ICCJ. Decizia nr. 1866/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1866/2008
Dosar nr. 4452/1/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 5943/62/2007, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus, în temeiul art. 3002 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul P.M.L.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, motiv pentru care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul P.M.L. solicitând judecarea sa în libertate în raport de împrejurarea că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând hotărârea atacată, sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia pronunţată în cauză fiind legală şi temeinică.
Din actele şi lucrările dosarului se reţine că recurentul inculpat a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. e) C. pen. şi art. 11 din Legea nr. 61/1991, reţinându-se în esenţă că, în data de 15 mai 2007, inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu un cuţit părţii vătămate V.N. producându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Prin sentinţa penală nr. 268/ S din 21 martie 2008, Tribunalul Braşov l-a condamnat pe inculpat, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel a formulat apel inculpatul P.M.L., fază procesuală în care, după cum s-a menţionat, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a menţinut starea de arest a acestuia, în temeiul art. 3002 C. proc. pen., cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziţii legale, instanţa este datoare să verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea în libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune menţinerea stării de arest.
În cauză, temeiul de drept în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a recurentului inculpat, la data de 5 iunie 2007, l-a constituit art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În mod corect, a reţinut instanţa de apel că şi în prezent se menţin temeiurile de fapt şi de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
Înalta Curte apreciază că aceste temeiuri continuă să existe având în vedere regimul sancţionator stabilit de lege pentru infracţiunile presupus săvârşite de recurent, pericolul concret pe care lăsarea în libertate a acestuia l-ar prezenta pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate pentru societatea civilă, pericol care rezultă din natura şi gravitatea faptelor, din modalitatea în care s-a reţinut că ar fi fost comise, precum şi din datele care caracterizează persoana inculpatului (acesta fiind cunoscut cu antecedente penale).
Nu în ultimul rând se constată că sunt îndeplinite şi cerinţele impuse de art. 143 C. proc. pen., în sensul existenţei şi a probelor de natură să contureze presupunerea săvârşirii faptelor de către inculpat, fapte pentru care a fost cercetat şi condamnat de primă instanţă.
Împrejurarea că în cauză a fost pronunţată împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare, hotărâre care nu este definitivă nu aduce atingere principiului prezumţiei de nevinovăţie, limitarea libertăţii persoanei, în speţă, încadrându-se în prevederile legale.
În consecinţă, în raport de pericolul social concret al faptelor presupus săvârşite de inculpat, Înalta Curte apreciază că se impune, în continuare, privarea de libertate a acestuia, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul formulat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.L. împotriva încheierii din 14 mai 2008, dată în dosarul nr. 5943/62/2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1863/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 188/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
