ICCJ. Decizia nr. 1356/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr.1356/2008

Dosar nr. 1553/44/2007

Şedinţa publică din 11 aprilie 2008

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 592 din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul Ţ.B., prin avocaţi, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 99 şi urm C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicabilă art. 99 şi urm. C. pen.

A fost condamnat inculpatul Ţ.B., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 cu referire la art. 174alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 99 şi urm C. pen. (fapta din 15 martie 2007).

S-a făcut aplicabilă art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 160^h alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la 16 martie 2007 la zi.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul OGM., prin avocat, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicabilă art. 75 lit. c).C. pen.

A fost condamnat inculpatul OGM., la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64.lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicabilă art. 75 lit. c) C. pen. (fapta din 15 martie 2007).

S-a făcut aplicabilă art. 71 şi 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi 1000 alin. (2) şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii, minorul în solidar şi cu partea responsabilă civilmente Ţ.M. la plata sumei de 10.000 RON despăgubiri civile (daune morale) către partea civilă B.l.

Au fost respinse, ca nefondate, restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă B.l.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi 1000 alin. (2) şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii, minorul în solidar şi cu partea responsabilă civilmente Ţ.M. la plata sumei de 1670,05 RON despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Apostol Andrei-Galaţi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a cuţitului, respectiv a săbiei folosite la săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 191 alin. (1) – (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ţ.B. în solidar cu partea responsabilă civilmente Ţ.M. la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul OGM. la 800 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ţ.B. în solidar cu partea responsabilă civilmente Ţ.M. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către partea civilă B.l. iar pe inculpatul OGM. la 600 RON cheltuieli judiciare (onorariu avocat) către partea civilă.

S-a reţinut ca situaţie de fapt că, la data de 15 martie 2007, inculpaţii Ţ.B. şi OGM. se aflau în locuinţa acestuia din urmă împreună cu martorii R.B., C.G.A. şi M.E. zis „B.". Aici martorii şi inculpaţii au consumat bere iar la un moment dat inculpatul OGM. a observat, privind pe geamul de la balcon, că în faţa service-ului vechi, pe strada Brăilei, erau adunaţi câţiva băieţi, între care partea vătămată B.l. şi martorii D.M., H.C.l., l.G., L.B.A., P.G., T.C.l., S.M.M., G.B. Partea vătămată şi însoţitorii săi nu se cunoştea cu inculpaţii ori cu prietenii acestora şi nu avuseseră nici un conflict cu aceştia.

Inculpatul OGM., crezând că cei adunaţi în faţa service-ului vechi ar face parte din grupul lui „O.", persoane cu care anterior inculpatul Ţ.B. avusese un conflict, i-a propus acestuia din urmă să coboare din apartament şi să meargă să-i bată. Inculpatul Ţ.B. a fost de acord cu propunerea, iar martorii R.B., C.G.A. şi M.E. au fost de acord să-i însoţească. În acest sens, inculpatul Ţ.B. a luat un cuţit de bucătărie pe care l-a ascuns în mâneca hainei, inculpatul OGM. a luat o sabie cu teacă pe care, de asemenea, a ascuns-o în mâneca hainei, iar martorii R.B. şi M.E. au luat asupra lor câte o bâtă din lemn.

Primul care a ieşit din apartament şi s-a deplasat la lift a fost martorul C.G.A., urmat de martorul R.B., iar apoi inculpatul Ţ.B. ,martorul M.E. şi ultimul .inculpatul OGM. Ajunşi în scara blocului şi văzând că inculpatul Ţ.B. îşi aşează cuţitul sub mâneca hainei, prietenii săi i-au cerut să lase cuţitul, însă inculpatul Ie-a răspuns să-l lase în pace şi să meargă mai repede.

