ICCJ. Decizia nr. 1933/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1933/2008
Dosar nr. 2889/196/200.
Şedinţa publică din 30 mai 200.
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 131/F din 4 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, s-au respins ca nefondate plângerile formulate de petiţionarii M.I. şi A.V.C. împotriva rezoluţiei nr. 3391/P/2006 din 14 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
S-a reţinut că petiţionarii au formulat plângere împotriva intimaţilor T.G., M.G., G.A., R.M.M. şi M.I., privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 246, art. 248 şi art. 264 C. pen.
În motivarea plângerii, petiţionara M.I. a arătat că în ziua de 20 septembrie 2005 a fost evacuată abuziv ea şi fiul său, din imobilul situat în Brăila, fără a i se prezenta acte, în condiţiile în care titlul executoriu fusese contestat.
Prin rezoluţia din 14 decembrie 2006, dată în dosarul nr. 3391/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (2), art. 246, art. 248 şi art. 264 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Rezoluţia a fost verificată de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., la solicitarea petiţionarilor. Prin rezoluţia nr. 185/11/2/2007 din 14 februarie 2007 s-a dispus respingerea plângerii.
Plângerea formulată de petiţionari împotriva celor două rezoluţii s-a respins ca neîntemeiată prin sentinţa penală nr. 131/F din 4 decembrie 2007, instanţa de fond reţinând că nu sunt temeiuri a se considera că intimaţii au săvârşit infracţiunile reclamate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs petiţionarii M.I. şi A.V.C., arătând că sunt nemulţumiţi de soluţia pronunţată, intimaţii împotriva cărora au formulat plângere fiind vinovaţi de infracţiunile menţionate în plângerea iniţială.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanţe în baza motivelor de recurs, dar şi potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Înalta Curte reţine că, întemeiat, prin rezoluţia atacată s-a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţi.
Din actele premergătoare a rezultat că prin sentinţa civilă nr. 8140/2000, Judecătoria Brăila a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Municipal Brăila, Direcţia Serviciilor Publice în contradictoriu cu petiţionara M.I. şi a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1504/1994, pentru neplata restanţelor la întreţinere şi a penalităţilor aferente. S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea petiţionarei, pârâtă în acel dosar, de a lăsa imobilul în litigiu în deplină proprietate şi posesie reclamantei.
Reclamanta a solicitat încuviinţarea executării silite, cerere admisă prin încheierea de şedinţă din 29 martie 2004, iar la solicitarea proprietarului imobilului executorul judecătoresc a întocmit dosarul de executare şi a emis mai multe somaţii, respectând toate regulile de procedură în materie.
Împrejurarea că ulterior, urmare altor procese, actele de executare silită au fost anulate, nu poate atragerea răspunderea penală a intimaţilor, întrucât la data când s-a făcut executarea silită, executorul judecătoresc a respectat toate regulile şi procedurile prevăzute de lege, neavând cum sa anticipeze schimbările de situaţie ce au urmat.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de petiţionari, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 10 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii M.I. şi A.V.C. împotriva sentinţei penale nr. 131/F din 4 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă pe recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 30 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1846/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1996/2008. Penal → |
|---|
