ICCJ. Decizia nr. 1787/2008. Penal87. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ87
Decizia nr.1787/2008
Dosar nr. 257/110/2008
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 82/ D din data de 12 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 257/110/2008, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 360/ D din 19 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1185/110/2007, formulată de condamnatul, revizuient R.D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 257/110/2008, condamnatul R.D. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 360/ D din 19 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău, cu motivarea că la decesul victimei R.V. au concurat unele afecţiuni grave ale acesteia, anterioare datei când se retine comiterea infracţiunii.
În susţinerea cererii de revizuire, condamnatul a prezentat o adeverinţă purtând titulatura „buletin de analize medicale radiologice", pe care a ataşat-o în copie, ce atestă că fracturile costale constatate la victimă datau din vara anului 2006, poziţia cadavrului nu reflecta o moarte violentă, arătând totodată că declaraţiile martorilor audiaţi sunt neconcludente şi că pedeapsa ce i s-a aplicat este prea mare în condiţiile în care nu a comis fapta cu premeditare şi cu obiect contondent, gen cuţit/topor.
Examinând actele şi lucrările din dosar, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 360/ D din 19 iulie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1185/110/2007 al Tribunalului Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului R.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., întrucât, în ziua de 30 ianuarie 2007, pe fondul consumului mare de alcool şi al unor discuţii contradictorii, inculpatul R.D. l-a lovit pe tatăl său R.V. în zona feţei, iar când acesta era căzut, l-a lovit şi cu picioarele de mai multe ori în zona toracelui, în urma loviturilor aplicate victima decedând.
Din raportul de constatare medico-legală nr. S19/15/A4/2007 emis de C.M.L. Oneşti a rezultat că moartea numitului R.V. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorie acută, instalată după multiple fracturi costale, ruptură de ficat şi hemoperitoneu, consecutive unui politraumatism prin agresiune. Leziunile de violenţă externe şi interne s-au produs prin loviri, comprimări repetate cu corpuri şi mijloace contondente.
Prin Decizia penală nr. 174 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat.
Prin referatul nr. 1069/111/6 din 14 ianuarie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, după finalizarea actelor de cercetare, s-a concluzionat că motivele invocate nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., pe calea revizuirii neputându-se obţine o prelungire a administrării probelor pentru fapte şi împrejurări lămurite deja de instanţă iar actul medical invocat de revizuient nu tinde la pronunţarea unei soluţii diametral opuse celei pronunţate.
Instanţa de fond investită cu soluţionarea cererii de revizuire a reţinut că, referitor la adeverinţa medicală depusă în copie de către revizuient, aceasta nu este ştampilată şi parafată de unitatea medicală ori de medic, situaţie în care acest înscris nu este veridic şi nu poate produce consecinţe juridice. Mai mult, analizându-se conţinutul acestui act s-a observat că afecţiunea prezentată, respectiv „fractură arc costal stâng posterior VIII, pe linia axială posterioară" este diferită şi fără legătură cu leziunile constatate în raportul de constatare medico-legală nr. S19/15/A4/2007 a S.M.L. Bacău, prin care s-au stabilit cauzele morţii, astfel că actul depus de revizuient nu are ca obiect un element de bază în soluţionarea procesului penal, datorită căruia să se ajungă la o soluţie diametral opusă decât cea pronunţată.
În legătură cu celelalte motive invocate, respectiv reaudierea de martori şi verificarea împrejurării că nu a premeditat fapta de lovire a victimei, s-a reţinut că nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., acestea puteau fi invocate ca motive în căile ordinare de atac.
B. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul, în memoriul depus ulterior solicitând să se aibă în vedere motivele invocate în cererea de revizuire, dar şi împrejurarea că în dosarul de fond nu a fost expertizat psihiatric, că nu a dat nicio declaraţie scrisă şi nu există în dosarul de fond declaraţii de martori care să stabilească în mod cert situaţia de fapt reală.
Prin Decizia penală nr. 49 din 18 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, s-a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că expresia „ fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei", la care se referă dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., semnifică existenţa unor întâmplări, situaţii, stări, care prin ele însele sau coroborate cu alte probe sunt de natură a stabili existenţa erorii judiciare şi a duce la o altă soluţionare a cauzei. Or, susţinerea revizuientului în sensul că tatăl său suferise anumite leziuni anterior comiterii infracţiunii, nu are relevanţă atâta vreme cât actul medical prezentat cu ocazia revizuirii atestă leziuni ce nu au legătură cu cele constatate pe cadavrul victimei.
C. Împotriva acestei decizii, condamnatul - revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă şi apel.
Examinând recursul declarat de condamnatul - revizuient prin prisma cazului de casare indicat, cel prevăzută de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict şi limitativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul şi persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
În cauză, instanţa de fond şi cea de apel au analizat susţinerile revizuientului susceptibile de a fi încadrate în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., constatând însă că aceste susţineri sunt nefondate şi apreciind, în mod corect, că motivele invocate de către revizuient constituie, în fapt, o critică a administrării şi soluţionării cauzei în fond, ceea ce nu poate constitui temei de revizuire şi că ceea ce poate face obiectul probaţiunii în cazul de revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) C. proc. pen., o constituie faptele probatorii noi, iar nu mijloacele de probă noi, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza. Pe de altă parte, în mod corect s-a apreciat că actul medical prezentat, ce atestă leziuni anterioare decesului, nu este de natură a schimba radical soluţia dispusă în cauză, atâta vreme cât actul medico-legal a descris leziuni traumatice poziţionate diferit.
Aşadar, cum aspectele invocate nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres şi limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului - condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prevăzută art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat R.D. împotriva deciziei penale nr. 49 din 18 martie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4083/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1820/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