În faţa service-ului vechi aşteptau-în ideea de a merge să stea de vorbă cu un anume „E.", persoană care îl şicana continuu pe martorul L.B., partea vătămată şi martorii D.M., H.C.l., l.G., P.G., T.C.l., S.M.M. şi G.B. Aceştia nu se manifestau violent şi nu aveau asupra lor vreun obiect contondent. Primii care s-au apropiat de ei au fost cei doi inculpaţi şi martorul R.B. Inculpatul OGM. i-a întrebat pe partea vătămată şi pe însoţitorii acesteia pe cine aşteaptă şi dacă sunt de-ai lui „O." şi. fără să aştepte vreun răspuns, l-a lovit pe martorul S.M.M., urmare loviturii acesta căzând la pământ. În continuare, martorul S.M.M. a fost lovit şi de R.B. cu pumnul iar în momentul în care acesta din urmă a încercat să-l lovească şi cu bâta, martorul a reuşit să fugă în direcţia Spitalului Judeţean Galaţi, fiind urmat de martorul R.B.

În aceste împrejurări, partea vătămată şi martorii au fugit, partea vătămată îndreptându-se pe direcţia blocului; a încercat să traverseze străduţa perpendiculară pe strada Brăilei, deplasarea fiindu-i îngreunată de circulaţia din zonă.

Partea vătămată a fost prinsă şi imobilizată. În prima fază de inculpatul Ţ.B., iar apoi şi de inculpatul OGM. Locul în care a fost prinsă şi imobilizată a fost pe trotuarul din faţa magazinului de mobilă, lângă o maşină. Inculpatul Ţ.B. avea asupra sa cuţitul, iar inculpatul OGM. avea într-o mână sabia, iar în cealaltă mână teaca de la sabie. Ambii inculpaţi au început să o lovească pe partea vătămată, peste corp şi peste cap, precum şi cu cuţitul şi sabia în zona toracelui. În încercarea de a se apăra de aceste lovituri, partea vătămată a fost tăiată la degetul mijlociu de la mâna dreaptă şi la mâneca stângă a hainei.

Momentul în care inculpatul Ţ.B. a lovit cu cuţitul a fost surprins de martora F.D. care a arătat că nu a văzut decât o lovitură aplicată de acesta în partea stângă a toracelui. Realizând gravitatea agresiunii, martora şi alte femei din zonă au început să ţipe, motiv pentru care inculpaţii au fugit de partea vătămată. Inculpatul Ţ.B. a intrat în scara blocului, în ideea de a merge la etajul 10, a apartamentul inculpatului OGM. Acesta din urmă s-a deplasat în fugă la domiciliul martorului U.F., respectiv la blocul C10.

Aici, inculpatul OGM. a lăsat martorului sabia cu tot cu teacă, spunând că va veni ulterior şi o va ridica; inculpatul nu i-a făcut cunoscut martorului motivul pentru care-i solicita să păstreze sabia, însă martorul a putut observa că inculpatul era foarte agitat şi respira greu ca după alergare. De asemenea, inculpatul a lăsat la locuinţa martorului U.F. şi costumul de trening cu care fusese îmbrăcat la momentul comiterii faptei şi a cerut martorului cu împrumut alte haine, fără a-i spune motivul. Inculpatul OGM., realizând gravitatea faptei comise împreună cu inculpatul Ţ.B. şi apreciind că hainele sale ar putea purta urme de sânge, iar sabia ar putea fi găsită de organele de urmărire penală, a înţeles să le ascundă, lăsându-le la martorul U.F.

După ce partea vătămată a fost agresată, în modalitatea şi condiţiile mai sus arătate, aceasta a reuşit să se deplaseze din nou în faţa service-ului vechi, loc în care i s-a făcut rău şi a căzut. Aici şi-a ridicat hainele şi a văzut că este înjunghiat în partea dreaptă a toracelui. Cu ajutorul martorilor M.A. şi C.F., partea vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean Galaţi, unde s-a intervenit chirurgical.

