ICCJ. Decizia nr. 1777/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1777/2008
Dosar nr. 1722/57/2007
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21 din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de SC A.S.V.J. SA Petroşani (fostă R.A.A. Valea Jiului), împotriva rezoluţiei Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia din data de 21 noiembrie 2007, în dosarul nr. 877/II/2/2007, şi a fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 27 decembrie 2007 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, sub nr. 1722/57/2007, plângerea formulată de petenta R.A.A.V.J. Petroşani, devenită apoi SC A.S.V.J. SA, împotriva rezoluţiei Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia din data de 21 noiembrie 2007, în dosarul nr. 877/II/2/2007, prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanţei procurorului care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor R.B. şi V.F.C. (executor judecătoresc) pe considerentul că fapta reclamată de înşelăciune, respectiv complicitate la această infracţiune, nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, soluţie ce a fost contestată de petenta, şi a solicitat redeschiderea urmăririi penale.
În urma examinării soluţiei procurorului prin prisma motivelor invocate în plângere, cât şi din oficiu, asupra tuturor aspectelor de temeinicie şi legalitate, instanţa de fond a constatat că plângerea este nefondată şi a fost respinsă ca atare.
Prin cercetările efectuate în cauză, s-a dovedit că în luna aprilie 2005 între petenţi şi SC S.T. SRL Petroşani, reprezentată de intimatul R.B. s-au încheiat 118 contracte prin care petenta cesiona creanţele sale în favoarea societăţii intimatului, cu obligaţia cesionarului de a achita valoarea creanţelor cesionate ce se vor încasa. Deşi prin intermediul executorului judecătoresc V.F.C. s-au încasat creanţe în valoare de 750.287.148 lei, intimatul a achitat petentei doar suma de 30.280 lei, omiţând achitarea restului sumei, întrucât în contract era prevăzută o clauză de penalitate, fapta nu are caracter penal, ci este o faptă de natură civilă, soluţionabilă prin adresarea la o instanţă civilă.
Între executorul judecătoresc şi petenta nu a existat nici un raport juridic care să-i atragă vreo răspundere penală, acesta având obligaţia ca în caz de executare, să predea sumele de bani încasate prin executare intimatului cu care avea contract de executare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs SC A.S.V.J. SA, prin reprezentant legal, solicitând admiterea recursului casarea sentinţei penale pronunţată în cauză, desfiinţarea ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, în dosarul nr. 307/P/2007 şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba lulia.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele conform art. 3856alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond, pe baza analizei actelor premergătoare aflate la dosarul cauzei, a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror este corectă, cu privire la faptele imputate intimatului R.B., astfel nevirarea sumelor de bani încasate în contul creanţelor cedate de către partea civilă din prezenta cauză atrage răspunderea cesionarului creanţei SC S.T. SRL Petroşani, în conformitate cu prevederile clauzei de penalitate menţionată la pct. 7.1 al contractului de cesiune; simpla reţinere a unei sume, în condiţiile contractuale menţionate, nu realizează elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, în cauză fiind incident cazul tipic de răspundere contractuală a cesionarului vis a vis de cedent.
Cu privire la faptele executorului judecătoresc V.F.C., întrucât în contract era prevăzută o clauză de penalitate, fapta nu are caracter penal, ci este o faptă de natură civilă, soluţionabilă prin adresarea la o instanţă civilă. Între executorul judecătoresc şi petentă nu a existat nici un raport juridic care să-i atragă vreo răspundere penală, acesta având obligaţia în caz de executare, să predea sumele de bani încasate prin executare intimatului cu care avea contract de executare.
Astfel, în raport de această situaţie de fapt, rezultă că în sarcina intimatului executor judecătoresc V.F.C. nu se poate reţine săvârşirea de către acesta a vreunei fapte prevăzută de legea penală.
Ca atare, pentru toate aceste considerente, apreciind că atât rezoluţiile procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC A.S.V.J. SA împotriva sentinţei penale nr. 21 din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurenta petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1771/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1780/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
