ICCJ. Decizia nr. 1904/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1904/2008
Dosar nr. 2944/1/2008
Şedinţa publică din 28 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 22 februarie 2008, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara SC E.T. SRL cu sediul în comuna Corbeni, judeţul Argeş, împotriva rezoluţiei nr. l43/P/2006 din 23 noiembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 27 iunie 2006, SC E.T. SRL prin administratorul E.I. a formulat plângere la organul de urmărire penală împotriva agent poliţie C.B., comisar şef poliţie P.C., ambii de la Serviciul circulaţie al Poliţiei mun. Curtea de Argeş şi P.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş.
În plângere s-a arătat că agentul de poliţie a încheiat la data de 2 iunie 2006 un proces verbal de contravenţie cu ocazia accidentului de circulaţie în care a fost implicat microbuzul SC E.T. SRL, condus de E.D., fratele administratorului firmei, prin care l-a sancţionat contravenţional pe conducătorul auto întrucât nu a prezentat dovada de asigurare a autovehiculului iar comisarul şef P.C. a refuzat să restituie certificatul de înmatriculare, deşi s-a făcut dovada plăţii poliţei de asigurare, şantajându-l prin condiţionare de retragerea unor sesizări.
La rândul lui, procurorul P.C. a dat soluţia de neurmărire faţă de poliţişti, favorizându-i.
Prin rezoluţia nr. l43/P/2006 din 23 noiembrie 2006 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.B., P.C.C. şi P.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 194 C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Procurorul a reţinut că cei doi poliţişti şi procurorul, reclamaţi, au acţionat în limitele atribuţiilor de serviciu.
Împotriva procesului verbal de sancţionare contravenţională şi a celorlalte măsuri luate cei nemulţumiţi au, potrivit legii, dreptul de a face plângere la organul competent.
Nu s-a constatat, arată procurorul, existenţa vreunor indicii sau probe de către poliţişti sau procuror a unor fapte cu intenţia de a vătăma interesele legale ale vreunei persoane sau de a favoriza vreun infractor, după cum nici date sau indicii ale infracţiunii de şantaj.
Plângerea împotriva acestei soluţii de neurmărire a fost respinsă prin rezoluţia nr. 7/II/2/2007 din 11 ianuarie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Pentru a respinge plângerea petiţionarei SC E.T. SRL, formulată conform art. 2781 C. proc. pen., la judecător împotriva rezoluţiei de neurmărire, instanţa a constatat, urmare analizei datelor cauzei, că atât procesul verbal de constatare şi aplicare a sancţiunii contravenţionale conducătorului auto E.D., cât şi măsura reţinerii şi nerestituirii certificatului de înmatriculare al autovehiculului, îşi au temeiul legal în prevederile HG nr. 85/2003, fiind stabilit şi prin actele judiciare efectuate în alt dosar penal (nr. 214/P/2006) că administratorul SC E.T. SRL efectuează prin firma sa transport călători fără a deţine toate licenţele.
În fine, s-a mai arătat că, potrivit legii, actele şi măsurile lucrătorilor de poliţie pot fi contestate ierarhic.
Hotărârea sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către petiţionara SC E.T. SRL, prin reprezentant E.I., nemotivat în scris şi nesusţinut oral, petiţionarul neprezentându-se la judecată.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor cauzei sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
În raport de obiectul plângerii petiţionarei, atât lucrătorii de poliţie cât şi procurorul au fost investiţi legal cu efectuarea constatărilor, luarea măsurilor şi soluţionarea cauzelor în care era interesat administratorul SC E.T. SRL.
Actele, măsurile şi soluţiile acestora sunt întemeiate pe dispoziţiile legii şi în măsura în care temeinicia ori este contestată, cel nemulţumit le poate ataca prin căile prevăzute tot de lege.
Faptele reţinute de poliţişti ca motiv al sancţionării contravenţionale au existat în realitate iar, interpretarea, diferită a naturii acestora de către petiţionar nu echivalează cu dovedirea abuzului sau şantajului din partea poliţiştilor.
Este neîndoielnic cum, de altfel, rezultă şi din susţinerile mai multor martori audiaţi în dosarul nr. 214/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, că administratorul E.l. se află într-o relaţie conflictuală continuă cu poliţiştii şi procurorul, urmare săvârşirii mai multor infracţiuni de nerespectarea regimului transportului rutier public, pentru care a şi fost trimis în judecată în mod repetat în anii 2005 - 2006.
Neconstatând existenţa vreunui motiv de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii atacate, recursul petiţionarei SC E.T. SRL urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara SC E.T. SRL împotriva sentinţei penale nr. 14 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1825/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1923/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