Inculpaţii şi martorii R.B., M.E. şi C.G.A. s-au întâlnit apoi la locuinţa inculpatului OGM.; aici, inculpatul Ţ.B. a lăsat în zona chiuvetei cuţitul pe care l-a folosit la comiterea faptei. Cu acelaşi prilej, martorii l-au întrebat pe inculpatul Ţ.B. dacă a lovit cu cuţitul şi iniţial acesta a negat că ar fi făcut acest lucru, pentru ca ulterior să afirme că „nu au ce să-i facă pentru că nu are antecedente penale şi este minor". De asemenea, inculpatul OGM. a fost şi el întrebat dacă a lovit cu sabia, iar acesta a spus că a lovit cu muchia acestuia şi nu cu tăişul. A doua zi, inculpaţii şi martorii R.B., M.E. şi C.G.A. au fost depistaţi şi audiaţi în legătură cu cele întâmplate. De asemenea, s-a procedat la ridicarea de la locuinţa inculpatului OGM. a cuţitului de care s-a folosit inculpatul Ţ.B. la comiterea faptei. De asemenea, s-a procedat la ridicarea de la martorul U.F. a săbiei de care s-a folosit inculpatul OGM. la comiterea faptei.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a procedat la ridicarea hainelor cu care a fost îmbrăcată partea vătămată la momentul comiterii faptei, a unei perechi de adidaşi aparţinând inculpatului OGM. şi a unor urme de substanţă brun roşcată de pe trotuar din locul unde a căzut partea vătămată.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite cu declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor D.M., H.C., l.G., P.G., T.C., S.M. .G.B., U.F., M.A. F.D., C.l., C.F., C.G., R.B., M.E., cu rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică şi traseologică efectuate cu privire la obiectele de îmbrăcăminte încălţăminte şi cuţitului ridicate de la inculpaţi şi partea vătămată, precum şi cu concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit ca urmare a examinării părţii vătămate (potrivit cărora leziunile constatate pot proveni din data de 15 martie 2007 şi au pus în primejdie viaţa victimei).

În ce priveşte încadrarea juridică, s-a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că activitatea celor doi inculpaţi a fost conjugată, că au lovit concomitent, în aceeaşi zonă, respectiv în faţa magazinului de mobilă, în aceleaşi împrejurări şi în acelaşi timp, aceştia acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale comune, stabilită în timpul săvârşirii faptei.

Or, doctrina şi practica judiciară sunt constante în a aprecia că, în cazul săvârşirii faptei cu participaţie, dacă acţiunile participanţilor sunt conjugate, atât sub aspect rezolutiv, cât şi sub aspect material, având drept finalitate punerea în primejdie a vieţii persoanei agresate, există infracţiunea de tentativă la omor chiar şi atunci când numai acţiunea unuia dintre ei a produs această urmare.

Pe de altă parte, tentativa de omor există şi atunci când făptuitorul din eroare sau datorită unor împrejurări accidentale, şi-a îndreptat acţiunea împotriva unei alte persoane; în cauză, raportat la împrejurările comiterii faptei, la mijloacele folosite, la zona vizată şi ţinând cont de urmările produse, faptele inculpaţilor nu pot fi calificate decât ca fiind tentativă la infracţiunea de omor calificat.

Sub aspect subiectiv inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, respectiv au prevăzut rezultatul acţiunii lor şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat, având în vedere obiectul folosit, zonele corpului vizate, intensitatea şi numărul loviturilor aplicate, posibilitatea ca leziunile produse să-i pună în primejdie viaţa victimei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii Ţ.B. şi OGM.

Inculpatul Ţ.B. a criticat sentinţa sub trei aspecte: greşita încadrare juridică [(fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. În condiţiile în care inculpatul nu a urmărit nici un moment să pună în primejdie viaţa părţii vătămate)], judecarea cauzei cu lipsă de procedură în raport cu partea responsabilă civilmente Ţ.S. (care nu a fost citat nici în faza de urmărire penală şi nici la judecarea cauzei în fond) şi greşita individualizare a pedepsei [(fiind aplicabile circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., întrucât este necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta, a depus eforturi pentru acoperirea prejudiciului)].

