ICCJ. Decizia nr. 2150/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2150/200.
Dosar nr. 6639/104/200.
Şedinţa publică din 13 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 109 din 12 iunie 2007 a Tribunalului Olt, secţia penală, inculpatul N.N.I. a fost condamnat la:
- la 9 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru 9 infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, comise în dauna părţilor vătămate S.M., M.M. (zis C.), T.L. (două fapte), D.G., C.S.C., C.M., M.C. şi E.S.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 4 ani închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă durata acestei măsuri, cu începere de la 17 octombrie 2006, precum şi a reţinerii preventive 4-5 octombrie 2006.
S-a luat act că părţile vătămate S.M., M.M., T.L., C.S.C., C.M., M.C. şi E.S. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de constituire ca parte civilă a numitului D.G.
În baza art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., au fost confiscate de la inculpat a următoare sume de bani: 1500 Euro (S.M.), 2.000 Euro (M.M. ), 2.000 Euro (T.L.) , 1.500 Euro (T.L. - pentru soţia sa T.L.I.), 3.000 Euro (C.S.C.), 1.000 Euro de la (C.M.) şi 1.500 Euro (M.C.).
Totodată, s-a dispus confiscarea de la partea vătămată D.G. a sumei de 40.000.000 ROL.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească suma de 15.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-au reţinut, în esenţă, că, în cursul lunii martie 2006 şi, apoi, în perioada iulie-septembrie 2006, inculpatul a pretins şi a primit sume de bani cuprinse între 1.000 şi 3.000 Euro, în vederea angajării persoanelor vătămate la diferite societăţi comerciale sau instituţii ale statului, astfel:
În cursul lunii iulie 2006, de la partea vătămată S.M. a pretins şi primit suma de 1.500 Euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra conducerii SC R. SA şi că poate interveni până la nivelul preşedintelui acestei companii pentru a facilita angajarea soţiei acestuia (numita S.I.);
- în cursul lunii iulie 2006, de la partea vătămată M.M. (zis C.) a pretins şi primit suma de 2.000 Euro pentru a-i facilita angajarea, în calitatea de controlor de bilete, în cadrul Regionalei C.F.R. Craiova;
- în luna martie 2006, de la partea vătămată T.L. a pretins şi primit suma de 2.000 Euro pentru a-i facilita angajarea în calitatea de conductor tren, la staţia C.F.R. Piatra-Olt;
- în luna august 2006, de la aceeaşi parte vătămată T.L., a pretins şi primit suma de 1.500 Euro pentru a facilita angajarea soţiei acestuia - T.L.I. - la SC R. SA, Punctul de lucru Staţia de benzină Balş;
- în luna mai 2006, de la partea vătămată D.G. a pretins şi, apoi, în luna iulie 2006 a şi primit efectiv suma de 2.000 Euro pentru a-i facilita angajarea, în calitate de conductor tren, la Regionala C.F.R. Craiova;
- în luna august 2006, de la partea vătămată C.S.C. a pretins şi primit suma de 1.000 Euro pentru a-i facilita angajarea fratelui său C.M. la staţia de benzină R. SA din localitatea Balş;
- în cursul lunii august 2006, de la partea vătămată C.S.C. a pretins şi primit suma de 3.000 Euro pentru a-i facilita angajarea la o unitate de pompieri din Craiova;
- în luna iulie 2006, de la partea vătămată M.C. a pretins şi primit suma de 1.500 Euro pentru a-i facilita angajarea la Regionala C.F.R. Craiova - Districtul Pieleşti - judeţul Dolj;
- în luna septembrie 2006, de la numitul E.S. a pretins - fără a mai şi primi - suma de 1.500 Euro în vederea angajării soţiei acestuia E.T. la SC R. SA, Punctul de lucru Craiova.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul N.N.I.
Parchetul a solicitat majorarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune şi a sporului aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen., apreciindu-le ca insuficiente pentru reeducarea inculpatului iar inculpatul, în apelul propriu, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte intenţia şi, prin faptele sale, nu a cauzat nici un prejudiciu părţilor vătămate.
