ICCJ. Decizia nr. 1943/2008. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1943/2008
Dosar nr. 249/44/2008
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 59/ F din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul L.G. împotriva sentinţei nr. 85/ F din 26 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 2972/44/2006.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 20 lei.
Contestatorul L.G. s-a adresat instanţei de judecată cu o contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 85 din 26 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 2972/44/2006.
În susţinerea contestaţiei la executare petentul contestator a arătat că împotriva sa a fost emis un titlu executoriu cu privire la suma de 100 lei (din dosarul nr. 2972/44/2006), precum şi cu privire la suma de 100 lei (din dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) sume despre care nu a fost încunoştinţat.
În drept, petentul contestator şi-a întemeiat contestaţia la executare pe dispoziţiile art. 96 şi 97 C. proc. pen., şi art. 175 C. proc. civ.
Instanţa de fond a constatat că, în realitate, dispoziţiile legale care reglementează contestaţia la executare îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate în materie penală sunt cele prevăzute de art. 460 – art. 464 C. proc. pen.
Dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., prevăd în mod expres şi limitativ cazurile în care poate fi formulată contestaţia contra executării hotărârii penale:
- când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;
- când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare.
- când se iveşte vreo vătămare cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare;
- când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de atingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Motivele invocate de contestatorul L.G. nu se regăsesc în cazurile reglementate de prevederile art. 461 C. proc. pen.
Mai mult, susţinerile petentului contestator, în sensul că nu a avut cunoştinţă de dispoziţiile hotărârii penale împotriva căreia a formulat prezenta contestaţie la executare (respectiv sentinţa penală nr. 85 din 26 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, dosar nr. 2972/44/2006) nu au suport probator.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, sentinţa penală nr. 85 din 26 octombrie 2006 a fost comunicată petentului contestator la data de 30 octombrie 2006.
Împrejurarea că petentul contestator a avut cunoştinţă de această hotărârea rezultă şi din faptul că acesta a promovat calea de atac a recursului împotriva sentinţei penale nr. 85 din 26 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, în cauză pronunţându-se Decizia penală nr. 901 din 19 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Titlul executoriu emis în baza sentinţei penale nr. 85 din 26 octombrie 2006, în sensul obligării petentului contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat a fost legal întocmit.
Având în vedere aceste considerente, instanţa de fond a respins, ca nefondată, contestaţia la executare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul L.G., fără a arăta în scris sau oral motivele de casare.
Înalta Curte a verificat hotărârea atacată potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constatând următoarele.
Sentinţa penală nr. 59/ F din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi este legală şi temeinică.
Motivele invocate de contestatorul L.G. în cuprinsul contestaţiei la executare formulată împotriva sentinţei penale nr. 85/ F din 26 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi nu se regăsesc printre cele prevăzute limitativ şi expres de legiuitor în cuprinsul art. 461 C. proc. pen., care reglementează această instituţie juridică.
Dispoziţiile hotărârii contestate i-au fost cunoscute recurentului, sentinţă penală nr. 85/ F din 26 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi fiindu-i comunicată la data de 30 octombrie 2006 şi au făcut obiectul recursului promovat de acesta la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurs respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 901 din 19 februarie 2007.
Titlul executoriu întocmit în baza sentinţei împotriva căreia s-a formulat contestaţia la executare şi prin care contestatorul este obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat stabilite de instanţele de judecată este legal întocmit.
Reţinând că nu există niciun motiv care să poată determina casarea hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul L.G. împotriva sentinţei penale nr. 59/ F din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul contestator să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1932/2008. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1956/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