Inculpatul OGM. a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei, întrucât a recunoscut şi regretat fapta, nu a acceptat ideea că aceasta va avea astfel de urmări, nu a folosit sabia.

Prin Decizia penală nr. 8/ A din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii Ţ.B. şi OGM.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi rejudecând:

Au fost reduse pedepsele principale aplicate inculpaţilor Ţ.B., respectiv OGM. la 3 ani şi 9 luni, respectiv 7 ani şi 6 luni închisoare.

S-a înlăturat dispoziţia de interzicere a dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Apostol Andrei-Galaţi a fost achitat integral de către partea responsabilă civilmente Ţ.M.

S-a constatat că în apel partea responsabilă civilmente a achitat părţii civile B.l. suma de 1000 lei, urmând ca inculpaţii, minorul în solidar şi cu partea responsabilă civilmente Ţ.M. să mai plătească suma de 9000 RON despăgubiri civile (daune morale) către partea civilă B.l.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus prevenţia la zi.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul OGM. a fost virat din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a constatat că prima instanţă, pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate în cauză, a reţinut în mod corect faptele săvârşite de cei doi inculpaţi cu vinovăţie şi a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, din declaraţiile părţii vătămate B.l., din procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului, din raportul de constatare medico-legală nr. 289/ E din 16 martie 2007,din declaraţiile celor 17 martori audiaţi în cauză, dar şi din declaraţiile inculpaţilor, rezultă cu certitudine că în ziua de 15 martie 2007, în loc public, în baza unei înţelegeri prealabile, printr-o acţiune conjugată, în acelaşi timp şi în acelaşi loc inculpaţii Ţ.B. şi OGM. au aplicat părţii vătămate B.l. în mod repetat, cu un cuţit şi o sabie, mai multe lovituri în zona toracelui, precum şi lovituri cu corpuri contondente-pumn, teacă de sabie, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus în primejdie viaţa, producerea rezultatului letal fiind împiedicată doar de intervenţia promptă şi calificată a medicilor de specialitate.

Este cert că, în condiţiile în care inculpaţii au acţionat în baza unei înţelegeri prealabile, s-au înarmat cu un cuţit şi o sabie, corpuri apte de a ucide, au urmărit-o pe partea vătămată şi printr-o acţiune conjugată i-au aplicat mai multe lovituri în zona toracică, zonă vitală a corpului, lovituri care au încetat ca urmare a ţipetelor martorilor care se aflau în zonă, inculpaţii chiar dacă nu au dorit rezultatul letal, l-au acceptat în mod conştient, ceea ce înseamnă că au acţionat cu intenţia de a ucide. Aşa fiind, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul Ţ.B. ,din infracţiunea de tentativă de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă, este nefondată.

În privinţa inculpatului OGM., deşi acesta nu a mai susţinut această apărare în apel, s-a constatat că în mod corect prima instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicabilă art. 75 lit. c) C. pen.

Apărarea inculpatului OGM. în sensul că el ar fi lovit-o doar cu pumnul pe partea vătămată, este infirmată de declaraţiile părţii vătămate care a susţinut în mod constant că a fost lovit concomitent cu pumnii şi cu cuţitele de două persoane, a descris cele două cuţite şi, mai mult, a recunoscut sabia folosită de inculpatul OGM., obiect pe care iniţial l-a denumit „şundă".

Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorei F.D., care s-a apropiat de locul faptei şi care-l cunoştea din vedere pe inculpat şi care a declarat că acţiunea celor doi tineri a fost conjugată şi că aceştia au lovit concomitent pe partea vătămată cu obiectele pe care le aveau asupra lor-cuţit şi sabie.

Dovada cea mai certă în sensul că inculpatul OGM. a lovit-o pe partea vătămată şi cu sabia o constituie raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică, din care rezultă cu certitudine că partea vătămată a prezentat patru plăgi înţepat-tăiate, două plăgi au fost create de cuţitul folosit de inculpatul Ţ.B. şi două plăgi au fost create de cuţitul de sabia folosită de inculpatul OGM.