Prin Decizia penală nr. 36 din 29 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a admis apelurile declarate de Parchet şi de inculpat, a desfiinţat, în parte, sentinţa, a descontopit pedepsele stabilite şi a înlăturat sporul aplicat, a majorat pedepsele la câte 4 ani închisoare şi apoi Ie-a recontopit, dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50.000.000 ROL (în loc de 1.500 Euro ), primită de la M.C.
S-a precizat că, pentru sumele stabilite în valută, confiscarea se poate realiza şi prin echivalentul în lei, calculat la cursul zilei în care se efectuează plata.
Au fost menţinute starea de arest a inculpatului (cu deducerea în continuare a detenţiei preventive), precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că regimul sancţionator a fost lipsit de fermitate şi că, în raport cu pericolul social concret al faptelor şi cu de perseverenţa infracţională - 9 infracţiuni de trafic de influenţă la care se adaugă împrejurarea privind cercetarea separată a inculpatului pentru alte infracţiuni de acelaşi fel, este necesară majorarea pedepselor stabilite şi aplicarea, din nou, a unui spor de pedeapsă; totodată, s-a apreciat că în mod greşit a fost aplicată inculpatului şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza l-a C. pen.; în fine, s-a considerat că motivul de apel formulat de inculpat - vizând achitarea sa pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. - este nefondat, pretinderea sau primirea de bani ori alte foloase la care se referă art. 257 C. pen. care implică o intenţie frauduloasă - fiind neîndoielnice.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.N.I.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat, în principal, pentru considerentele reţinute în practicaua prezentei decizii, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar, reducerea pedepselor stabilite şi înlăturarea sporului aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen.
Inculpatul, personal, în cadrul ultimului cuvânt ce i s-a acordat potrivit legii şi în susţinerea motivelor scrise de recurs (filele 51-57), a solicitat: - casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la Parchet, deoarece :
- instanţa nu a fost legal sesizată întrucât rechizitoriul nu a fost confirmat potrivit legii;
- urmărirea penală a avut loc în lipsa apărătorului, a cărui prezenţă era obligatorie potrivit deciziei nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 a Curţii Constituţionale ;
- la urmărirea penală, martorii nu au depus jurământul prevăzut de art. 85 C. proc. pen.;
- declaraţia dată, ca martor, de numitul L.C. (fostul şef al inculpatului) este nulă întrucât acesta este bolnav psihic;
- denunţătorii nu s-au prezentat de bună-voie la procuror, ci au fost" ridicaţi de acasă " de organul de urmărire penală ;
- casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, deoarece.
- au fost invocate pe parcursul cercetării judecătoreşti mai multe excepţii de procedură sancţionate cu nulitatea absolută, excepţii asupra cărora instanţele nu s-au pronunţat;
- greşita condamnare pentru pretinsele fapte săvârşită în dauna numiţilor T.L. ( întrucât nu a existat " nici o probă concretă "), C.M. şi E.S., impunându-se achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru aceste din urmă fapte;
- instanţa considerat drept probă înregistrări ale unor convorbiri telefonice, deşi pentru aceste înregistrări nu a existat autorizaţie;
- nu a avut posibilitatea de a pune întrebări martorilor, conform art. 86 alin. (2) C. proc. pen. ;
- greşita confiscare a sumelor de bani în raport cu dispoziţiile art. 257 alin. (2), raportat al art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 şi înlăturarea tuturor dispoziţiilor privind confiscarea sumelor de bani;
- greşita confiscare a sumei primite de la parte vătămată S.M. , întrucât banii au fost restituiţi acestuia înainte de sesizarea organelor judiciare;
- greşita aplicare a sporului de pedeapsă în condiţiile în care sunt indicate 9 infracţiuni de trafic de influentă dar, în concret, sunt menţionate ca părţi vătămate doar 8 persoane;
- casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, deoarece:
-în cuprinsul deciziei sunt înserate afirmaţii neadevărate şi tendenţioase cu privire la faptul că " aş fi cercetat în 40 de dosare penale ";
- în mod greşit şi nelegal i-a fost îngreunată situaţia, în propriul apel, sub aspectul majorării pedepsei;
-instanţa de apel nu motivează admiterea apelului declarat de inculpat;
În fine, în subsidiar, în ipoteza că nici una din soluţiile mai sus-preconizate nu va fi admisă, a solicitat aplicarea unei pedepse a cărei executare să poată fi suspendată în condiţiile art. 861 C. pen.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea întregului dosar al cauzei şi a hotărârilor pronunţate (la fond şi în apel) rezultă neîndoielnic că, exceptând, pe de o parte, criticile privind - în principal - achitarea (pentru lipsa vinovăţiei) şi - în subsidiar - aplicarea unor pedepse mai blânde, iar pe de altă parte, în mod firesc, cele vizând însăşi Decizia instanţei de apel, nici una din criticile, numeroase, formulate de însuşi inculpatul recurent în memoriul olograf şi susţinute oral în ultimul cuvânt nu au fost invocate în fazele anterioare ale procesului, constatare în raport cu care se impune a se observa că toate aceste critici reprezintă doar simple apărări de circumstanţă, în considerarea eventualităţii tergiversării soluţionării definitive a cauzei.
