ICCJ. Decizia nr. 1921/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1921/2008
Dosar nr. 22/59/2008
Şedinţa publică din 29 mai 2008
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35/ PI din 18 februarie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, plângerea petentului Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva rezoluţiei nr. 965/II/2/2007 şi a ordonanţei nr. 184/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În motivarea sentinţei se reţine că, din dosarul de urmărire penală că intimata V.N., în calitate de avocat a redactat actul intitulat „cesiunea de drept litigios", la data de 1 septembrie 2001, potrivit căruia numitul S.L. a cedat lui B.V.A.M., pentru suma de 5000 mărci germane, dreptul litigios constând în revendicarea imobilului situat în localitatea Ghiroc ce făcea obiectul dosarului execuţional nr. 800 din 10 august 2001, înaintat Biroului Executorului Judecătoresc P.H., conform Legii 10/2001.
Imobilul menţionat mai sus a fost proprietatea antecesorului cedentului S.L. care a fost preluat de statul român şi aflat în administrarea Ministerului de Interne şi care ulterior a făcut obiectul cererii de restituire, conform Legii nr. 10/2001 fiind formulată în acest sens o notificare de către cedent.
Ulterior, cesionarul, în baza actului de cesiune, întocmit de intimata V.N., a formulat o acţiune de restituire a imobilului întemeiată pe prevăzută Legii nr. 10/2001 ca urmare a dreptului dobândit prin actul de cesiune.
Având în vedere regimul juridic al imobilului revendicat se observă că petentul avea calitatea, în procesul civil, de unitate deţinătoare a imobilului astfel că el avea obligaţiile de a se conforma procedurilor de restituire a acestuia conform prevăzută Legii nr. 10/2001 fără a ţine seama dacă persoana care revendica imobilul era cedentul sau cesionarul.
Petentul împotriva sentinţei de mai sus, în termenul legal, a declarat recursul de faţă, nemulţumit fiind de, ignorarea actelor ce evidenţiază interesul său legitim în cauză şi care deşi recunoscut prin motivare, prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri e contrazis şi astfel se ajunge, a li se „respinge, ca nefondată, plângerea formulată pe art. 2781 C. proc. pen., împotriva actelor procurorului.
Recursul este fondat.
Curtea, reexaminând actele premergătoare şi probatoriul cauzei, în raport de critica formulată precum şi din oficiu, reţine că într-adevăr, între motivarea sau considerentele sentinţei penale nr. 35/ PI din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara şi dispozitivul acestei hotărâri, sunt contradicţii.
Astfel, dacă în cuprinsul motivării soluţiei date, se recunoaşte calitatea recurentului petent, de administrator al imobilului în litigiu, ca bun cedat, prin dispozitiv, „i se respinge plângerea ca nefondată".
Totodată, se mai susţine în contrazicere cu cele de mai sus în finalul hotărârii, că, „petentul nu are interes legitim nefiind în nici un mod afectat" şi hotărăşte: „respingerea plângerii ca nefondată".
Ca atare, ne aflăm în prezenţa cazului de casare prevăzută de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., condiţii în care recursul declarat, va fi admis, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., şi se va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea plângerii de către Curtea de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petiţionarul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative reprezentat prin D.G.J. împotriva sentinţei penale nr. 35/ PI din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează sentinţa penală atacată şi dispune rejudecarea plângerii de către Curtea de Apel Timişoara.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Respinge cererea intimaţilor de obligare a recurentului la plata către aceştia a cheltuielilor judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1889/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1932/2008. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