În condiţiile în care cei doi inculpaţi au acţionat în baza unei înţelegeri prealabile iar loviturile au fost aplicate în acelaşi timp şi în acelaşi loc, sub aspectul încadrării juridice, nu are nicio relevanţă că numai una din plăgile produse au fost de natură să pună în primejdie viaţa părţii vătămate.

Faptul că judecarea cauzei în fond s-a făcut fără ca partea responsabilă civilmente Ţ.S. să fie citată, nu constituie o nulitate absolută dintre cele prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care să justifice desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei sper rejudecare la aceeaşi instanţă.

Încălcarea dispoziţiile art. 484 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora la judecarea cauzei având ca obiect o infracţiune săvârşită de un minor, se citează şi părinţii acestuia, este sancţionată cu nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce înseamnă că anularea actului se va dispune numai atunci când, din cauza acestei încălcări, s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod.

Deşi, în speţă instanţa de fond a procedat la judecare fără a-i fi citat pe tatăl inculpatului minor, nu s-a produs o vătămare care să justifice anularea actului. Din declaraţiile părţii responsabile civilmente Ţ.M. rezultă că soţul său a ştiut că fiul lor este arestat şi motivul pentru care este arestat dar acesta nu a fost preocupat în nici un fel de soarta inculpatului Ţ.B. şi nu l-a vizitat niciodată la locul de deţinere.

Din referatul de evaluare întocmit de S.P. din cadrul Tribunalului Galaţi, rezultă că relaţiile din familia Ţ. sunt tensionate din cauza soţului care consumă băuturi alcoolice, exercită acte de violenţă fizică şi verbală asupra membrilor familiei şi nu a fost preocupat de creşterea şi educarea copiilor. De asemenea, rezultă că în luna decembrie 2005, soţia a introdus acţiune de divorţ acţiune care a fost respinsă ca nesusţinută, deoarece soţia fiind internată în spital, nu s-a putut prezenta la proces.

Toate aspectele de mai sus, coroborate şi cu faptul că, deşi legal citată în apel, partea responsabilă civilmente Ţ.S. nu s-a prezentat în instanţă, dovedesc că prin necitarea acestuia, inculpatului minor nu i s-a produs nicio vătămare.

Mai mult, acest motiv de apel vizează faptul că prin necitarea părţii responsabile civilmente Ţ.S. acesta a fost lipsit de posibilitatea de a-şi formula o apărare corespunzătoare pe latura civilă, ori din hotărârea instanţei de fond rezultă că partea responsabilă civilmente Ţ.S. nu a fost obligată nici la despăgubiri civile şi nici la cheltuieli judiciare.

Se constată însă că partea responsabilă civilmente Ţ.M. a manifestat un interes deosebit faţă de soarta fiului său minor, dovadă că s-a prezentat la toate termenele de judecată. Aceasta, fiind oficiant în cadrul O.P. nr. 1 Galaţi, deşi are un venit de numai 500 lei/lună şi nu a beneficiat de nici un sprijin material şi financiar din partea soţului, a depus eforturi deosebite pentru a repara paguba, dovadă că în apel a achitat integral prejudiciul în sumă de 1670,05 lei cauzat părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Galaţi şi a achitat părţii civile B.l. suma de 1000 lei. Acest aspect este favorabil ambilor inculpaţi astfel că ambele apeluri urmează a fi admise.

Având în vedere că s-au făcut eforturi pentru repararea pagubei, ţinând cont de faptul că inculpaţii au recunoscut şi regretat faptele, că nu au antecedente penale şi pentru a da eficienţă admiterii apelurilor s-a constatat că se impune ca pedepsele celor doi inculpaţi să fie reduse până la minimul special prevăzut de lege.