Abstracţie făcând de această observaţie şi constatând, în acelaşi timp, că, atât la urmărirea penală cât şi la judecata în fond şi în apel, inculpatul a fost asistat de apărători aleşi , ale căror abilităţi şi probitate profesională inculpatul nu Ie-a pus la îndoială, Înalta Curte, examinând, cu precădere, susţinerile inculpatului, constată cele ce urmează:
- întrucât a fost emis la 9 noiembrie 2006, adică după intrarea în vigoare - la 6 septembrie 2006 - a Legii nr. 356/2006, rechizitoriul era supus verificării, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, de către prim-procurorul Parchetului emitent; această verificare s-a făcut, în mod neîndoielnic, din moment ce adresa de trimitere a dosarului la instanţa competentă - Tribunalul Olt - a fost semnată de însuşi prim-procurorul acelui Parchet (fila 1, dosar instanţă fond ); de observat, în context, că art. 264 alin. (3) C. proc. pen. nu cere ca verificarea să fie atestată prin semnătură aplicată pe rechizitoriul examinat, suficient fiind, pentru regularitatea sesizării instanţei [art. 300 alin. (1) C. proc. pen.], ca aceasta să fie făcută sub semnătura " procurorului ierarhic care a efectuat verificarea " [art. 264 alin. (4) C. proc. pen.], ceea ce, în cauză, după cum deja s-a arătat, s-a şi întâmplat;
- nu corespunde realităţii susţinerea că urmărirea penală s-ar fi desfăşurat în lipsa apărătorului; din contră, pe tot timpul acestei faze a procesului penal, inculpatul a beneficiat de prestaţia profesională a doi apărători aleşi (fila 158 verso u.p.); în ce priveşte statuările Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1086 din 20 noiembrie 2007, Înalta Curte constată, pentru aceleaşi considerente, că nu sunt incidente, observând, totodată, că excepţia de neconstituţionalitate soluţionată prin acea decizie nu a fost ridicată în cauza de faţă ;
- nu corespunde realităţii nici afirmaţia că, la urmărirea penală, martorii nu ar fi depus jurământul prevăzut de lege - constatându-se că toate declaraţiile pe formular tipizat şi înregistrat poartă, sub textul jurământului prevăzut de lege (reprodus în parte introductivă a acelui formular), semnătura neîndoielnic autografă a martorului respectiv ( e.g.- filele 218, 220, 221 etc. u.p. ); oricum, omisiunea luării jurământului martorului nu este sancţionată cu nulitate absolută [art. 197 alin. (2) C. proc. pen.];
-declaraţia la urmărirea penală a martorului L.C. (filele 218-219 dosar u.p. )- care, de altfel nu este singura probă în cauză - nu poate fi înlăturată ca " nulă " pe motivul unei pretinse boli psihice a acestuia, această afirmaţie reprezentând o simplă alegaţiune a inculpatului, nesusţinută de nici o probă; pe de altă parte, examinarea conţinutului acestei declaraţii, coroborată cu cea dată la instanţa de fond (fila 93 fond ), relevă coerenţa şi concordanţa lor deplină, care nu lasă loc nici unei îndoieli în privinţa sănătăţii psihice a martorului ;
-nu este susţinută de probe nici afirmaţia potrivit cu care denunţătorii nu s-ar fi prezentat de bună voie (din proprie iniţiativă) la procuror, ci ar fi fost" ridicaţi de acasă "; oricum împrejurarea este lipsită de orice relevanţă în ce priveşte valoarea probatorie a denunţurilor câtă vreme ele se coroborează, netăgăduit, cu ansamblul materialului probator administrat în cauză;
