ICCJ. Decizia nr. 2160/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2160/2008
Dosar nr. 187/35/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele
A. Prin sentinţa penală nr. 18/P din 2 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii A.I. şi A.M. împotriva rezoluţiei nr. 363/P/2007 din 15 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care a menţinut-o, fiind obligaţi petenţii la câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin plângerea înregistrată la această instanţă, petenţii A.I. şi A.M. au înţeles să atace rezoluţia procurorului emisă în data de 15 noiembrie 2007 în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nr. 363/P/2007 în care, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor reclamate, de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals în înscrisuri, prevăzute de art. 246 şi art. 288 C. pen., întrucât fapta nu există. Totodată, plângerea adresată procurorului ierarhic superior, întemeiată pe dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă prin rezoluţia nr. 29/ll.2/2008 din 14 ianuarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
În concret, petentii au arătat că sunt nemulţumiţi de maniera în care a fost soluţionată de organul de urmărire penală plângerea formulată de ei cu privire la modalitatea de intabulare a numiţilor B.I. şi G. în C.F. nr. 997 Urziceni, precizând că numiţii B.I. şi G. au falsificat o serie de acte pentru a se intabula ilegal imobilul din cartea funciară mai sus arătat, pe care apoi l-au vândut petenţilor în anul 1987, iar organele competente au tolerat această situaţie.
Raportat la starea de fapt învederată de către petenţi ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale, instanţa de fond a constatat că nu există nici un element care să ofere indiciile săvârşirii infracţiunilor reclamate, reţinând, în concret, că la data de 2 octombrie 2007, petenţii A.I. şi A.M. au depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare o reclamaţie prin care au solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de primarul com. Urziceni şi al prefectului judeţului Satu Mare, pentru abuz în serviciu şi fals în înscrisuri, solicitând totodată să se efectueze cercetări împotriva magistraţilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei şi de la Judecătoria Carei.
A mai reţinut că din procesul-verbal încheiat la 15 noiembrie 2007 rezultă că petentii au depus plângere penală faţă de autori necunoscuţi din cadrul Primăriei Urziceni, exprimându-şi totodată nemulţumirea că plângerea lor nu a fost soluţionată cu celeritate de organele de cercetare penală de la Postul de Poliţie Urziceni.
Procurorul a constatat că susţinerile petenţilor sunt lipsite de temei, din actele aflate la dosar rezultând că, prin rezoluţia nr. 679/P/2007 din 27 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cărei s-a soluţionat plângerea formulată de aceştia, iar prin plângerea ce face obiectul prezentei cauze au reclamat tergiversarea soluţionării cererii formulate la data de 2 octombrie 2007.
În concluzie, s-a reţinut că această plângere este inadmisibilă prin prisma dispoziţiilor art. 278/1 C. proc. pen., însă întrucât prezenta cauză are ca obiect plângerea formulată de cei 2 petenţi împotriva rezoluţiei mai sus arătate, instanţa de fond a respins-o ca nefondată şi nu ca inadmisibilă, considerând că nu poate crea o situaţie mai grea petenţilor în propria cale de atac, conform principiului non reformatio in peius.
B. Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs petenţii A.I. şi A.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 278/1 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate de petenţi sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că faptele reclamate nu există, în realitate obiectul plângerii constituindu-l lipsa de celeritate în soluţionarea unei plângeri penale depuse anterior la Postul de Poliţie Urziceni din judeţul Satu Mare.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 385/15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurenţii la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii A.I. şi A.M. împotriva sentinţei penale nr. 18/P din 2 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2157/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2161/2008. Penal → |
|---|
