ICCJ. Decizia nr. 406/2008. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 406/2008
Dosar nr. 187/1/2008
Şedinţa publică din 5 martie 2008
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 ianuarie 2008 petiţionarul A.I. s-a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu plângere împotriva rezoluţiei din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Petiţionarul a învederat că soluţia dispusă este netemeinică şi nelegală şi a solicitat tragerea la răspundere a magistraţilor care şi-au încălcat atribuţiile de serviciu.
Judecând plângerea, Curtea a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, reţinând următoarele.
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 8 octombrie 2007, petentul A.I. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de G.B., F.G., P.S., L.B., E.L., C.F., G.B., G.C., M.D., R.N., R.A.P., L.D.S., D.C., E.A., P.P., M.P., M.R., A.V., M.A., A.C., C.I., Şt.M., G.P., Şt.P., I.P., G.V., M.D.M., G.I., M.A., I.S., L.L.Z., R.C., A.M.D., M.G., C.I., C.M.Ş., B.Şt., N.T., L.V., magistraţi judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi N.E., G.B., C.L., procurori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, favorizarea infractorului şi fals în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 246, art. 264 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu ocazia soluţionării dosarelor nr. 3295/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; nr. 234/2005 al Completului de 9 Judecători al aceleiaşi instanţe, nr. 472/1/2006 al Completului de 9 Judecători, nr. 8334/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi nr. 15179/1/2006 al Completului de 9 Judecători.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
Prin plângerea din 31 mai 2005, înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu nr. 3295/2005, petiţionarul A.I. a solicitat cercetarea penală a judecătorilor L.B., D.C., E.L., E.A., T.M., P.P., M.P., M.R. şi A.V., întrucât, fiind constituiţi în Complet de 9 Judecători, cu ocazia judecării cererii de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. 288/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin sentinţa penală nr. 400 din 7 iulie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea, reţinând că aceasta nu priveşte unul din actele procesuale determinate de art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul A.I. a declarat recurs, fără a invoca niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 284 din 7 noiembrie 2005, Completul de 9 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul, deoarece petentul a sesizat instanţa cu plângere directă, înainte ca aceasta să fie soluţionată de procuror prin rezoluţie de netrimitere în judecată, confirmată de procurorul ierarhic superior.
Prin cererea din 4 ianuarie 2006, înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, cu nr. 472/1/2006, petiţionarul A.I. a solicitat revizuirea deciziei nr. 284 din 7 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 234/2005 al secţiei penale, apreciind să s-au încălcat dispoziţiile art. 47 alin. (2) şi art. 48 lit. d) C. proc. pen., întrucât, la data pronunţării deciziei a cărei revizuire se cere, au participat trei judecători incompatibili în raport de împrejurarea că împotriva acestora formulase plângere penală sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
A mai precizat petentul că nu a încălcat dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi că a înaintat plângerea la instanţă datorită refuzului organelor de urmărire penală de a se conforma dispoziţiilor art. 277 şi art. 278 C. proc. pen.
A solicitat casarea deciziei, invocând dispoziţiile art. 6, 21 şi 52 din Constituţia României.
Prin Decizia penală nr. 168 din 10 aprilie 2006, completul de 9 judecători, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei în soluţionarea cererii formulate de petiţionarul A.I. şi a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului spre soluţionare la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea soluţiei s-au avut în vedere dispoziţiile art. 401 C. proc. pen., în sensul că în judecarea cererii de revizuire este competentă să judece instanţa care a soluţionat cauza în primă instanţă.
Formându-se dosarul nr. 8334/1/2006 la Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta a pronunţat sentinţa nr. 309 din 23 iunie 2006 prin care a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, apreciindu-se că hotărârea a cărei revizuire se cere nu soluţionează fondul cauzei.
Împotriva sentinţei nr. 309 din 23 iunie 2006 a declarat recurs revizuientul A.I., invocând nelegalitatea hotărârii deoarece a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 48 lit. g) şi art. 310 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 31 din 22 ianuarie 2007, pronunţată în dosarul nr. 15179/1/2006, Completul de 9 Judecători a respins, ca nefondat, recursul, apreciind că hotărârea pronunţată în cadrul materiei reglementată de art. 2781 C. proc. pen., nu poate fi supusă revizuirii.
Pe de altă parte, nici unul din membrii completului de judecată care a pronunţat soluţia asupra cererii de revizuire nu s-a aflat în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. g) C. proc. pen.
Cu privire la neredactarea hotărârii în termen de 20 de zile de la pronunţare, s-a apreciat că normele prevăzute de art. 310 alin. (2) C. proc. pen., au caracter de recomandare şi nu atrag nulitatea hotărârii pronunţate.
Analizând plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei din 7 noiembrie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dată în dosarul nr. 1390/P/2007, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
În speţă, petiţionarul este nemulţumit de modul în care judecătorii au soluţionat cauzele în care a fost parte, cât şi de concluziile formulate de procurorii de şedinţă.
Or, nu poate să constituie faptă penală şi să angajeze răspunderea penală a unui judecător sau procuror activitatea desfăşurată în îndeplinirea unor acte sau măsuri, efectuată în exercitarea funcţiei sau a pronunţării unei hotărâri.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă niciun indiciu că procurorii şi judecătorii reclamaţi de petiţionar şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu ori şi le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, cu ştiinţă, şi prin aceasta ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate A.I.
Procurorii şi judecătorii care au participat la soluţionarea cauzelor în care petiţionarul a avut calitate de parte au interpretat şi evaluat materialul probator administrat şi au aplicat dispoziţiile legale în materie, fără a urmări prejudicierea acestuia şi nici favorizarea vreunei alte persoane.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, „judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali.
Eventuala nelegalitate a unei hotărâri judecătoreşti nu atrage răspunderea penală a judecătorului care a pronunţat-o, hotărârile judecătoreşti fiind supuse căilor legale de atac."
În consecinţă, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale fiind legală şi temeinică, Curtea urmează să o menţină, respingând, ca nefondată, plângerea petiţionarului A.I.
Văzând şi dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dată în dosarul nr. 1390/P/2007, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2041/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2875/2008. Penal → |
|---|