- afirmaţia că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat asupra mai multor "excepţii de procedură sancţionate cu nulitatea absolută " este falsă şi tendenţioasă, examinarea încheierilor succesive de şedinţă (din 13 şi 28 noiembrie 2006, 12 decembrie 2006, 9 şi 23 ianuarie 2007, 13 şi 27 februarie 2007, 13 şi 27 martie 2007, 10 şi 17 aprilie 2007, 8 şi 29 mai 2007), ca şi a sentinţei, nerelevând o astfel de omisiune; totodată, Înaltei Curte constată - cu referire la conţinutul încheierilor de şedinţă - că inculpatul, asistat de apărător ales, nu a uzat niciodată de prevederile art. 304 alin. (3) şi (5) C. proc. pen.;
- din probatoriul – complex - administrat în cauză rezultă că starea de fapt - în toate componentele sale - a fost temeinic stabilită, ampla „activitate infracţională" încorporând în mod cert, şi faptele (în concurs real) privind pe numiţii T.L., C.M. şi E.S., încât achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru aceste fapte nu poate intra în discuţie;
-nici în cuprinsul rechizitoriului şi nici în considerentele hotărârilor pronunţate în cauză nu se invocă, în scop probator, înregistrări ale unor convorbiri telefonice , care, mai mult, ar fi fost executate fără autorizaţie;
-nu se confirmă - la examinarea încheierilor de şedinţă – nici susţinerea inculpatului că nu ar fi avut posibilitatea de a pune întrebări martorilor, conform art. 86 alin. (2) C. proc. pen., această susţinere fiind şi neverosimilă în raport cu împrejurarea că el a fost asistat, în tot cursul procesului, de apărător ales;
-confiscarea sumelor de bani obţinute prin infracţiunile (în număr de 9) pentru care inculpatul a fost condamnat este legală şi temeinică, inclusiv în ceea ce priveşte determinarea monedei în care măsura (de siguranţă ) ar urma să fie executată efectiv; prevederile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 nu sunt incidente câtă vreme nici unul din cumpărătorii de influenţă nu a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi articol din legea specială, iar împrejurarea că inculpatul i-ar fi restituit părţii vătămate S.M., mai înainte de sesizarea organelor judiciare, suma primită este lipsită de relevanţă în raport cu prevederile art. 256 alin. (2) C. pen. [la care art. 257 alin. (2) C. pen. face expresă trimitere], potrivit cu care " foloasele " se confiscă şi atunci când "acestea nu se găsesc ", subînţelegându-se, desigur, că motivul din care " acestea nu se găsesc " este indiferent;
- aplicarea unui spor de pedeapsă în condiţiile art. 34 lit. b) C. pen., ca urmare a condamnării inculpatului la 9 pedepse pentru 9 infracţiuni de trafic de influenţă, este nu numai temeinică şi legală , ci şi absolut necesară în raport cu împrejurările concrete ale cauzei; neconcordanţa dintre numărul de infracţiuni (9) şi numărul de părţi vătămate ( 8) este doar aparentă , T.L. dând, în realitate, inculpatului suma de 2.000 Euro pentru angajarea sa (martie 2006) şi suma de 1.500 Euro pentru angajarea soţiei sale (iulie 2006);
- din examinarea considerentelor deciziei atacate nu rezultă că instanţa de apel şi-a justificat hotărârea prin referiri (" neadevărate şi tendenţioase ", potrivit alegaţiunii inculpatului) la cercetarea acestuia în (alte) 40 de dosare penale, în considerentele deciziei (fila 178 recto dosar apel ) făcându-se referiri pertinente - deşi succinte - la "pericolul social concret al faptelor comise, astfel cum este conturat prin modul de concepere şi realizare a infracţiunilor", la perseverenţa infracţională a inculpatului, care a comis într-un timp scurt 9 infracţiuni de trafic de influenţă, la atitudinea procesuală negativă a inculpatului, caracterizată prin nerecunoaşterea consecventă a faptelor, în ciuda dovezilor certe de vinovăţie, prin încercarea acestuia de a fugi din ţaţă după ce a aflat că împotriva sa se luase măsura arestării preventive şi prin ameninţarea denunţătorului S.M., la o condamnare de 3 ani închisoare (tot pentru trafic de influenţă) - nedefinitivă la data pronunţării sentinţei în cauza de faţă - şi la cercetarea separată pentru " alte infracţiuni de acelaşi gen " (finalizate prin două rechizitorii , depuse ca probe în faza de apel în această cauză);