Simplul fapt că s-au depus eforturi pentru repararea pagubei nu este suficient pentru reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. b) C. pen., deoarece recunoaşterea unor împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei care în această apreciere, trebuie să aibă în vedere pericolul social concret al faptei, modul şi împrejurările concrete în care faptele au fost săvârşite, precum şi toate elementele de apreciere privitoare la persoana infractorului.

În cauză, având în vedere că inculpaţii au acţionat în baza unei înţelegeri prealabile, că deşi li s-a cerut nu au renunţat la cuţit şi sabie, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, urmările produse şi care s-ar fi putut produce, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor care nu au dovedit că anterior au avut o bună conduită, iar recunoaşterea faptelor s-a făcut deoarece au fost puşi în faţa unor probe evidente, s-a constatat că inculpaţii nu pot beneficia de circumstanţele atenuante prevăzută de art. 74 C. pen.

S-a constatat că nu se justifică ca inculpaţilor să le fie interzise şi drepturile prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., deoarece pentru săvârşirea infracţiunii, aceştia nu s-au folosit de vreo funcţie sau de vreo profesie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul OGM. invocând cazul de casare prevăzută de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând redozarea pedepsei; în ultimul cuvânt, recurentul inculpat a arătat că se consideră nevinovat.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385⁹ pct. 14 şi 18 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti a fost corect perceput şi temeinic analizat de către instanţele de fond şi apel, care au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia ambilor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată.

Chiar dacă inculpatul OGM. a încercat să minimalizeze participaţia sa la comiterea faptei, implicarea acestuia în agresiunea exercitată asupra părţii vătămate, în modalitatea reţinută în hotărârile pronunţate în cauză, rezultă din coroborarea probelor administrate, astfel încât susţinerea inculpatului referitoare la nevinovăţia sa este neîntemeiată.

Este neîndoielnic faptul că ambii inculpaţi au exercitat violenţe repetate asupra părţii vătămate, vizând zone vitale, cu corpurile contondente pe care le aveau asupra lor, producându-i mai multe leziuni, dintre care, aşa cum a concluzionat şi raportul de constatare medico-legală, una a pus în primejdie viaţa victimei.

Împrejurarea că doar una dintre lovituri a produs rezultatul potenţial letal nu are relevanţă pentru reţinerea vinovăţiei ambilor inculpaţi sub aspectul săvârşirii tentativei la omor calificat. În condiţiile în care, aşa cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel, activitatea inculpaţilor a fost una conjugată, ambii urmărind (şi reuşind) să lovească victima în zone vitale, cu instrumente apte să producă moartea acesteia, ceea ce conturează atât din punct de vedere al laturii obiective, cât şi din cel al laturii subiective infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată şi, ulterior, condamnaţi.

În ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea constată că, urmare a deciziei instanţei de apel, inculpatul OGM. a fost condamnat la o pedeapsă egală cu minimul special, redus conform art. 21 C. pen., ceea ce înseamnă că o reindividualizare a acesteia, solicitată de inculpat ca şi motiv de recurs, ar echivala cu reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare în favoarea acestuia, singurele care ar putea determina coborârea pedepsei sub minimul special [(şi numai dacă s-ar da eficienţă acestora, în condiţiile în care este incidenţă şi agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.)].

Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, circumstanţele atenuante nu-şi găsesc aplicabilitate în cauză în condiţiile în care inculpatul nu şi-a asumat în mod neechivoc vinovăţia pentru infracţiunea săvârşită, nu a contribuit în vreun fel la acoperirea prejudiciilor cauzate părţilor civile şi nu a administrat probe concludente care să demonstreze conduita sa anterior comiterii faptei, independent de lipsa antecedentelor penale.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază criticile formulate de inculpat ca neîntemeiate şi urmează a respinge recursul acestuia, cu deducerea prevenţiei la zi şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul OGM. împotriva deciziei penale nr. 8 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze cu minori şi familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 martie 2007 la 11 aprilie 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 aprilie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 4161/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 1416/2008. Penal. Nerespectarea regimului... →

ICCJ. Decizia nr. 1356/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1356/2008. Penal