedinţa publică din 30 aprilie 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 559/33/2008, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 excepţie ridicată de inculpaţii HG şi L.V.
În baza art. 29 alin. (5) din legea nr. 47/1992 s-a dispus suspendarea judecării recursului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
S-a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât aceasta vizează calitatea procesuală a recurentului, iar în cazul admiterii acestei excepţii recursul ar fi inadmisibil.
Expunându-şi punctul de vedere cu privire la excepţia formulată, instanţa a apreciat că textul de lege invocat nu contravine prevederilor Constituţiei întrucât potrivit art. 129 din Legea fundamentală, Ministerul Public poate exercita căile de atac în condiţiile prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătoreşti, iar conform art. 3852 raportat la art. 362 C. proc. pen., calea de atac a recursului poate fi promovată de către procuror, fără ca legea să distingă între procurorul de şedinţă şi cel la urmărire penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs D.I.I.C.O.T – B.T. Maramureş, susţinându-se în esenţă, cu ocazia dezbaterilor, că excepţia de neconstituţionalitate invocată de către inculpaţi nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Examinând, în condiţiile art. 303 alin. (7) C. proc. pen., încheierea atacată, Curtea constată că recursul este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin încheierea de şedinţă din 26 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 3118/100/2007 s-au admis cererile formulate de inculpaţii HG şi L.V. şi s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 1451 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs D.I.I.C.O.T – B.T. Maramureş, ce face obiectul dosarului nr. 559/33/2008 al Curţii de Apel Cluj.
La termenul de judecată din 7 aprilie 2008,după formularea şi respingerea unei cereri de recuzare a completului de judecată, apărătorul inculpatului HG, susţinut de apărătorul inculpatului L.V., a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, întrucât „procurorul D.I.I.C.O.T., dacă nu a participat la judecata cauzei în fond, în condiţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004, nu poate exercita căile de atac".
După deliberare, instanţa de recurs a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de apărătorii celor doi inculpaţi, situaţie în care apărătorul inculpatului HG a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004.
Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 „procurorii parchetelor de pe lângă instanţele competente participă la judecarea oricărei cereri adresate instanţelor de judecată în cauzele de competenţa direcţiei, precum şi la judecarea în fond şi în căile de atac, în cauzele în care D.I.I.C.O.T. a sesizat instanţele de judecată, punând concluzii şi exercitând căile legale de atac, cu excepţia cazurilor în care procurorii D.I.I.C.O.T. încunoştinţează parchetul de pe lângă instanţa competentă şi instanţa că vor participa în mod direct".
Acest text de lege trebuie coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol potrivit căruia „D.I.I.C.O.T. exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile procedurale prevăzute de lege, în cauzele privind infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa sa", ceea ce înseamnă că procurorii Direcţiei participă la judecată şi exercită căile de atac prevăzute de lege în cauzele de competenta D.I.I.C.O.T.
Curtea reţine că pentru a fi admisibilă, o excepţie de neconstituţionalitate trebuie să privească o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă care are legătură cu soluţionarea cauzei, ceea ce înseamnă că soluţia ce urmează a fi dată în acea cauză depinde de textul a cărui neconstituţionalitate se invocă.
În speţă, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 nu are legătură cu soluţionarea cauzei cu care Curtea de Apel Cluj fusese investită, întrucât pe de o parte acesta nu face decât să legitimeze şi dreptul procurorilor din cadrul parchetelor obişnuite (de pe lângă instanţele competente) de a participa la judecata, respectiv de a exercita căile de atac în cauzele de competenţa D.I.I.C.O.T., reglementând din punct de vedere administrativ modul în care acestea vor avea loc (încunoştinţarea parchetului, respectiv a instanţei competente de către procurorii D.I.I.C.O.T., atunci când aceştia participă în mod direct la judecată).
Pe de altă parte, din încheiere rezultă că invocarea acestui text de lege a fost făcută de inculpaţi în sprijinul inadmisibilităţii recursului, excepţie asupra căreia instanţa se pronunţase deja, anterior invocării excepţiei de neconstituţionalitate, ceea ce înseamnă că acest text nu mai putea influenţa soluţia instanţei în sensul admisibilităţii sau nu a recursului.
Cu atât mai mult, textul invocat nu are legătura cu soluţionarea cauzei în măsura în care pune în discuţie participarea procurorilor D.I.I.C.O.T. la judecarea cauzelor de competenţa Direcţiei; soluţionarea cauzei, adică pronunţarea unei soluţii de admitere sau respingere a recursului, nu este influenţată de modul concret în care Ministerul Public a fost reprezentat la judecată (prin procuror D.I.I.C.O.T sau procuror de la un parchet obişnuit).
Prin urmare, nefiind îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea va admite recursul declarat în cauză, va casa încheierea recurată şi va respinge cererea inculpaţilor de sesizare a Curţii Constituţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.I.I.C.O.T. – S.T. Maramureş împotriva încheierii din 7 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 559/33/2008.
Casează încheierea recurată şi rejudecând:
Respinge cererea inculpaţilor HG şi L.V. de sesizare a Curţii Constituţionale, constatând că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 40 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1524/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 605/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