- "îngreunarea" situaţiei inculpatului s-a făcut în apelul Parchetului - exercitat tocmai în scopul înăspririi "tratamentului sancţionator "aplicat acestuia, iar nu în propriul apel;
- în propriul apel ]în mod firesc şi în realitate), inculpatului i-a fost ameliorată situaţia sub aspectul conţinutului concret al pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a)] C. pen., care a fost restrânsă la teza a ll-a ( înlăturându-se teza l-a ) şi sub acela al confiscării speciale, pe de o parte , confiscându-se suma de 50.000.000 ROL, în loc de 1.500 Euro, sumă primită, efectiv, de le partea vătămată M.C., iar pe de altă parte, precizându-se că, pentru sumele stabilite în valută," confiscarea se poate realiza şi prin echivalentul în lei, calculat la cursul zilei în care se efectuează plata"; această ameliorare a situaţiei inculpatului în propriul apel , întrucât este evidentă, nu era obligatoriu să fie motivată, iar absenţa sau caracterul eliptic al motivării nu sunt de natură a-i cauza un prejudiciu care să nu poată fi remediat decât prin casarea deciziei.
Examinând, în continuare, primul motiv de casare invocat de apărătorul ales al inculpatului, prin care - ca şi inculpatul însuşi solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, Înalta Curte constată că Decizia atacată este suficient şi adecvat motivată, că între considerente şi dispozitivul acesteia nu există contradicţii şi că, aşa cum s-a arătat şi mai sus, inculpatului nu i s-a creat o situaţie mai grea în propriul apel, ci, legal şi temeinic, admiţându-i-se apelul i s-a ameliorat situaţia ( sub cele două aspecte deja arătate ).
Pentru considerentele ce precedă, Înalta Curte apreciază că urmărirea penală, judecata în fond şi judecata în apel s-au realizat în condiţii de deplină legalitate, încât nici restituirea pentru refacerea urmăririi penale, nici trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond şi nici în fine, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel nu se justifică, motivele în raport cu care s-a cerut una sau alta din aceste soluţii fiind vădit neîntemeiate.
Neîntemeiat este şi motivul de casare formulat atât de apărător cât şi de inculpat, privind individualizarea "tratamentului sancţionator" aplicat de instanţa de apel [consecutiv admiterii apelului Parchetului), motiv având ca finalitate reducerea pedepselor pentru fiecare infracţiune şi înlăturarea sporului aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen].
După cum deja s-a arătat în cele ce au precedat, atât pedepsele stabilite pentru fiecare din cele 9 infracţiuni - în concurs real - de trafic de influenţă , cât şi sporul de pedeapsă aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost judicios individualizate, motivarea, sub aceste aspecte, a deciziei atacate fiind pe deplin convingătoare, chiar dacă succintă.
Astfel fiind, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat şi-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N.I. împotriva deciziei penale nr. 36 din 29 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, reţinerea de la 4 octombrie 2006 la 5 octombrie 2006 şi durata arestării preventive de la 17 octombrie 2006, la 13 iunie 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2138/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2156/2008. Penal → |
|---|
