ICCJ. Decizia nr. 2034/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2034/2008
Dosar nr. 702/2/200.
Şedinţa publică din 5 iunie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 76 din 14 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.I. împotriva rezoluţiei din 19 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 402/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări împotriva comisarului şef de poliţie P.M., din cadrul I.P.J. Ilfov, pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), susţinându-se că acesta a efectuat cercetări incomplete urmare sesizării cu o plângere penală, pe care apoi Ie-a finalizat cu referatul de propunere a neînceperii urmăririi penale, confirmat ulterior de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea şi, respectiv, de Judecătoria Buftea.
Prin rezoluţia din 19 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 402/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 228 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef de poliţie P.M. pentru pretinsa săvârşire a infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 264 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), reţinându-se, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, sub aspectul laturii obiective şi subiective.
Prin rezoluţia din 14 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 15/11/2/2008 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva ambelor rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la instanţă, motivând că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în calitate de organ de urmărire penală, nu şi-a manifestat rolul activ prevăzut de art. 4 şi art. 202 C. proc. pen., în sensul că, deşi era obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a acesteia, nu şi-a manifestat acest rol, petiţionarul nefiind chemat la audieri.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, următoarele:
Din actele dosarului, rezultă că petiţionarul a fost citat în vederea audierii la sediul I.P.J. Ilfov, însă a refuzat să se prezinte, motivând că citaţia nu cuprinde menţiunile prevăzute de art. 176 C. proc. pen., astfel că nu s-a putut efectua audierea sa din culpa exclusivă a petiţionarului.
S-a mai reţinut că petiţionarul a formulat plângerea penală, soluţionată de intimat cu referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, împotriva numiţilor S.I. şi I.T., susţinând că aceştia au formulat răspunsuri incomplete şi incorecte la petiţiile sale, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public.
Or, potrivit art. 21 din legea sus-menţionată, refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat, împotriva acestui refuz putând fi depusă reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective. De asemenea, potrivit art. 22, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, se poate adresa instanţei de contencios administrativ.
Cu privire la celelalte împrejurări, s-a constatat că s-a pronunţat Judecătoria Buftea, prin sentinţa din 11 decembrie 2006, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 862 din 16 aprilie 2007 a Tribunalului Bucureşti, stabilindu-se în mod definitiv şi cu autoritate de lucru judecat că rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii S.I. şi I.T. este legală şi temeinică, soluţia fiind menţinută de instanţa de judecată, astfel că nu se poate susţine că intimatul P.M. s-ar putea face vinovat de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.
Împotriva sentinţei petiţionarul a declarat recurs, fără a-l motiva.
Recursul declarat de petiţionar este nefondat.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză, în mod corect, s-a constatat nu sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor reclamate în sarcina intimatului.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că intimatul şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, în conformitate cu dispoziţiile legii, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond în considerente.
Astfel, referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de intimatul P.M. a fost confirmat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, prin rezoluţia nr. 1910/P/2006 din 14 august 2006.
De altfel, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii S.I. şi I.T., dispusă de procuror urmare referatului cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de către intimatul P.M., cu ocazia soluţionării plângerii penale formulate de petiţionar, a fost verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei ei, prin exercitarea de către petiţionar a căilor de atac prevăzute de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Aşa fiind, se constată că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul comisar şef de poliţie P.M., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate de petiţionar.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.I. împotriva sentinţei penale nr. 76 din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2028/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2035/2008. Penal → |
|---|
