ICCJ. Decizia nr. 2041/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE ROMÂNIA
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.2041/2008
Dosar nr. 6560/1/2008
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2008
Asupra plângerii penale de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 8 iunie 2008, petentul S.L.R. a solicitat anularea Rezoluţiei nr. l87/P/2007 din 16 iunie 2008 şi a Rezoluţiei nr. 7381/4655/II/2/2008 din 22 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.C.I., procuror şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 264 C. pen., în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În motivarea plângerii, a arătat că nu contestă soluţia de neîncepere a urmăririi penale, ci temeiul juridic, considerând că s-ar impune aplicarea art. 10 lit. d) în loc de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului de cercetare penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că plângerea petentului este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2781 alin. (l) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 Ia procurorul ierarhic superior împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, partea vătămată poate face plângere Ia judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Petentul S.L.R. a formulat plângere penală împotriva procurorului I.C.M., şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţinând că nu i-a fost înregistrată o plângere împotriva judecătorului P.A.A. de la Curtea de Apel Cluj pentru insultă şi calomnie, trimisă la data de 22 septembrie 2007 şi nici nu a fost repartizată spre soluţionare.
Petentul a menţionat că a formulat 4 plângeri şi i-a fost comunicată existenţa doar a 3 dosare penale: nr. l209/P/2007, 1210/P/2007 şi nr. l550/P/2007.
În urma verificărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secretariatul secţiei de urmărire penală şi criminalistică, s-a constatat că petentul a formulat mai multe plângeri, unele fiind înregistrate în registrul de lucrări generale, iar altele în registrul de lucrări penale. O parte din plângerile şi cererile petentului au fost transmise prin fax şi au fost anexate la dosarele deja înregistrate, neimpunându-se a se forma noi dosare având acelaşi obiect.
Astfel, dosarul nr. l550/P/2007 având ca obiect plângerea formulată de petent împotriva judecătoarei P.A.A. pentru comiterea infracţiunilor de insultă şi calomnie, a fost soluţionat la 21 ianuarie 2008, rezoluţie comunicată şi petentului.
Ulterior, acelaşi petent a trimis un nou memoriu în care a arătat că „nu insistă în instrumentarea plângerii formulate, considerând că neînregistrarea în evidenţa cauzelor penale se datorează unei erori.
Înalta Curte constată că, în mod temeinic şi legal, prin rezoluţiile atacate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului procuror şef, reţinând că faptele reclamate (abuz în serviciu şi favorizarea infractorului) nu există în materialitatea lor.
Petentul nu a dovedit existenţa faptelor penale reclamate, astfel încât temeiul juridic al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale - art. 10 lit. a) C. proc. pen., este corect şi nu poate fi schimbat în art. 10 lit. d) cum a solicitat, în mod nejustificat, în plângere, petentul.
Pentru a fi aplicabil art. 10 lit. d) C. proc. pen., trebuia să existe fapta, dar să-i lipsească unul din elementele constitutive ale infracţiunii, caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale inexistent în speţă.
În consecinţă, pentru argumentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea petentului, rezoluţiile atacate fiind legale şi temeinice.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.S.L. împotriva Rezoluţiei nr. l87/P/2007 din 16 iunie 2008 şi a Rezoluţiei nr. 7381/4655/II/2/2008 din 22 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1777/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 406/2008. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
