ICCJ. Decizia nr. 1633/2008. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr.1633/2008
Dosar nr. 5046/1/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2008
Asupra contestaţiei la executare de faţă.
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La 11 iunie 2008 contestatorul condamnat B.C. a formulat şi înregistrat pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contestaţia la executare împotriva deciziei penale nr. 2946 din 11 mai 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 2247/2005.
Prin Decizia mai sus enunţată, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 114 din 21 martie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 iunie 2002 la 11 mai 2005, obligându-l, totodată pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, inclusiv onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, care s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Întrucât apelul declarat de acelaşi inculpat împotriva sentinţei penale nr. 49/ P din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Timiş, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 114/ A din 21 martie 2005, a rămas definitivă şi irevocabilă hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Timiş, respectiv sentinţa anterior menţionată, prin care, în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată de instanţa supremă, condamnatul B.C. la 11 iunie 2008 a formulat şi depus pe rolul Înaltei Curţi contestaţie la executare împotriva deciziei nr. 2946 din 11 mai 2005, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. 2247/2005, solicitând admiterea acesteia astfel cum a fost formulată şi motivată.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a constituit dosarul nr. 5046/1/2008, acordându-se mai multe termene de judecată, întrucât contestatorul a formulat mai multe cereri de recuzare în dosar, respinse, pe rând ca nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Înalta Curte, examinând actele dosarului şi, în raport de criticile formulate de contestatorul condamnat personal, dar şi prin apărător, constată că cererea formulată este întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., fapt ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen.
Aşadar, în cazurile prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., competenţa de soluţionare a contestaţiei revine, după caz, instanţei prevăzută în alin. (1) sau alin. (6) ale art. 460 din acelaşi cod, respectiv instanţei de executare sau instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa.
Prin urmare se constată că, în prezent condamnatul este deţinut la Penitenciarul Rahova fiind în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 49/ P din 19 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia penală nr. 2946 din 11 mai 2005 pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin respingerea recursului
Faţă de cele mai sus relevate, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare formulată de contestatorul B.C. este Tribunalului Bucureşti, instanţă egală în grad instanţei de condamnare.
Pe cale de consecinţă, faţă de prevederile art. 461 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, procedând conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite cauza având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatorul B.C., spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1192/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1676/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
