ICCJ. Decizia nr. 1932/2008. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1932/2008
Dosar nr. 3448/1/2008
Şedinţa publică din 30 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 15 din 31 ianuarie 2006 în dosarul nr. 214/2003 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti au fost condamnaţi inculpaţii căpitan (rez.) P.D., la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 cu aplicarea art. 33 şi 13 C. pen. şi G.I., la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 257 cu aplicarea art. 33 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi complicitate la aceasta; pentru ambii s-a făcut aplicarea art. 33 şi 34 C. pen., iar în temeiul art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere cu termenul de încercare calculat conform art. 8612 C. pen., şi cu respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 8613 C. pen.; s-a constatat că cei doi inculpaţi au fost arestaţi diferite perioade de timp şi s-au confiscat de la ambii sumele de bani obţinute nelegal.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul plutonier (rez.) D.I.A., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 cu aplicarea art. 33 şi 13 C. pen. şi, la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 cu aplicarea art. 33 şi 13 C. pen., dispunându-se să o execute pe cea mai grea; totodată, s-a revocat pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată anterior inculpatului; constatându-se că aceste două sancţiuni sunt concurente s-a dispus contopirea lor şi executarea celei mai grele; şi pentru acest inculpat s-a constatat că a fost arestat în diferite perioade de timp.
Inculpatul lt. colonel (rez.) M.I. a fost condamnat, la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 cu aplicarea art. 33 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); şi de la acest inculpat a fost confiscată suma de bani nelegal obţinută.
Inculpaţii căpitan (rez.) C.I., plutonier (rez.) N.C.C. şi O.C. au fost condamnaţi, la câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 cu aplicarea art. 33 şi 13 C. pen., dispunându-se pentru toţi trei suspendarea condiţionată a executării pedepsei; s-a constatat perioada de arestare preventivă a inculpatului C.I. şi au fost confiscate sumele de bani obţinute nelegal.
Şi inculpaţii sergent major (rez.) P.L., B.S., C.A. şi N.V.N. au fost condamnaţi prin aceeaşi sentinţă, la câte 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 cu aplicarea art. 33 şi 13 C. pen., dispunându-se suspendarea executării pedepselor; au fost confiscate şi de la ei sumele de bani obţinute nelegal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata D.D. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 cu aplicarea art. 33 şi 13 C. pen., constatându-se că a fost arestată în perioada 22 martie – 30 aprilie 1995.
În baza art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 348 alin. (2) teza a II–a C. proc. pen., au fost anulate ca false actele întocmite de inculpaţi.
În final, au fost obligaţi inculpaţii condamnaţi la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că începând cu anul 1990 a crescut comerţul cu autoturisme din import; în acest context a evoluat cuantumul taxelor vamale şi au apărut prevederi restrictive legate de înmatricularea maşinilor mai vechi de 8 ani de la data fabricaţiei. În vederea eludării normelor legale pentru introducerea în ţară în mod ilegal a unor astfel de autovehicule s-au constituit grupuri de persoane specializate în diferite etape. Astfel, pentru înmatricularea unor autoturisme fără plată aferentă a taxelor vamale, o parte dintre inculpaţi, ca funcţionari, au pretins şi primit bani care nu li se cuveneau, uneori pentru a îndeplini, alteori pentru a nu îndeplini acte privitoare la îndatoririle lor de serviciu, iar o altă parte a pretins şi primit bani, pentru ei sau pentru alţii, lăsând să se creadă că au o influenţă asupra unor funcţionari pentru a-i determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiunile lor de serviciu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A, secţia judiciară penală, susţinând că greşit a fost achitată inculpata D.D., că pentru inculpatul plutonier (rez.) D.I.A. au fost încălcate dispoziţiile art. 36 C. pen., şi nu au fost respectate dispoziţiile art. 254 alin. (3) şi art. 257 alin. (2) C. pen., că în raport de G.I. s-au încălcat dispoziţiile art. 865 C. pen., şi că au fost deduse greşit perioadele arestărilor preventive.
Au mai declarat apel inculpaţii căpitan (rez.) P.D., căpitan (rez.) C.I., plutonier (rez.) N.C.C., B.S., N.V.N., O.C., sergent major (rez.) P.L. şi C.A., susţinând că sentinţa este netemeinică şi nelegală în sensul că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt ce nu corespunde realităţii şi este infirmată de probe, că a fost omisă administrarea unor probe, că greşit ar fi fost exercitate în mod nelegal atribuţiile de serviciu şi că s-ar fi primit bani pentru aceasta, solicitând achitarea pentru faptele comise.
Prin Decizia penală nr. 213 din 6 noiembrie 2007, Curtea Militară de Apel a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpaţii căpitan (rez.) P.D., căpitan (rez.) C.I., plutonier (rez.) N.C.C., B.S., N.V.N., O.C., sergent major (rez.) P.L. şi C.A. împotriva sentinţei nr. 15 din 31 ianuarie 2006 în dosarul nr. 214/2003 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, intimaţii inculpaţi fiind G.I.O., plutonier (rez.) D.I.A., sergent major (rez.) D.D. şi lt. colonel (rez.) M.I.
Conform art. 379 pct. 2 lit. b) teza finală C. proc. pen., a desfiinţat sentinţa primei instanţe pentru cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., şi a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa competentă, în speţă Tribunalul Bucureşti, căreia i-a trimis dosarul.
Împotriva deciziei sus-menţionată au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi inculpata D.D. considerând-o nelegală şi netemeinică, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 11 C. proc. pen., curtea de apel admiţând o cale de atac şi a judecat cauza în mod greşit.
Recursurile declarate sunt fondate pentru următoarele considerente.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările cauzei, constată că au fost deduse judecăţii 12 persoane care au calitatea de militari în rezervă şi o persoană civilă.
Potrivit art. 35 C. proc. pen., când faptele sunt săvârşite de alte persoane care au calitatea de militari şi de persoane ce sunt civili cauza revine spre judecată instanţei militare.
Acest text a fost modificat prin Legea nr. 356/2007 în sensul că în acest caz competenţa de judecată revine instanţei civile, cu excepţia cazului prevăzut de art. 15 alin. (2) pct. 3 teza 1 „cauzele aflate în curs de judecată vor continua să fie judecate de instanţele militare".
Prin Decizia 610 din 20 iulie 2007 a Curţii Constituţionale, acest text a fost declarat neconstituţional, deoarece realizează situaţii discriminatorii între persoanele judecate de către instanţele civile şi cele militare.
În concluzie la data intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 instanţele militare nu mai au competenţa de a judeca cauze civile.
Cum legea de procedură este de imediată aplicare având în vedere că în cauza de faţă unul dintre inculpaţi a fost civil iar ceilalţi militari, competenţa de judecare a cauzei revine instanţelor civile de la data publicării deciziei nr. 610 din 20 iunie 2007 a Curţii Constituţionale adică 16 iulie 2007.
Pentru aceste motive Curtea Militară de Apel trebuia în temeiul dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen., să decline competenţa de soluţionare a cauzei către Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile de judecată ocazionate de judecata prezentei cauze rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. şi de inculpata D.D. împotriva deciziei penale nr. 13 din 6 noiembrie 2007 a Curţii Militare de Apel.
Casează Decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariile de avocaţi pentru apărarea din oficiu, în sumă de câte 40 lei, pentru intimaţii P.D., C.I., N.C.C., D.I.A., G.I.O., O.C., M.I. şi C.A., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1921/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1943/2008. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
